Credincioşii ortodocşi intră în Postul Paştelui

Începând de luni, 18 martie, şi până pe 4 mai, credincioşii ortodocşi vor fi în perioada Postului Mare. Postul Paştelui ne aduce aminte de postul de 40 de zile ţinut de Mântuitor înainte de începerea activităţii sale mesianice.

Postul Paştelui este cel mai lung dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe (Postul Învierii Domnului, Postul Naşterii Domnului, Postului Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel şi Postul Adormirii Maicii Domnului). El a fost orânduit de Biserică pentru pregătirea celor care, odinioară, urmau să primească botezul la Paşte şi ca un mijloc de pregătire sufletească a credincioşilor pentru întâmpinarea cu vrednicie a comemorării anuale a Patimilor şi a Învierii Domnului. Totodată, perioada postului ne aduce aminte de postul de 40 de zile ţinut de Mântuitor înainte de începerea activităţii sale mesianice, de unde i s-a dat şi denumirea de Patruzecime.

În primele trei secole, durata şi felul postirii nu erau uniforme peste tot. Începând de la sfârşitul secolului al III-lea, Postul Mare a fost împărţit în două, cu denumiri diferite: Postul Patruzecimii (postul prepascal), care ţinea până la Duminica Floriilor, având o durată variabilă, şi Postul Paştilor (postul pascal) care ţinea o săptămînă, adică din Duminica Floriilor până în cea a Învierii, care era şi cel mai mai aspru. Uniformizarea datei Paştelui a fost hotărâtă la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, din anul 325, iar Biserica de Răsărit (Constantinopol) a adoptat definitiv vechea practică, de origine antiohiană, a postului de şapte săptămâni, durată pe care o are şi astăzi. Mântuitorul a recomandat postul ca pe un mijloc de luptă împotriva ispitelor, stăruind că nu trebuie practicat numai cu forme extreme, după obiceiul iudeilor, ci cu bunăvoie şi cu conştiinţa că, postind, săvârşeşti o faptă plăcută lui Dumnezeu.

Respectarea postului este o datorie a oricărui bun credincios. Dezlegările la anumite alimente din timpul postului sunt date credincioşilor de către preotul duhovnic, singurul în măsură să aprecieze condiţiile în care poate posti cel venit la mărturisire.

Tradiţii şi obiceiuri în Postul Mare

Prin şi dincolo de regulile impuse de biserica creştin-ortodoxă, postul, în general, şi Postul Paştelui, în special, au dat naştere unor tradiţii, obiceiuri şi credinţe atinse de o sacralitate specială în folclorul popular românesc.

Astfel, în satele în care tradiţiile încă se păstrează cu rigurozitate, postul este ţinut de întreaga familie şi este combinat cu practici bătrâneşti. Printre acestea, spălarea tuturor hainelor la început de post şi opărirea vaselor cu leşie obţinută din cenuşă, încât să nu rămână strop de grăsime animală. Postul este, totodată, întâmpinat cu focuri aprinse pe dealurile din preajma satelor şi cu zgomot, pentru a ţine la distanţă spiritele rele.

Unele dintre cele mai profunde, mai frumoase şi înălţătoare slujbe Creştine care se ţin în perioada Postului Mare sunt deniile. Până la începerea deniilor, în săptămâna a cincea din Postul Paştelui, satele sunt curăţate şi primenite, atât casele, cât şi ogrăzile.