Roman, Neamț
Căutare site

Episcopul Melchisedec: „Eu am nevoie de slujitori ai biserici cinstiţi, cucernici şi cu frica lui Dumnezeu”

Viața și opera marelui ierarh au fost tema conferinței prilejuite de împlinirea a 122 de ani de la trecerea sa la veşnicie.

Liceul Teologic Ortodox „Episcop Melchisedec” din Roman a găzduit joi, 15 mai, conferinţa intitulată „Episcop Melchisedec Ștefănescu – păstor şi liturghisitor”, susţinută de profesor universitar doctor Alexandru M. Ioniţă, de la Universitatea „Ovidius” din Constanţa. La eveniment au participat PS Ioachim Băcăuanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, Ionel Gherasimescu, vicar-administrativ al Arhiepiscopiei, preot doctor Dragoş Alexandru Munteanu, protopop de Roman, preot profesor Gheorghe Smerea, directorul Liceului Teologic Ortodox, preoţi din Protopopiatul Roman, cadre didactice, elevi seminarişti, oameni de cultură. Moderatorul întâlnirii a fost preot Valentin Băltoi, consilier cultural în cadrul Arhiepiscopiei.

melchisedec 2„Liceul Teologic Ortodox s-a dovedit a fi o gazdă primitoare, iniţiind sau fiind partener cu alte instituţii în demararea proiectelor şi activităţilor cultural-religioase şi educaţionale din urbea muşatină. Începând cu anul 2000, activitatea ierarhului Melchisedec Ștefănescu a fost pusă în lumină prin numeroase activităţi culturale şi religioase. Cu fiecare activitate desfăşurată s-a aşezat o cărămidă la recunoştinţa faţă de cel mai reprezentativ dintre episcopii pe care i-a avut ortodoxia românească. Manifestarea din acest an este prilejuită de împlinirea a 122 de ani de la trecerea episcopului Melchisedec la veşnicie”, a precizat preotul Valentin Băltoi.

După ce profesorul Petru Flenchea, cadru didactic al Liceului Teologic Ortodox, a prezentat câteva repere biografice despre episcopul Melchiseedc Ștefănescu, profesorul universitar doctor Alexandru M. Ioniţă a vorbit despre viziunea pastoral-liturgică a marelui ierarh român.

„Unul dintre cei mai învăţaţi ierarhi din istoria bisericească a neamului românesc, episcopul Melchisedec Ștefănescu a lucrat aproape o jumătate de secol pentru răspândirea culturii şi a ştiinţei. Simion Mehedinţi scria despre episcopul Melchisedec: «A reuşit să fie cea mai luminoasă figură a episcopatului din vremea renaşterii noastre culturale şi politice. A iubit nespus de mult biserica. Deşi nu-i plăcea luxul, episcopul Melchisedec Ștefănescu a împodobit catedrala din Roman cu obiecte şi podoabe de mare preţ. Nu-i plăcea să fie înconjurat decât de oameni cinstiţi şi devotaţi cauzei bisericii. „Eu am nevoie”, spunea episcopul Melchisedec,
„de slujitori ai biserici cinstiţi, cucernici şi cu frica lui Dumnezeu. Nu-i pot accepta pe beţivi, pe potlogari şi pe ticăloşi”. Exigent cu el însuşi şi preocupat în permanenţă de viaţa religioasă şi de ridicarea nivelului moral al preoţilor, înaltul arhipăstor solicita ca slujbele să fie săvârşite cu maximă responsabilitate şi fără de grabă. A stăruit ca preoţii să fie la înălţimea demnităţii sale. Pe cei merituoşi îi evidenţia şi îi sprijinea în acţiunile lor, iar pe cei delăsători îi mustra şi îi sancţiona. Acorda rangurile bisericeşti după vrednicie şi îi încuraja pe cei cu talent şi cu preocupări literar-cărturăreşti. Pentru toate donaţiile pe care le-a făcut a primit mulţumiri atât din partea domnitorului Cuza, cât şi a Ministerului de Război şi a lui Mihail Kogălniceanu. Episcopul Melchisedec a rămas în mijlocul credincioşilor şi în grele momente ale războiului. Pentru contribuţia sa la actul independenţei i s-a acordat distincţia Crucea de Mare Ofiţer»”, a spus profesorul universitar doctor Alexandru M. Ioniţă.

Comunicarea a fost urmată de lansarea volumului „Cuvinte vii”, din colecţia „Opera Omnia” – Melchisedec Ștefănescu. Cartea a fost prezentată de arhimandrit Pimen Costea, exarhul mănăstirilor din Eparhia Romanului şi Bacăului.

La finalul întâlnirii, PS Ioachim Băcăuanul a evocat personalitatea episcopului Melchisedec Ștefănescu:

„Sfârşitul vieţii mitropolitului Melchisedec a fost marcat – şi, fără îndoială, grăbit – de adversitatea politică stârnită de opera sa epocală în slujba prestigiului şi bunăstării clerului român, perceput în acea vreme ca o rămăşiţă anacronică a unor timpuri revolute. Episcopul Melchisedec «se născuse prea devreme pentru timpul său», şi-a dat seama, peste 40 de ani de la trecerea sa în veşnicia lui Dumnezeu, episcopul Lucian Triteanul. Cred că şi Melchisedec Ștefănescu însuşi a simţit aceasta. Nu a mai ieşit din cetatea Romanului, pe care o numise cândva «azilul bătrâneţelor mele», până ce s-a mutat la veşnicele locaşuri”.

Comentarii 0

Discuția cititorilor despre acest articol

Adaugă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.