Prima paginăSanatate

Copilărie cu seringa în mînă

Dimensiune text

În vreme ce majoritatea copiilor de șase ani se joacă fără griji, copiii dependenți de insulină învață să-și facă singuri injecții. Interdicția de a consuma lipsa dulciuri îi învață de mici să fie mai cumpătați chiar decât adulții.

 

Cea mai mare bucurie a copilăriei o reprezintă dulciurile. Cu toate acestea, există copii pentru care o bomboană sau o ciocolată poate să le aducă moartea. Pentru acești copii, insulina reprezintă batonul de ciocolată, iar seringa – cel mai bun prieten. Ei, însă, au înțeles că boala poate fi învinsă numai dacă duc o viață cumpătată, chiar dacă asta înseamnă că nu pot mânca ce doresc și oricând doresc.

 

Învață să-și facă injecții de la șase ani

 

Anul acesta, în evidențele medicilor endocrinologi din cadrul Policlinicii Roman sunt înregistrate 5.751 de persoane diagnosticate cu diabet. Dintre acestea, 190 au diabet de tip I, insulino-dependent, iar celelalte suferă de diabet de tip II, unele dintre acestea având nevoie de tratament cu insulină. Potrivit medicului endocrinolog Corina Gheorghiu, din cadrul Policlinicii Roman, diabetul de tip I insulino-dependent este mai frecvent în copilărie și adolescență, în vreme ce diabetul de tip II apare mai des la persoanele trecute de vârsta de 30 de ani. În zona Romanului, 11 copii cu vârste de până la 14 ani sunt dependenți de insulină, trei dintre copii fiind din zona Romanului, la care se adaugă alți șase adolescenți cu vârste de pînă la 18 ani, din care doi din zona Romanului. Alți 24 de pacienți cu vârste de pînă la 30 de ani au nevoie de injecția cu insulină periodic.

„Cel mai mic pacient depistat cu diabet a fost un copil de două luni, care, acum, este student și evoluează foarte bine. În ceea ce privește lipsa dulciurilor, acești copii nu fac din asta o tragedie. Ei sunt conștienți că trebuie să mănânce cu măsură, și chiar respectă acest lucru. În plus, în ultimii ani au apărut tot felul de dulciuri pe care copiii cu diabet le pot consuma fără riscuri. Surprinzător este faptul că frecvența diabetului de tip I insulino-dependent este mai mare la copiii din mediul rural. Avem mulți copii din zona Tămășeni-Adjudeni, din familii înrudite, ceea ce confirmă că una din explicațiile incindenței mai mari este factorul genetic”, a apreciat medicul endocrinolog Corina Gheorghiu.

Aceasta mai spune că, în lipsa părinților sau bunicilor care să le aplice tratamentul, copiii învață de la vârste fragede să se descurce. „Avem în tratament doi frați bolnavi de diabet și doi veri dependenți de insulină. Când se prezintă la cabinet, noi învățăm părinții și bunicii cum să le administreze tratamentul. Și copiii învață să-și administreze singuri tratamentul, de la șase sau șapte ani. Se arată chiar foarte dornici să învețe, să se descurce singuri. Ei au devenit foarte conștienți că boala poate fi tratată, ba, chiar, au devenit mult mai educați din această cauză. De altfel, bolnavii de diabet pe care îi avem în evidență au un coeficient de inteligență peste medie. Noi nu suntem adepții restricțiilor, ci ai unei alimentații flexibile. Copiii au înțeles că trebuie să țină regim și, chiar dacă nu-l respectă în totalitate, nu fac excese”, a mai spus medicul endocrinolog Corina Gheorghiu.

COMENTARII

WORDPRESS: 0