Vieţile acestora sînt considerate adevărate modele de urmat, împăratul Constantin rămînînd în istorie drept împăratul care a acordat libertate creştinismului.
În fiecare an, Biserica Ortodoxă îi sărbătoreşte, la 21 mai, pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. Aceştia au rămas în istoria creştinismului ca două dintre cele mai de seamă personalităţi. Datorită lor, vechea lume păgînă avea să apună, iar lumea creştină avea să crească. Vieţile primilor împăraţi creştini, Constantin şi Elena, ne apar pilduitoare şi deosebit de frumoase, împăratul Constantin fiind cel care a acordat libertate creştinismului, prin Edictul de la Milano, din anul 313 d.H. Tot de numele lui se leagă şi întemeierea Constantinopolului, „noua Romă” a unei lumi noi, creştine. Împăratul Constantin a fost cel care a convocat primul Sinod Ecumenic la Niceea, din 325, cu scopul de a consolida unitatea credinţei creştine.
Cu aceeaşi credinţă ca cea a fiului ei, împărăteasa Elena, mama lui Constantin, îl susţine în toate acţiunile. Aceasta a reuşit să descopere pe dealul Golgotei crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos şi locul în care Mîntuitorul a fost îngropat. Pe acest loc s-a ctitorit Biserica Sfîntului Mormînt. Constantin s-a stins din viaţă pe 21 mai 337. În semn de respect pentru primul împărat creştin, domnitorul Șerban Cantacuzino a ctitorit Catedrala Mitropolitană din Bucureşti, ce poartă hramul celor doi împăraţi prăznuiţi pe 21 mai. Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena erau socotiţi şi „părinţi ai Sfintei Cruci”. Se crede că în locul în care împărăteasa Elena a găsit crucea era mult busuioc. De atunci, busuiocul ocupă un loc foarte important în viaţa creştinilor, înlocuind uneori chiar crucea sau simbolizînd sîngele Domnului.
Lăcaşul de cult din Roman care îşi serbează hramul este cel situat pe bulevardul Republicii.
Sărbătoarea populară, mai veche decît cea creştină
Sărbătoarea populară a Sfinţilor Constantin şi Elena, mai veche decît cea creştină, era în calendarul popular un important hotar, o dată limită care marca încetarea anumitor munci, lumea păsărilor fiind cea care inspira multe dintre activităţile specifice acestei zile. Se crede că în această zi păsările îşi învaţă puii să zboare. Nu se lucrează în această zi, altfel recoltele vor fi mîncate de păsări. Ziua celor doi sfinţi este considerată ultima în care se mai pot semăna porumbul, ovăzul şi meiul. Se spune că tot ce se seamănă după această zi se usucă. Este ziua cînd ciobanii hotărăsc cine va fi baci, unde se vor face stînele şi pe cine vor plăti să le păzească în vremea păşunatului.
Numele Constantin este de origine latină şi vine de la constans, constantis („constant”, „ferm”). Străvechiul nume Helene este explicat de unii prin grecescul helane („torţă”, „făclie”, dar şi „foc sacru”, la sărbătorile numite Heleneia, dedicate zeiţei Artemis), iar de alţii prin grecescul „hele” („lumină arzătoare a soarelui”).
Comentarii