HomePolitica

Declarație de presă: Revizuirea Constituției – verificare majoră a evoluției sistemului democratic românesc

8 decembrie – Ziua Constituției

 

 

Constituţia reprezintă un sistem de referinţă pentru viaţa politică şi juridică a unei societăţi. Realităţile obiective în permanentă schimbare şi evoluţiile sociale tot mai accentuate impun însă şi unele necesare  ajustări şi adaptări ale Constituţiei la contextul social, politic, economic etc., al comunităţii căreia normele sociale i se adresează. Din această  perspectivă, modificarea unei constituţii are o importanţă majoră pentru statul şi societatea unde acest lucru are loc.

Într-un stat de drept, cum România se declară încă din art. 1 al Legii sale fundamentale, revizuirea acesteia reprezintă un eveniment politic şi juridic de o importanţă covârşitoare, cu implicaţii deosebite în domeniile vieţii sociale, ce nu poate fi realizat din raţiuni electorale sau, şi mai grav, nu poate avea ca ţintă diminuarea rolului unor instituţii fundamentale ale statului român – cum este Parlamentul –  în scopul consolidării puterii în mîinile unei singure persoane.

În mod evident, în cei  21 de ani de aplicare a actualei Constituţiei s-au făcut remarcate şi unele dificultăţi de aplicare a sa, care au avut drept cauză fie  interpretări eronate a unora dintre textele constituţionale, fie neadaptarea unora dintre soluţiile legislative găsite în 1991 şi, respectiv, în 2003 la contextul social şi politic contemporan, aflat în plină evoluţie. În viziunea USL (o comisie specială a USL a lucrat în ultimii 2 ani la un proiect de revizuire ce v-a fi supus dezbaterii publice la începutul anului 2013), dacă revizuirea constituţională din anul 2003 a avut ca deziderat îndeplinirea condiţiilor constituţionale pentru integrarea României în Uniunea Europeană şi pentru aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord, viitorul proces de revizuire a Legii noastre fundamentale trebuie să aibe ca scop crearea condiţiilor constituţionale pentru modernizarea statului sub aspectul întăririi rolului administraţiei publice locale şi al raporturilor dintre autorităţile publice, în sensul stabilirii cât mai clare a competenţelor acestora  din urmă şi al diminuării conflictelor juridice de natură constituţională dintre ele. Aceste direcţii principale ale procesului de revizuire a Constituţiei pun, fară echivoc, Legea fundamentală sub semnul modernităţii, dar – în egală măsură – scot în evidenţă şi racilele profunde pe care societatea românească, şi în mod special clasa politică, le are.

 

Astfel, un prim aspect pe care USL îşi propune să-l realizeze în cadrul revizuirii Constituţiei este acela al creării unui sistem administrativ compatibil cu cel european care însă să valorifice şi să integreze tradiţia românească şi, în egală măsură, să permită racordarea administraţiei locale la beneficiile de care se bucură România în calitate de stat membru al Uniunii Europene. În acest sens, considerăm că prin Constituţie trebuie introdus un nou nivel administrativ-teritorial, reprezentat de regiuni, care să includă actualele judeţe şi să deschidă accesul administraţiei publice locale la fondurile europene.

Delimitarea atribuţiilor dintre autorităţile publice este un alt aspect necesar în procesul de modernizare a Constituţiei şi o condiţie esenţială pentru respectarea statului de drept şi a principiului separaţiei puterilor în stat. În scopul instaurării unui comportament loial al autorităţilor publice faţă de Constituţie se impune, pe de o parte, regândirea raporturilor constituţionale dintre Guvern şi Preşedintele României, astfel încât derapajele de la democraţie înregistrate în ultimii 8 ani să nu se mai repete. Pe de altă parte, este necesară reevaluarea raporturilor dintre Parlament şi Guvern sub aspectul diminuării posibilităţii Guvernului de a-şi angaja răspunderea în cascadă, fără limită, asupra unor legi şi, totodată, al restricţionării regimului juridic al delegării legislative. Toate aceste modificări ale Legii fundamentale au drept scop întărirea rolului Parlamentului, de organ reprezentativ suprem al poporului român şi unică autoritate legiuitoare, ceea ce apropie România, prin Constituţia sa, de marile democraţii occidentale, care conferă parlamentelor lor un rol esenţial şi fundamental prin comparaţie cu executivul.

Depolitizarea tuturor instituţiilor publice este un alt aspect pe care revizuirea Constuţiei trebuie să-l evidenţieze. În acest sens, considerăm că limitarea influenţei factorului politic trebuie să înceapă prin schimbarea fundamentală a modului în care sunt numiţi judecătorii Curţii Constituţionale. În istoria recentă a acestei instituţii s-a dovedit că actuala modalitate de desemnare a judecătorilor Curţii Constituţionale este un eşec pentru democraţie, pe care USL nu doreşte să-l perpetueze în practica de stat. Curtea Constituţională trebuie să rămână un garant al respectării Constituţiei, iar pentru ca acest lucru să redevină o realitate se impune modificarea şi completarea dispoziţiilor constituţionale în sensul asigurării deplinei independenţe  a membrilor săi de orice ingerinţă a politicului.

Aducerea Legii fundamentale în secolul XXI nu se poate realiza însă fără eliminarea traseismului politic, adevărată racilă a clasei politice ridicată la rang de politică de stat în ultimii 8 ani de guvernare a PDL. Singura modalitate prin care o asemenea conduită a clasei politice poate fi eliminată constă în modificarea Constituţiei în sensul păstrării caracterului reprezentativ al mandatului parlamentar, dar al creării unor mecanisme constituţionale pentru „revocarea„ deputatului sau senatorului care părăseşte partidul pe care l-a reprezentat la alegeri.

 

Avocat Ioan Chelaru

Comentarii

WORDPRESS: 2
  • Sorin 13 ani ago

    Foarte corect.
    Dar vrem sa vedem fapte si cat mai repede, aveti haturile in mana.
    Ne-am saturat, asteptam normalitatea de 22 de ani.

  • Ioan Moisin 12 ani ago

    REVIZUIREA CONSTITUTIEI. SENATORUL IOAN MOISIN
    A REDESCHIS CALEA REVIZUIRII CONSTITUTIEI, ASTFEL
    INCAT POPORUL SA POATA DECIDE ABANDONAREA FORMEI REPUBLICANE DE GUVERNAMANT (22 FEBRUARIE 1999)
    În declaratia politica din 22 februarie 1999, Senatorul Ioan Moisin a atras atentia asupra faptului ca forma de guvernamant monarhica exista la noi din vechime, in timp ce forma republicana a fost introdusa fortat de comunisti.
    Analizand problema raportului dintre art. 148 şi art. 2 din Constitutie, el a aratat dreptul suveran al poporului de a alege oricand intre republica si monarhie.
    A fost prima tentativa de modificare a Constitutiei adoptate după Revoluţie. Oferim mai jos declaratia, publicată apoi în Monitorul Oficial al Romaniei, nr. 21, 5 martie 1999, p. 12:
    „Domnul Ioan Moisin:
    Domnule presedinte de sedinţa,
    Stimati colegi,
    Declaratia mea se refera la problema raportului dintre art. 148 şi art. 2 din Constitutia Romaniei.
    În art. 148 din Constitutia Romaniei, 1991, se prevad limitele revizuirii Constitutiei. Nu avem obiectii fata de nici una, cu exceptia celei privind forma republicana de guvernamant. Ea nu este
    o mostenire strabuna, cum ar fi teritoriul national istoric sau limba romana ca limba nationala, pe care nici-o generatie viitoare, după cum nici generatia actuala, nu are dreptul sa le revizuiasca.
    Forma republicana de guvernamant a fost introdusa la noi, pentru prima data, de catre comunisti si a fost impusa in art. 148 din Constitutie ca nerevizuibila sub regimul criptocomunist
    existent în 1991. Cu siguranta că taranii sau muncitorii care au acceptat, în bloc, articolele acestei Constitutii, prin referendum, nu s-au sesizat tocmai de alin. 1 al art. 148. Acest alineat are doua
    implicatii:
    a) incalca traditia constitutional –democratica a Romaniei. Nici-o Constitutie democratica anterioara nu prevedea o atare limitare a revizuirii. Dimpotriva, prevedeau posibilitatea revizuirii fara nici-o restrictie. Astfel, Constitutia din 1866 prevedea la art. 129, citez: „puterea legiuitoare are dreptul de a declara ca este trebuinta a se supune reviziunei dispozitiunile din Constitutiune, anume aratate” – şi se referea la toate. Constitutia din 1923 arata la art. 129, citez:
    „Constitutiunea poate fi revizuita , in total sau in parte, din initiativa regelui sau oricăreia din Adunarile legiuitoare”. Era, deci, şi mai permisiva. Nici macar regimul comunist nu a impus o limitare a revizuirii. Astfel, Constitutia din 1952 preciza la art. 105, citez: „Constitutia Republicii Populare Romane poate fi modificata numai prin lege votata de Marea Adunare Nationala”, iar Constitutia din 1965 nici nu pomenea de acest subiect.
    Pe scurt, Constitutia din 1991 a impus o limitare fara precedent, la care nici antidemocratii nu au avut curajul sa recurga.
    b) a doua implicatie este aceea că art. 148 incalca prevederile art. 2 din Constitutia actuala, care arata, citez: „suveranitatea naţionala apartine poporului roman, care o exercita prin organele sale reprezentative şi prin referendum” – alin. (1).
    Evident, suveranitatea presupune şi dreptul de modificare a Constitutiei. Spre exemplu, în Constitutia din 1923, suveranul putea avea initiativa modificarii Constitutiei.
    Sa ne gandim ca nici Constitutiile regaliste nu au impus o limita a suveranitatii poporului, ceea ce a facut astazi ca sa putem avea o republica. Bun. Poporul a aprobat in 1991. Poate sa o
    tina tot aşa cat doreste, dar în viitor, candva, daca nu mai vrea republica, daca el va vrea altceva, iar Constitutia il va opri sa-si manifeste optiunea suverana, ce suveranitate a poporului mai este aceea? Si cum poate o generatie sa hotarasca asupra optiunii, la fel de suverane, a unei generatii viitoare, care poate fi totusi alta?
    Asa se strecoara un principiu nedemocratic într-o societate democratica. Urmarile nu pot fi salutare.
    Intorcandu-ne la art. 148, intrucat se prevede existenta limitelor revizuirii, nu putem sa cerem o revizuire directa a prevederilor continute in el, cu privire la forma republicana de guvernamant.
    Dar observăm ca nici un articol din Constitutia actuala nu prevede interzicerea unei actiuni legislative de revizuire a limitei de revizuire. Pornind de pe acest teren inatacabil, voi initia un proiect de lege privind revizuirea limitei de revizuire prevazuta in Constitutia actuala. Prin aprobarea unei asemenea initiative, conform procedurii de revizuire a Constitutiei, s-ar restitui, in sfarsit, poporului dreptul integral la exercitarea suveranitatii. Va multumesc”.