HomeReligie

Naşterea Sfîntului Ioan Botezătorul

Creştinii ortodocşi prăznuiesc, pe 24 iunie, naşterea Sfîntului Ioan Botezătorul, ultimul mare profet al Vechiului Testament.

 

Misiunea Sfîntului Ioan Botezătorul a fost aceea de a pregăti poporul iudeu pentru venirea Mîntuitorului Iisus Hristos. Sfîntul este considerat şi cel mai mare dintre profeţi, cel ce stă la graniţa dintre cer şi pămînt şi care uneşte Vechiul şi Noul Testament. În memoria creştinătăţii, el va rămîne cel care, botezîndu-l pe Mîntuitorul Iisus Hristos în Iordan, a spus lumii că Iisus este cu adevărat Mesia, marele trimis al lui Dumnezeu.

Sfîntul Ioan Botezătorul s-a născut în satul Ein-Kerem, lîngă Ierusalim, şi este fiul Elisabetei şi al rabinului Zaharia. Este cel dintîi sfînt cinstit de întreaga Biserică creştină cu o sărbătoare liturgică specială, încă din cele mai vechi timpuri. Naşterea Sfîntului Ioan Botezătorul a fost fixată cu şase luni înaintea Crăciunului, cînd se celebrează naşterea lui Iisus. Este atestată în secolele IV-V ale erei creştine. Sărbătoarea naşterii Înaintemergătorului Domnului reprezintă o excepţie făcută acestuia, întrucît sfinţii şi martirii sînt comemoraţi, de obicei, în ziua morţii, considerată a fi ziua naşterii lor pentru Împărăţia Cerurilor.

 

Tradiţii populare de Sînziene

 

Sărbătoarea este asociată cu unele obiceiuri străvechi ale poporului nostru. Numită „Sînziene” sau „Drăgaica”, sărbătoarea este legată de cultul recoltei, al vegetaţiei şi fecundităţii. Sărbătoarea Sînzienelor este, în tradiţia populară, un prilej de a sărbători soarele şi muncile agricole specifice verii. Se spune că, în noaptea de Sînziene (23 spre 24 iunie), se deschid porţile şi lumea de dincolo vine în contact cu lumea pămînteană. În această zi, în foarte multe zone din ţară se pomenesc morţii. Tot în tradiţia populară se spune că în această zi se fac coroniţe din sînziene, care vor ocroti casa şi gospodăria de puterea forţelor malefice, aducînd, totodată, noroc, sănătate şi belşug oamenilor, animalelor şi semănăturilor. Sînzienele mai sînt cunoscute şi sub denumirea de „iarba Sfîntului Ion”, iar în unele locuri sub denumirea de „iarba ce alungă diavolii şi duhurile necurate”.

Iată şi cîteva dintre datinile, obiceiurile şi superstiţiile legate de ziua de Sînziene, care încă se mai practică în diferite zone din ţară. Se spune că, pentru ca doi tineri să fie legaţi prin dragoste pentru toată viaţa, trebuie să se scalde în mare împreună, în noaptea de Sînziene. De asemenea, fetele care vor să afle numele viitorului soţ, în noaptea de Sînziene trebuie să ia un vas cu gura largă, să-l umple cu apă proaspătă şi să picure în el 23 de picături de ceară de la o lumînare roşie. Pe marginea apei ceara se va aduna, iar fetele trebuie să urmărească ce iniţiale formează acestea, iar prima inţială formata va fi inţiala viitorului lor soţ. În noaptea de Sînziene, dacă fetele nemăritate îşi pun flori de sînziene sub pernă, se zice că îşi vor visa ursitul.

Comentarii

WORDPRESS: 0