Acoperământul Maicii Domnului este sărbătoarea cu care se încheie cele două luni ale anului – august şi septembrie – în care aceasta a fost cinstită în mod deosebit.
Acoperământul Maicii Domnului este o sărbătoare care se prăznuieşte pe 1 octombrie. Sărbătoarea aminteşte de apariţia Maicii Domnului în cartierul Vlaherne, din Constantinopol, în timpul împăratului Leon al VI-lea (886 – 912). Atunci, sfânta Fecioară s-a arătat sfântului Andrei ca ocrotitoare şi mijlocitoare a creştinilor.
În ultimul an al domniei împăratului Leon, pe când acesta se află la luptă pentru a apăra hotarele, duşmanii creştinătăţii au asediat cetatea Constantinopolului, cu gândul de a o cuceri. Localnicii, cuprinşi de spaimă, căutau felurite locuri pentru a se ascunde. În acea seară, de sâmbătă până duminică, după cum spune Sinaxarul, mulţi credincioşi sosiseră la Biserica „Preasfânta Născătoare de Dumnezeu” din Vlaherne, unde, după o veche tradiţie, se făcea priveghere întreaga noapte în cinstea icoanei făcătoare de minuni. Biserica era plină, iar creştinii se rugau sfintei Fecioare să-i izbăvească de cumplita primejdie. Maica Domnului le-a auzit suspinele, venindu-le în ajutor. Din ziua aceea, an de an, Biserica Ortodoxă prăznuieşte, la 1 octombrie, sfântul Acoperământ al Maicii Domnului, prin oficierea sfintei liturghii şi citirea acatistului, în amintirea minunii din biserica din Vlaherne.
Acoperământul Maicii Domnului nu este o pânză cu care acoperă poporul credincios, ci un acoperământ al luminii harului lui Dumnezeu, care se revarsă în biserică ca urmare a faptului că sfânta Fecioară se roagă cu multă dragoste milostivă pentru toţi cei care-l cheamă pe Hristos şi îl slăvesc pe Dumnezeu. Ca sărbătoare, Acoperământul Maicii Domnului ne arată taina Bisericii. Atunci când noi ne rugăm în biserică, în ceruri se roagă Maica Domnului împreună cu sfinţii în faţa lui Hristos şi în faţa preasfintei Treimi.
Comentarii