În perioada 8 martie – 8 mai, la Muzeul de Artă din Roman este deschisă expoziția „Roman 630 – expoziție de pictură, grafică, sculptură, fotografie”, dedicată împlinirii a 630 de ani de la prima atestare documentară a orașului, informează Complexul Muzeal Național Neamț. În prezentarea expoziției, curatorul Mihaela Ciobanu, din cadrul Muzeului de Artă din Roman, a afirmat:
„În acest an, «Salonul de primăvară» (ediția a X-a) și «Anuala de pictură, grafică, sculptură și fotografie» (ediția a XVIII-a) se vor desfășura sub semnul «Roman 630». O expoziție unică, documentară, de pictură, grafică, sculptură și fotografie, dedicată împlinirii a 630 de ani de la prima atestare documentară a «târgului lui Roman».
Vă propunem o călătorie picturală în timp și spațiu, în Romanul de altădată, văzut prin ochi de artiști și redat pânzei prin peneluri subtile și sensibile, o trecere cromatică prin vremi și vremuri, care au marcat evoluția urbei noastre mușatine. Ne-am oprit și asupra colecției muzeului, bogată în lucrări reprezentative pentru anumite perioade ale unui oraș în schimbare, prezentând pe simeze o parte dintre acestea semnate de artiști de marcă. Sub pavăza lui «Roman I Întemeietorul (Atestarea)», a lui «Roman I Cneazul (legenda)», în reprezentările lui Florin Mircea Zaharescu, «Roman I Întemeietorul» semnat de Mircea Răsvan Ciacâru, ni se dezvăluie o expoziție care ne invită la un popas meditativ, la un remember mușatin, în care picturalul desăvârșește trecutul și prezentul, în forme și simboluri originale.
Dacă ne oprim la «Roman I Întemeietorul (Atestarea)», cu o figură fermă, hotărâtă, cu mantie roșie, semn al autorității depline, prinsă cu un simbol princiar pe umăr, coroana deschisă, purtând, peste timp, documentul cu sigiliul, în cetatea noastră mușatină. În «Roman I Cneazul» îl regăsim pe războinicul, apărătorul hotarelor, purtătorul de sabie și scut, în fruntea apărătorilor de neam și țară. Două lucrări de dimensiuni mari în care regăsim forța creativă de mare prețiozitate a lui Florin Mircea Zaharescu. În schimb la Mircea Răzvan Ciacâru descoperim un «Roman I Întemeietorul» cald, blajin, înțelept, în varianta clasică a voievozilor, încadrat de însemnele voievodale.
Un șirag de prețioase arhitecturi se impun de printre anotimpuri, de peste timpuri, în atmosfere idilice, romantice aproape poetice în cromatica vibrantă a lui Mihai Olteanu: Casa Hogaș, Casa mareșal Prezan, Casa Iliescu, primăvară pe Anton Pann, primăvara și toamna pe Dobrogeanu Gherea, iarnă în Cartierul Lipovenesc, Episcopia, intrarea în cimitir. Toate aureolate parcă de trăiri aparte, de simțiri care vorbesc despre trecerea timpului, redate sensibil și pitoresc într-o cromatică care le învăluie într-o anumită magie cuceritoare.
Parcul, îmbietor și pictural îl regăsim în oglindiri de măiestre toamne. Sabin Francisc Pal ne poartă pașii prin locuri văzute și nevăzute, printr-un penel subtil care se revoltă împotriva timpului, ca o chemare la un «stop timp», chemându-ne să ne oprim la un bâlci de altădată, pe la Sinagogă și să respirăm un strop din farmecul de altădată al străzilor romașcane. Și peste toate, strălucitoare și înălțătoare, supraviețuitoare, cuprinzătoare și purificatoare, Episcopia și Biserica Sf. Tereza, în penelul Doinei Diaconu.
Un zid ruină de la Spitalul Vechi – Precista Mare, măreț și înălțător, purtându-și «rănile», ca pe niște «odoare de preț», mărturii ale trecerii timpului, semeț prin istoria lui, un supraviețuitor în așteptarea unui «prim-ajutor», ne zâmbește parcă și ne încântă tot la Doina Diaconu, care se oprește și asupra unei lumini tomnatice a lacului parcului romașcan.
Desprinsă dintr-o filă de poveste, o altă «ruină supraviețuitoare» ne cheamă de peste timp, învăluindu-ne cu atmosfera unui proaspăt bal ce parcă tocmai a găzduit, se înalță provocator prin coloanele perechi, cu porticul ca un scut, dominatoare și îndrăzneață, Casa spițerului Iohan Simeon Bruckner (în care s-a născut și a copilărit mama dr. Constantin Bălăceanu Stolnici) în penelul lui Ovidiu Cărpușor.
O abordare originală, simbolică, un omagiu adus marelui dirijor Sergiu Celibidache (de la nașterea căruia anul acesta se vor împlini, în iunie, 110 ani) ne oferă vizualului Mihaela Vieru, prin lucrarea «Celibidache – cheia succesului spre o altă dimensiune a timpului», o abordare îndrăzneață, cu o eleganță specifică de-acum artistei care ne surprinde plăcut, pentru a ne invita să ne oprim și asupra unei sculpturi, la fel simbolică, în care regăsim lemnul, sticla, piatra, aurul – elementele simbolice ce duc peste timp idealurile și creațiile marilor oameni de cultură romașcani.
Irina Lazăr s-a oprit asupra portretului în grafică a Episcopului Melchisedec, o grafie delicată, surprinzând privirea caldă, calmă a episcopului plin de har. Florin Mareș ne propune un interior din Episcopia Roman ca și o imagine din cartier sau o iarnă în curte.
Lucrări reprezentative pentru anumite perioade ale unui oraș în schimbare, în treceri de la vechi la nou, surprinse printr-un realism specific timpului, cu o subtilă surprindere a trăirilor puternic marcate de agitația vremurilor. Descoperim locuri și oameni, arhitecturi și povești de viață, începuturi și continuări în același spațiu, dar în alte timpuri.
O serie provocatoare ne propune Gheorghe Iliescu în lucrările de acuarelă sau pictură sugestiv intitulate «Vechi și nou în Roman», pentru a ne purta, în zonele industrializate ale orașului, amintind de IȚR sau de Prefabricate, de UMARO sau Silozurile din Roman, oprindu-se delicat asupra parcului sau a bâlciului, spre a face treceri sensibile de mare expresivitate la portrete de copii, școlărei sau adolescenți.
Grigore Andriescu ne învăluie cu delicate acuarele oprindu-se tot asupra picturalului parc dar și al unui «Sudor la malaxor». Constantin Bârjoveanu, în grafică și pictură, surprinde detalii, ne surprinde autenticitatea dată de desenul clar şi expresiv, descoperim un penel sensibil care, folosind combinaţia de tonuri reci şi calde, percepe în mod liric realitatea, transformându-se într-un fin observator ce se transpune în urbanitate, identificându-se cu romaşcanul cotidian, prezentându-ne locuri, părţi de clădiri specifice epocii, fiind surprinse diferite stiluri arhitectonice, multe dispărute: farmacia Bogza, fosta secție financiară, fosta clădire Sanepid. Adrian Secoșanu ne invită în «Laminorul din Roman». Victor Stanciu, delicat și sensibil, ne prezintă armonioase peisaje, străzi din Roman. Vasile Statopol, Adela Moga, Rozalia Pantelimon ne propun locuri și oameni din alte timpuri. Viorica Gușul se oprește asupra Liceului «Roman-Vodă», și a străzii centrale, surprinzând agitația stradală, dar și arhitectura specifică. Stejarul Unirii, impunător, tocmai de la 1977, pe când blocurile încă nu-l sufocau, se revarsă în acuarela Julietei Cozărescu. Iulia Hălucescu ne oferă o spectaculoasă intrare în Episcopie toamna, pentru a ne opri și asupra acuarelelor lui Eamaș Iurii, reprezentând Biblioteca Municipală și Episcopia.
În galeria de portrete ne-am oprit asupra: profesorului Teofănescu, realizat de Costache Nenea, profesor N. Stețcu, creionat de Aurel Vlad, Adina Lozinschi, Claudiu și Doinița, Vica cu fundiță – în penelul lui Gheorghe Iliescu, Alina – Mihai Olteanu, Costache Horia – în grafia lui Adrian Secoșanu, portret Dorina – în grafica Miei Moțatu Steurer și în picturalul Doinei Colescu. Dar și autoportretele: Victor Stanciu, Constantin Bârjoveanu, Mihai Olteanu, Adrian Secoșanu, Rodica Bondi, Maria Ciurdea Steurer. O surpriză deosebită o avem prin fotografiile cu prima generație de artiști ai Școlii Populare de Artă din Roman, sub îndrumarea artistului profesor Gheorghe Tonița, din colecția personală a Dorinei Statopol.
O scurtă prezentare a unei expoziții – document, închinată celor 630 de ani de atestare documentară a orașului Roman. Vă invităm să o descoperiți, vă provocăm chiar la o expoziție interactivă, să descoperim oameni și locuri, să depănăm amintiri și să aducem pentru o clipă magia vremurilor de altădată. Mulțumiri și felicitări artiștilor care au răspuns invitației noastre”.
Foto: Complexul Muzeal Național Neamț
Comentarii