MÂNDRU CĂ SUNT ROMAȘCAN

Doar cel care poate spune că, plecând sau întorcându-se la Roman, pleacă și se reîntoarce acasă, înțelege deplin sufletul orașului, viața sa profundă, pulsând în străzile-artere, asemeni unui organism aflat în confruntare cotidiană cu existența. Oraș aflat sub cerul creștin al României, cu locuitori harnici și gospodari, Romanul poartă pecetea de aur a tradiției culturale și a actului patriotic, căci este suficientă promenada de la Episcopie până la Gară ca să te întâlnești cu ISTORIA.

Calea în timp, de la Dosoftei la Celibidache, însumează treptele devenirii noastre, muncă și jertfă în duhul iubirii, căci după cuvintele Apostolului dumnezeiesc nimic nu dăinuie fără dragoste.

De aceea, purtând în suflet scânteia izvorâtă din flacăra iubirii divine, nu pot vorbi altfel despre locuitorii acestei așezări decât în termenii dragostei creștine, înțelegându-le dorințele și aspirațiile și fiind cu ei, alături, prin toate furtunile acestui timp.

Sunt mândru că sunt romașcan, atât prin recursul la istoria acestui oraș, cât, mai ales, prin faptul că mă pot numi om al locului, înnobilat de încrederea concitadinilor mei care m-au ales și sper că mă vor mai alege, pentru a li se auzi distinct glasul în Parlamentul României!

Sunt mândru că aparțin Romanului, întrucât am simțit întotdeauna că voința mea este în permanență susținută de energia romașcanilor, fapt care m-a întărit și m-a ajutat să reușesc de cele mai multe ori să fac din doleanțele semenilor mei cauză prioritară și luptă politică în Senat!

Sunt mândru că sunt romașcan căci, asemeni miilor de locuitori ai urbei mușatine, n-am uitat niciodată că provin dintr-o familie statornicită la țară, ceea ce pentru noi toți reprezintă un titlu de noblețe prin putința de a ne indica fără echivoc obârșia. Am avut șansa, așadar, să adun la un loc înțelepciunea bătrânilor din satul meu Pildești – de la care am învățat respectul pentru muncă și smerenia creștină – cu perseverența intelectuală și subtilitatea argumentului politic, când, mai târziu, prin străduința mâinilor trudite ale părinților mei, am devenit avocat și om politic.

De aceea, comunicarea pe care am avut-o, de la om simplu la intelectual, n-a suferit nicio opreliște și s-a desfășurat firesc, căci am înțeles deopotrivă necazurile sătenilor aplecați pe sapă și ale orășenilor aflați, în ultimii ani, în lupta dramatică pentru supraviețuire. Suferințele lor și-au căutat dreptatea prin mine în Parlamentul României.

Am aflat totodată că acasă nu e bine, că sufletul orașului meu este întunecat în perioada din urmă, că actori politici veniți de aiurea intenționează să devină proprietari peste bunacredința romașcanilor, scoțând din recuzita politică mărgele portocalii cu care să-i amăgească.

În fața ofensivei nerușinate a minciunii, mă bizui cu credință neștirbită pe solidaritatea, dovedită în atâtea rânduri, a romașcanilor mei, care înțeleg că fiecare vot pe care mi-l vor oferi reprezintă tot atâția pași pe drumul unui viitor care ne va schimba tuturor viața în mai bine. Abia atunci, la ora supremă a încrederii acordate, mă voi simți pe deplin fericit și, din nou, mândru că sunt romașcan!

Cu prietenie și respect,

Avocat Ioan Chelaru