În cadrul primei ediţii a campaniei ShoeBox la Roman, voluntarii romaşcani au strâns cadouri pentru 170 de copii sărmani din comuna Boghicea.
Prima ediţie a campaniei ShoeBox desfăşurată la Roman a reprezentat un succes la care nu se aşteptau nici măcar iniţiatorii. Cu sprijinul comunităţii – cei mai mulţi dintre donatori dorind să rămână anonimi -, 170 de copii din familii nevoiaşe, din satele comunei Boghicea, au primit cadouri de Crăciun.
„Romanul, un oraş mic, dintr-o zonă săracă a ţării, nu este un oraş sărac şi sufleteşte”
Totul a început de la o idee. Ce-ar fi dacă această campanie, populară pe întreg globul şi cu mai multe ediţii la activ în oraşele mari din ţară, s-ar întâmpla şi la Roman? Două prietene, Ioana Ghimici şi Carmen Onişoru, au creat o pagină specială a evenimentului pe facebook şi au început să popularizeze ideea. A mai fost nevoie de un spaţiu pentru depozitarea cadourilor, pe care l-au amenajat la Grădiniţa cu Program Prelungit nr. 6, cu sprijinul directorului, profesoara Gabriela Dascălu, şi al educatoarei Viorica Gheorghiescu, şi de voluntari, care au răspuns aproape instantaneu chemării.
„Cred că, pentru prima dată, am fost uimită de puterea reţelelor de socializare. Recunosc că, atunci când am pornit la drum, am sperat să adunăm măcar 50 de cadouri. Ne-am dorit ca fiecare like la postarea noastră să însemne un cadou, dar ideea noastră a găsit ecou în sufletele a foarte mulţi romaşcani. Au venit copii de mână cu părinţii să aducă multe cutii frumos împachetate, tineri, persoane mai în vârstă. Copiii de la Centrul «Te Ascult» al Fundaţiei «Leonardo Murialdo» au făcut felicitări, care au fost aşezate, apoi, în fiecare pachet. Cred că am demonstrat că Romanul, un oraş mic, dintr-o zonă săracă a ţării, nu este un oraş sărac şi sufleteşte”, spune Carmen Onişoru.
„Sunt lucruri ce reprezintă o investiţie sufletească imensă”
Mesajul postat şi distribuit la începutul campaniei era simplu. Cei care doreau să se alăture erau invitaţi ca, într-o cutie de pantofi, să pună lucruri care puteau constitui un cadou pentru un copil cu vârsta cuprinsă între 2 şi 18 ani şi, cu cadoul frumos împachetat, erau aşteptaţi la punctele de colectare.
„Nu salvăm lumea cu o cutie de pantofi în care aşezăm cu grijă ceva dulciuri şi alte lucruri, dar învăţăm să ne gândim la ceea ce avem, ceea ce ne mai dorim. Învăţăm să preţuim un fular, perechea de şosete, haina de iarnă, pantalonii sau chiar ghetele şi multe alte lucruri de care ne săturăm, uneori, foarte repede, iar alţii nici nu îndrăznesc să viseze la ele. Sunt lucruri pe care fiecare dintre noi le are la îndemână, lucruri mărunte, fără o valoare materială mare, dar care reprezintă o investiţie sufletească imensă. I-am rugat pe cei care aderă la campanie să aibă în minte feţişoara copilului care va deschide cadoul”, spune Carmen Onişoru.
În mai puţin de o săptămână, la punctul de colectare s-au adunat 170 de cadouri, dulciuri, obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte, jucării. Un romaşcan care a dorit să rămână anonim a pus în cutii patru tablete, cu dorinţa ca acestea să ajungă la copii care învaţă foarte bine, proveniţi din familii cu venituri mai mult decât modeste.
Pe 18 decembrie, cadourile au ajuns la copii, cu sprijinul asistentului social de la Primăria Boghicea, care i-a călăuzit pe voluntarii campaniei ShoeBox din casă în casă. Sfioşi, plecând liniştiţi cu cutia în braţe sau nerăbdători să vadă pe loc ce se află în cutie, sperioşi sau curioşi, copiii şi-au primi cadourile.
„Nu am cuvinte să explic ce sentiment înălţător şi câtă mulţumire sufletească simţi în momentul în care priveşti feţele copiilor – mititele, surprinse, curioase, pe alocuri cu urme de mâncare sau de la joacă – cum prind conturul unui zâmbet”, a spus Carmen Onişoru.
După succesul de care s-a bucurat la prima ediţie, campania ShoeBox are toate şansele să devină o tradiţie la Roman.
„Am simţit alături întreaga comunitate. Mulţumim tuturor romaşcanilor care au vibrat alături de noi şi care s-au implicat în această campanie, care a avut un singur scop: să facă fericiţi de Crăciun copii”, a mai spus Carmen Onişoru.










Comentarii 0
Discuția cititorilor despre acest articol