Comercianţii practică vânzarea „pe caiet”

Pentru a nu rămâne cu marfa pe raft, patronii de magazine săteşti folosesc vânzarea „pe caiet”.

Vânzarea produselor pe datorie este o practică veche, la care comercianţii din sate nu au renunţat. Pentru a nu rămâne cu marfa pe raft, patronii de magazine săteşti folosesc vânzarea „pe caiet”. În felul acesta, clienţii şi proprietarii de magazine se ajută reciproc. Acest comerţ, interzis de Codul Fiscal, reprezintă o formă de evaziune fiscală, deoarece prin comercializarea de produse nu se emit bonurile fiscale sau facturile aferente.

„Din magazinele săteşti se poate cumpăra orice, iar plata se face ca pe vrumuri. Cine n-are bani este trecut la caiet. Este un fenomen generalizat în toate satele. Ca să nu meargă în pierdere, comercianţii trec clienţii la caiet şi încasează banii la plata alocaţiei sau a pensiei. Ca să nu intre în bucluc cu datornicii, vânzătorii nu dau pe datorie mai mult de 100 de lei. Este o formă de protecţie, pentru a nu fi nevoiţi să plătească din buzunar”, a precizat Elena Enache, viceprimarul comunei Bozieni.

Caietul în care apar numele clienţilor care au cumpărat pe datorie pâine, ţigări, băutură şi alte produse este ţinut la loc sigur. La termenul scadent, din caiet dispare datoria, dar apare alta.

„Comercianţii merg pe încredere. În sate, oamenii se cunosc şi nu există riscul ca cei doi – patron şi client – să nu se mai vadă. În comuna noastră sunt deschise zece magazine mixte. Fiecare butic îşi are clienţii săi şi sunt rare cazurile în care o persoană dintr-un sat merge în altul pentru a cumpăra ceva”, a spus Mihai Michiu, primarul comunei Dulceşti.

Datornicii la magazinele săteşti sunt oameni cu venituri mici, în principal salariaţi sau pensionari, care îşi primesc drepturile băneşti la o dată fixă.

Supravieţuirea magazinelor săteşti prin metoda vânzarea „pe caiet” poate aduce patronilor şi necazuri. Ieşirea mărfii din magazin nu poate fi justificată în contabilitate şi este sancţionată cu amenzi usturătoare la controalele Fiscului.