Lup de mare până la 70 de ani

Un romașcan a văzut toate țările lumii și a înconjurat Pământul de câteva ori. Căpitan în marină, Claudiu Sultz (foto) are numeroase misiuni îndeplinite cu succes. Acesta a fost pasionat de călătoriile pe apă încă din copilărie. Următoarea misiune a lui Claudiu va fi în Coreea de Sud.

Și-a urmat visul. Acum are un job la care mulți doar visează, dar a sacrificat multe pentru a reuși. Vorbește despre ceea ce face cu zâmbetul pe buze și spune că, dacă ar avea din nou 18 ani și mintea de acum, ar urma exact același drum. În vârstă de 40 de ani, Claudiu Sultz este căpitan de marină. A navigat pe toate oceanele lumii și a ajuns în aproape fiecare țară de pe glob.

Busola destinului i-a arătat mările și oceanele lumii

Pasiunea pentru nave și navigat a crescut odată cu el, iar când a terminat clasa a VIII-a a vrut să urmeze Liceul de Marină din Constanța. Fiind singur la părinți, aceștia s-au opus dorinței lui Claudiu și l-au înscris la Liceul „Roman-Vodă”.

„Când am ajuns în sală, la examenul pentru treapta întâi, timp de o oră și jumătate nu am scris nimic, fiindcă nu eram la liceul pe care voiam eu să îl urmez. Dar, de teamă să nu ajung la un liceu la care să fiu nevoit să fac naveta, m-am apucat să rezolv subiectele. Așa am luat admiterea la liceul «Roman-Vodă». După ce am terminat liceul, părinții nu s-au mai putut opune dorinței mele. Când am dat examen la Academia Navală «Mircea cel Bătrân», ai mei se rugau să nu iau și să fiu nevoit să urmez o facultate din Iași. Dar am luat examenul din prima, fără probleme”, povestește, zâmbind, Claudiu.

O cursă de șase luni a durat un an și jumătate

Căpitanul Sultz este în ajunul unei noi plecări și vorbește cu pasiune depre ceea ce urmează: „Mă duc în Coreea de Sud. Sper să nu înceapă războiul cu nord-coreenii chiar acum. Acolo trebuie să asist la finalizarea unei nave noi, apoi să îi fac probe de mare și să spun constructorului ceea ce trebuie să modifice. După care aștept să mi se comunice destinația, fiindcă nu știu unde voi pleca. Totul depinde de evoluția bursei la nivel mondial, există un întreg sistem de calcul pentru ca o marfă să ajungă într-o parte a lumii sau în cealaltă”.

Claudiu Sultz s-a specializat pe transportul de produse petroliere. La doar trei ani de când a început să navigheze a avut parte de o experiență dură, care ar fi putut însemna și sfârșitul carierei, dar a fost puternic și a depășit situația.

„În luna aprilie 1999 am plecat în Venezuela, cu o companie românească, pentru un contract de șase luni. În schimb, am fost plecat un an și jumătate. Au fost probleme cu plățile, nu am primit banii și am vrut să oprim nava. Am stat o lună și jumătate în Haiti fără nimic. Până la urmă, am ajuns în Venezuela. Acolo a fost un accident urât, fiindcă un ajutor de mecanic și-a prins un braț într-un motor auxiliar. Deoarece reprezentanții de atunci ai Consulatului Român din Venezuela nu au vrut să se implice, mecanicul a fost trimis la un spital social, în condițiile în care operația lui costa mii de dolari. Din fericire, am întâlnit la spital o româncă și un grup de chilieni care făcuseră facultatea la București. Ei au făcut chetă, au spus presei locale despre noi și au strâns 40.000 de dolari. Colegul a fost operat și trimis în țară, dar noi, ceilalți, am rămas acolo. Un an de zile am locuit pe navă, la depărtare de țărm, fiindcă nu aveam bani. Între Crăciun și Anul Nou nu am mâncat nimic, iar de Revelion au venit cei din port și ne-au adus mâncare tradițională. Am deschis proces în Venezuela, l-am câștigat și am primit banii într-un an. Am fost singurul din tot echipajul care a continuat să navigheze”, afirmă Claudiu.

Căpitan pe oceanele globului

După această experiență, nu a mai lucrat niciodată pentru companii românești. A văzut toată lumea și este atras de Asia, dar țara lui preferată rămâne Elveția. La început, din fiecare loc în care ajungea, cumpăra câte un suvenir, dar, mai târziu, a pierdut șirul acostărilor și nu a mai cumpărat nimic, fiindcă știe că, într-o zi, se va întoarce acolo, cu un alt echipaj, cu o altă navă, într-o altă misiune. În ultima misiune, din care s-a întors nu demult, a plecat din Italia în Danemarca, apoi la New York, New Orleans, Spania, zona Somaliei, India, Dubai, apoi iar India. „Îmi place ceea ce fac. Întâlnesc oameni diferiți, culturi diferite, mă adaptez unor sisteme de valori diferite. Am învățat cuvinte în mai multe limbi, dar cel mai mult vorbesc în engleză. Pe navă sunt concentrat la misiune, fiindcă acolo se lucrează non-stop și, când mă trezesc, nu știu după câte zile voi pune din nou capul pe pernă. Am avut și 72 de ore nedormite și se întâmplă adesea să nu știu în ce zi a săptămânii sunt”, spune Claudiu.

Pentru el, a fi pe navă e mai presus de orice și toate pericolele din lume nu l-ar putea ține departe de acest dor de ducă. În ultima lui misiune, în luna noiembrie 2012, nava a fost atacată de pirați la sud de Strâmtoarea Ormuz, la granița dintre Iran și Pakistan. Au fost urmăriți mai bine de trei ore, dar au reușit să scape.

„Să navighez este tot ceea ce mi-am dorit de mic. Sunt unul dintre oamenii norocoși, care au posibilitatea de a face ceea ce le place. Nu știu să fac altceva și nici nu mi-am pus problema până acum să renunț. Sper ca, și la 70 de ani, să fiu capabil să duc la bun sfârșit o misiune”, este dorința lui Claudiu Sultz, cea care îi oferă mereu „vânt din pupă”, gata oricând să lase asfaltul pentru punte și comoditatea căminului pentru cabina de pe navă.

[sam_ad id=”127″ codes=”true”]