Cum se distrau romașcanii acum 100 de ani

Presa de acum 100 de ani a consemnat distracțiile preferate ale romașcanilor de la începutul secolului XX. În top erau restaurantele, plimbările, cinematograful, teatrul și… bîrfa.

Loisir-ul, definit drept petrecerea recreativă a timpului liber, nu era nici  pe departe un cuvînt al cărui sens să le fie străin romașcanilor care au trăit acum 100 de ani. Nu existau atunci mall-uri sau cluburi, fără de care astăzi pare a fi de neconceput termenul de distracție, dar romașcanii aveau la îndemînă destule mijloace, pe măsura timpului de atunci, astfel încît să nu se plictisească. Nici pe departe nu putem spune că nu aveau grijile lor sau că nu aveau suficientă ocupație. Știau, însă – așa cum reiese din documentele vremii -, cum să se bucure de plăcerile vieții.

„Loisir-ul provincial – Romanul la începutul secolului XX” a făcut tema unui studiu publicat de profesor Iulia Butnariu, muzeograf la Muzeul de istorie din Roman, în volumul „Din istoria orașului Roman – 616 ani de la prima atestare documentară”, apărut în 2008, la editura Papirus Media, care a reprezentat și sursa de documentare pentru realizarea acestui articol. Studiul a fost realizat după consultarea colecțiilor de ziare romașcane, „Actualitatea” (perioada 1912 – 1913), „Ecoul Romanului” (perioada 1914 – 1915), „Îndreptarea” (din 1918), „Cuvîntul Romanului” (din perioada 1924 – 1927) și „Curentul Romanului” (din perioada 1930 – 1931).

Profesorii și părinții care se plîng că tineretul din ziua de astăzi nu mai citește nu se vor simți mai bine aflînd că problema „cetitului” era de actualitate și la începutul secolului XX. Nu numai că romașcanii nu se dădeau în vînt după lectură, dar și atunci cînd puneau mîna pe o carte dovedeau „gusturi proaste”, alegînd aparițiile semnate de vreo Sandra Brown a momentului, în defavoarea lecturii serioase. „Concetățenii noștri n-au încă îndeajuns de desvoltat gustul cetitului serios, n-au cultul cărții. Cartea cea bună îngălbenește în rafturile librăriilor, iar în schimb se vînd ca pîinea caldă aventurile cutărui conte sau bandit, întocmai cum, la teatru, se admiră pornografiile debitate de artiști dubioși. Cele cîteva biblioteci sînt vizitate doar de cîțiva licieni și cucoane bătrîne, publicul cel mare strălucind prin absență„, scria, îngrijorat de nivelul intelectual al concitadinilor, redactorul „Cuvîntului Romanului”, în numărul 1 din 29 noiembrie 1924. S-ar răsuci în mormînt, probabil, autorul, văzînd că demersurile sale nu au dus la îndreptarea scontată. Peste 100 de ani, cînd scrisul și cititul reprezintă o normalitate și nu o excepție, situația se repetă.

Bîrfa, distracția cea mai la îndemînă

În lipsa televiziunilor care să țină audiența cu sufletul la gură, discutînd, eventual în direct, toate aspectele a ceea ce ar face astăzi deliciul cronicilor mondene, informațiile erau disecate în cadrul banalelor, altfel, ceaiuri ce începuseră să apară după moda englezească. „Toată distracția se reducea la petreceri familiare: jocul de cărți și înșirarea de palavre, mai mult sau mai puțin inocente„, după cum scria profesorul Neculai Apostol, în „Actualitatea” din 2 decembrie 1912.

Cele mai suculente subiecte erau „afacerile de inimă”, după cum scria „Cuvîntul Romanului” din 13 decembrie 1925, cînd bîrfa ajunsese deja în paginile sale, sub forma articolului „Viol, sau înscenare?”. Întîlnirea romantică, nocturnă, în grădina mare, în care era implicată o tînără „dintr-o familie onorabilă din localitate” și un tînăr amorez a devenit prilej de bîrfe și subiectul unui articol de ziar, savuros comentată. Numele celor implicați în „Aventura galantă a unui tînăr”, descrisă de „Curentul Romanului” din 8 iunie 1930, nu au fost precizate în articol. Ar fi fost și inutil, pentru că, oricum, le știa tot orașul, subiectul fiind purtat de la un ceai la altul înainte de a deveni „oficial” în presă.

Plimbări, cinematograf, restaurante

Cea mai ieftină modalitate de petrecere a timpului liber rămînea plimbarea, pe jos sau în trăsură, centrele de atracție rămînînd Strada Mare, piața publică sau grădina special amenajată în acest scop. „Printre marile îmbunătățiri pe cari a început să le realizeze, merită să relevăm faptu că, de unde pînă mai eri Grădina Mare era aproape complect lipsită de bănci, pe cari să se poată odihni cetățenii urbei noastre în timpul liber, în urma instalării actualului consiliu, s-a înzestrat grădina cu bănci portative și fixe, cari au fost instalate din abundență în întreaga grădină. Pe lîngă acestea, s-a instalat stîlpi și numeroase becuri electrice pe aleele retrase, ce pînă mai acum cîteva zile stăteau în întuneric și nu erau cercetate decît de haimanale„, scria „Cuvîntul Romanului” din iulie 1926.

Grădina Mare oferea romașcanilor și prilejul de a participa la serbări. Distracțiile unei astfel de serbări populare, petrecute în 4 și 5 august 1918, sînt consemnate în ziarul „Îndreptarea”: „Concurs de frumusețe printre copii. Teatru. Doi saci cu făină de grîu (cîte un sac în fiece seară) donate de moara «Astra» a d-lui C.F. Rohrlich, se pot cîștiga la loterie în schimbul unui bilet de 1 leu„.

Cofetăria, restaurantul, berăria erau și ele amenajări menite să înlesnească petrecerea plăcută a timpului liber. „Bererie – Restaurant – Varieteu / Serviciu prompt și curat” suna, în „Îndreptarea” din 5 august 1918, reclama unui local de pe lîngă hotelul „Central”. Localul trebuie să fi fost unul de top, pe care se băteau clienții, atît timp cît, tot din presa locală, aflăm că

„Pentru Sfintele Sărbători, numere speciale / cu ocazia revelionului rugăm a se reține mese din timp„. „Restaurant bar-dance Modern” trebuie să fi fost ceea ce astăzi numim un local „de fițe”, dacă e să ne luăm după reclama din ziarul „Cuvîntul Romanului”: „local amenajat după sistemul marilor baruri din străinătate. Bufet asortat cu tot felul de mîncări calde și reci, precum și grătar special, stă la dispoziția onor. consumatori pînă la ora 4 dimineață. Orchestră clasică sub conducerea apreciaților și simpaticilor Herman și Jean„.

Concertul lui Enescu și trupa lui Nottara

Dacă romașcanii anului 2012 trebuie să meargă la Bacău sau la Piatra Neamț pentru a putea urmări un film sau un spectacol de teatru, romașcanii anului 1912 erau mai norocoși în această privință. Din ofertă făcea parte Cinema Brand, care, pentru satisfacerea publicului romașcan, „nu cruță nici un sacrificiu spre a-i procura vederile cele mai instructive„, așa cum scria „Actualitatea” din 2 decembrie 1912. În 1915, la cinematograful Modern rula „Anna Karenin, după celebra operă a marelui Tolstoi”, iar la Cinema Cobzariu „rulează cele mai reputate filme cari au făcut succesul Capitalei”.

Aceste oferte erau asociate cu cele teatrale. Prin folosirea aceluiași spațiu se putea prezenta drept

„local de întruniri, conferințe, concerte și pentru teatru„, jucînd și trupe dramatice însemnate, ca Nottara, Dragomir, Agatha Bîrsescu, regretatul Liciu sau trupe străine de operă italiană. În anul 1915 a avut loc concertul de vioară susținut de Enescu în sala teatrului Modern, iar în 1918 presa locală anunța celor interesați concertul violoncelistului Papazoglu, cu concursul pianistului N. Aprihăneanu. „Se prevede un eveniment artistic și monden cum sunt rare în orașul nostru„, anunțau ziarele. De plăcere sau doar pentru a fi văzuți de concitadini, romașcanii au umplut sala, lucru consemnat, de asemenea, de presa timpului.

Petrecerea sfîrșitului de săptămînă departe de „plictiseala orașului” nu e nici pe departe nouă. La acea vreme făcea furori parcul englezesc de la Dulcești. „Administrația moșiei Dulcești, proprietatea C.N. Vasiliu – Bolnavu, județul Roman, anunță deschiderea parcului englezesc și a unui restaurant de primul rang, cu mîncărurile cele mai alese. 20 lei un pui, 40 lei kgr. de cel mai bun vin pivnițile Vasiliu Bolnavu„. Și, pentru ca oferta să fie completă, la dispoziția doritorilor era pus și un mijloc de transport, cursă regulată, cu plecare din două în două ore, o camionetă cu 14 locuri confortabile. Drumul costa cît un kil de vin: 40 de lei de persoană, dus-întors.

Sportul avea susținători

Sportul avea și el proprii susținători. În articolul „Cursa dela dealul Mărului” sînt date informații despre cursele de bob și săniuțe la care au participat numeroase familii din oraș, iar din „Cuvîntul Romanului” din iulie 1926 aflăm despre „matchul Avîntul – Concordia”, jucat pe terenul din parcul Grădinei Mari, partida de fotbal avînd loc între echipa institutului de educație fizică din Roman și Concordia din Iași, fostă campioană a Moldovei.