Prima paginăSportInedit

Meci între marii fotbaliştii ai Romanului, organizat de Aurel Bălan

Dimensiune text

Cu ocazia împlinirii a 60 de ani, Aurel Bălan, portarul echipei Laminorul, şi-a provocat foştii colegi la o nouă dispută pe teren. Evenimentul a avut loc vineri, 17 iulie, pe terenul Liceului cu Program Sportiv. 

oldboys 04Sângele apă nu se face. La semnalul lui Aurel Bălan, fost portar de referinţă al Laminorului Roman, zeci de colegi sau adversari au răspuns afirmativ, fără să stea pe gânduri, când domnia sa i-a invitat să participe la un meci amical. Evenimentul a avut loc vineri, 17 iulie, pe terenul Liceului cu Program Sportiv Roman, în ajunul zilei în care fostul fotbalist al Laminorului a împlinit 60 de ani. Cei mai tineri care s-au încumetat să mai pună ghetele în picioare au „doar” 45 de ani. Multe dintre momentele frumoase ale partidei, disputate pe o temperatură de 30 sau mai multe grade la nivelul gazonului, au fost create de sexagenari şi, chiar, septuagenari. A fost un meci între o echipă formată din foşti jucători ai Laminorului Roman şi o selecţionată alcătuită din foşti jucători de la Danubiana, Voinţa şi Metalul. Scorul nu mai contează. Spectacolul a fost unul de calitate, cu acţiuni în mare viteză şi cu execuţii tehnice aplaudate de publicul prezent în arena LPS Roman. Bineînţeles, orice paradă a lui Aurel Bălan a fost apreciată de spectatori. S-au dat foarte multe goluri, unul dintre cele mai frumoase fiind reuşit de Bortaş, printr-o lovitură de cap de la circa zece metri, în urma căreia mingea a lovit transversala şi, apoi, a intrat în poartă. Provocarea a fost una de nesuportat pentru Gabriel Țapu, fostul golgheter al Laminorului, care a înscris de trei ori. „Mai lăsaţi şi pe alţii să înscrie!”, se auzea din tribună. Iosif Susanu, colegul de pe banca tehnică a SCM Petrotub, nu s-a lăsat mai prejos. Cele mai gustate de public au fost realizările celor mai în vârstă, care au arătat că plăcerea de a juca nu ţine cont de numărul anilor.

Laminorul, Danubiana, Voinţa şi Metalul au fost reprezentate de fotbalişti ai Romanului care aduceau mulţi spectatori în tribune, mai mulţi, aproape la fiecare meci, decât se adună acum într-un întreg sezon: Aurel Bălan, Ioan Zăloagă, Sorin Bortaş, Gabriel Țapu, Iosif Susanu, Sergiu Ghidarcia, Sorin Daraban, Viorel Enea, Ciprian Țigănuş, Rică Gorgos, Ioan Barnea, Sergiu Munteanu, Constantin Toderică şi Marius Muşat.

În momentele de respiro, pentru cei mai în vârstă, s-au făcut şi schimbări cu jucători care joacă în campionatul de minifotbal organizat de Jan Aksoy şi care n-au evoluat la echipele menţionate. Aksoy a stat ca un vulpoi lângă poarta adversă şi a înscris de două ori. Atmosfera a fost una cât se poate de bună, în pofida soarelui care dogora. Seara s-a încheiat frumos şi elegant, aşa cum se cuvenea, toată lumea cântându-i „La mulţi ani!” sărbătoritului.

„La fel de tineri, mental”

oldboys 02Mihai Mologheanu, fost jucător la Danubiana Roman, medic care are grijă şi de sănătatea fotbaliştilor de la Sport Club Municipal Petrotub Roman, în prezent, spune: „Nostalgia este cea care mă cuprinde în aceste momente. Acest eveniment ne-a reamintit de tinereţe. Au trecut mulţi ani. Suntem schimbaţi fizic, dar la fel de tineri, mentali. Să intri pe teren la vârsta aceasta şi să mai joci şi bine este mare lucru. Îi apreciez pe colegii mei. Eu nu m-am încumetat să intru la joc. Cu Aurel Bălan mă cunosc de mai bine de 40 de ani. El juca la Laminorul, eu la Danubiana Roman. Am fost adversari doar pe teren. Prietenie a existat tot timpul. Îmi aduc aminte de un gol pe care i l-am dat. Acum, mă laud un pic. Era la un meci între cele două echipe. Cioloboc a făcut, de fapt, gafa. A încercat să mă păcălescă şi a tras mingea cu călcâiul. Eu i-am furat mingea şi, apoi, am rămas singur cu Bălan. Nu i-am lăsat nicio şansă. Am şutat fără milă. Tot ei, Laminorul, au câştigat meciul, cu 4-2. La Danubiana, din diverse motive, nu au jucat atunci patru fotbalişti foarte importanţi: Viorel Botez, Ioan Zăloagă, Mircea Creţu şi Romică Boată. Ulterior, aceştia s-au transferat la Laminorul, pentru a ajuta această echipă să promoveze în Divizia B. Era în campionatul 1974-1975. Eu sunt singurul fotbalist din România care a intrat la Facultatea de Medicină, în 1977, an în care concurenţa a fost de 9,5 pe loc. Totuşi, nu mă pot compara cu Ladislau Bölöni, mare fotbalist al României, care a făcut Facultatea de Stomatologie”.

„Este mare satisfacţie să dai gol unui asemenea portar”

Sergiu Munteanu, organizator de competiţii la Liceul cu Program Sportiv Roman: „20 de ani am jucat fotbal împreună, tot timpul adversari. I-am dat destule goluri, profitând şi de lipsa de concentrare a fundaşilor. Pentru mine, era o mare satisfacţie să dau gol unui portar de mare valoare precum Aurel Bălan. Îmi pare rău că nu am apucat, vreodată, să fim coechipieri. Îi doresc să rămână, toată viaţa, aşa cum a fost până acum: un om deosebit”.

„Ne-am luptat pentru postul de titular”

Viorel Botez, fost coleg la Laminorul cu Aurel Bălan, portar care a început cariera de fotbalist la Steagul Roşu Braşov: „Sunt un pic mai în vârstă decât Relu. În februarie, am împlinit 67 de ani. Este unul dintre colegii care m-au ţinut mereu în priză. Am luptat tot timpul pentru postul de titular, în poartă, la Laminorul. Antrenorul decidea care juca, aşa cum este normal. Nu-mi convenea când nu eram în poartă şi nici lui când se afla în aceeaşi situaţie. Unul este în formă mai bună, celălalt are şi el zile mai slabe. Era concurenţă, nu glumă. N-am putut să refuz invitaţia lui de a veni în Roman cu acest prilej. Am fost colegi atâţia ani. Pentru cine nu ştie, Relu este un băiat extraordinar, un mare familist, un sufletist. Suntem prieteni foarte buni. Făceam, mereu, revelioanele împreună şi, de câte ori vine la mine acasă, cu acele ocazii, nu mă lăsa în pace până nu-i puneam un disc cu Dan Spătaru”.

„Avem nevoie de experienţa domniei sale”

Gabriel Țapu, fost golgheter al Laminorului, antrenor principal la Sport Club Municipal Petrotub Roman: „Sunt foarte bucuros că am putut participa la această aniversare a domnului Aurel Bălan. După numărul mare de invitaţi, care au fost şi prezenţi, mi-am dat, încă o dată, seama că nea’ Relu este foarte iubit şi apreciat. Pentru tot ce a făcut în sportul romaşcan, pentru cum este ca om. Toată stima! Am un regret. Îmi pare rău că a renunţat la postul de antrenor cu portarii la SCM Petrotub şi că nu am avut şansa de a lucra mai mult timp împreună. Din punct de vedere tehnic şi tactic este foarte bine pus la punct şi este de la cine să înveţi. L-am prins în activitatea de fotbalist doar când eram copil, prea puţin. Acum, la SCM Petrotub Roman este un moment în care avem mare nevoie de experienţa domniei sale. Sperăm să-l întoarcem la echipă, în această vară”.

„Reprezintă mult pentru acest oraş, pentru sport”

oldboys 03Iosif Susanu, antrenor secund la SCM Petrotub: „Este o zi specială pentru noi, cei care am fost colegi cu Relu Bălan. Este un foarte bun prieten al meu, care şi-a dedicat viaţa sportului. Reprezintă mult pentru acest oraş, pentru sport, în general. Mă bucur că am putut participa la acest eveniment, la care au fost prezenţi cei mai mulți fotbalişti din Roman care au activat în urmă cu 20 de ani sau mai mult. Îmi pare foarte rău că a renunţat la activitatea de antrenor la SCM Petrotub. Sperăm să-l convingem să revină, cu toate că este foarte greu. Dacă propunerea noastră va fi gândită cu sufletul, va reveni. Sperăm ca această iniţiativă, foarte frumoasă, de a organiza o întrecere între fotbaliştii care au încetat activitatea, să fie preluată şi de alţii. O asemenea întâlnire, între prieteni care au jucat fotbal, este foarte plăcută. Eu îi urez multă sănătate! Este un om foarte important, pe care îl vrem reîntors pe gazon, pe acea iarbă care ne-a adus bucurie, ne dorim, ca și el, să revină la marea sa dragoste, fotbalul”.

COMENTARII

WORDPRESS: 0