Prima paginăRoman

Interzis accesul mașinilor în Pietonal!

Dimensiune text

Măsura radicală are drept scop respectarea scopului inițial al soluției propuse de arhitecții zonei pietonale din centrul orașului. Accesul mașinilor care fac aprovizionarea spațiilor comerciale din Pietonal va fi permis doar două ore pe zi, dimineața.

 

Administrația locală redă zonei centrale cunoscute ca Pietonal destinația inițială, prevăzută în proiectul aprobat chiar de Ceaușescu, aceea de zonă dedicată doar accesului persoanelor. În cursul acestei săptămîni va fi dată dispoziția de interdicție a accesului mașinilor, șansa de supraviețuire a micilor afaceri fiind aceea de a se aproviziona doar în intervalul orar 7-9 ori cu o autorizație specială.
Domnul primar revine marți din concediu și are pe agenda de lucru, ca primă urgență, stabilirea condițiilor în care se va aplica această măsură. Discuțiile purtate pînă acum au luat în calcul un program restrictiv de acces al mașinilor sau emiterea unor autorizații prin care să fie controlat traficul pe limite de timp și de capacitate a mașinii. Uitați-vă la cîte mașini de marfă sînt acum în zona pietonală, cum stau aliniate autoturismele, ca-ntr-o parcare, în total dispreț față de calitatea și prețul lucrărilor de modernizare care se fac în prezent. Programul orar trebuie respectat, altfel intervine Poliția Locală. Cred că oamenii de afaceri din zona pietonal se pot organiza ca, în cele două ore pe zi, să-și poată rezolva problemele de aprovizionare„, apreciază city-managerul Ovidiu Bojescu.

Prezent luni, 25 iunie, împreună cu arhitectul șef al municipiului, Ana Maria Alexe, și cu executantul lucrărilor de finisaj din Pietonal – Virgil Țanțu -, city managerul verifica modul în care se făcea placarea coloanelor care decorează zona centrală a Pietonalului. „Orice detaliu este important, finețea îmbinării plăcilor putînd conduce și la niște economii de materiale și de manoperă. Am stabilit de comun acord care să fie procedura, pentru a ne încadra și în normele de estetică dar și în cele de eficiență„, a declarat arhitect Ana Maria Alexe.

 

Nicolae Ceaușescu, arhitect al Romanului

 

Pietonalul Ștefan cel Mare, cunoscut romașcanilor drept „Groapa”, este un ansamblu arhitectonic unic în țară. Povestea Pietonalului Ștefan cel Mare începe în anii ’80, cînd s-a considerat necesară refacerea fostei „străzi mari” a orașului, considerată nesigură. „Strada Ștefan cel Mare, care se întindea de la biserica Ștefan cel Mare și pînă la gară, era mobilată cu case foarte vechi, majoritatea cu parter și etaj sau numai cu parter, cele mai multe avînd la subsol beciuri foarte mari, unele chiar cu două nivele, care au aparținut negustorilor evrei și pe care le-am găsit în stare foarte bună. Erau curate, ca și cum ar fi fost pregătite să primească marfă. Întreaga zonă era foarte șubredă și nu ar fi rezistat unui seism. Cu timpul, s-ar fi ajuns cu siguranță la pierderi de vieți omenești„, a spus inginerul Dan Marin, directorul, la acea vreme, a grupului de șantiere care au construit mare parte din blocurile Romanului.

Problemele au apărut odată cu începerea primelor lucrări de construcție. „Chiar la construcția primului bloc, M3, un excavator s-a prăbușit într-un beci. Ne-am dat seama că era nevoie să săpăm foarte adînc și soluția la care ne-am gîndit atunci a fost să aducem pămînt să îngropăm fundația. Cînd proiectul refăcut a fost prezentat pentru prima dată la avizare, la reședința de la Neptun a lui Ceaușescu, acesta s-a uitat la machetă, s-a interesat despre structura și soliditatea solului, apoi a pus o întrebare de bun simț: «De ce să îngropăm toate aceste betoane și să nu încercăm să le dăm o utilitate?» Ne-a sugerat să căutăm o soluție și să facem un alt parter, cu o zonă de circulație doar pentru pietoni. Astfel au apărut cele două niveluri parter I și parter II„, a spus inginerul Dan Marin.

Așa au apărut spațiile comerciale, pasarelele și, dacă lucrarea ar fi fost terminată și dată în folosință conform proiectului, în „Groapă” ar mai fi existat fîntîni arteziene și patru mozaicuri cu scene din istoria Romanului. „Lucrările au început în 1985 – 1986 și s-au încheiat după 1990, fără a fi pus pe teren întregul proiect de hîrtie. A fost o lucrare foarte mare, care a înghițit foarte multe materiale și foarte mulți bani„, a explicat inginerul Dan Marin.

Partajează articolul

COMENTARII

WORDPRESS: 0