Primarii comunelor din jurul Romanului retrăiesc atmosfera de altădată a sărbătorilor
Datinile și obiceiurile de iarnă au fost și au rămas un exercițiu al bucuriei. Cu toatea acestea, magia Crăciunului era simțită la alte dimensiuni cu mai bine de 50 de ani în urmă. Chiar dacă sărăcia domnea în casele oamenilor, sărbătorile de iarnă nu-i găsea nepregătiți. În ajun de Crăciun, bucătăria devenea centrul universului: se făcea mâncare, se frământau cozonacii și colacii. Colindătorii zdruncinau monotonia satului și nu „iertau” nicio gospodărie, prin nămeți mari cât casa, pe care oamenii și nu utilajele îi ridicau, de o parte și alta a ulițelor, și mai mult decât o făcea vântul. Despre cum era Crăciunul de altădată ne spun câțiva dintre primarii comunelor din jurul Romanului.
Brad împodobit cu biscuiți și nuci
„În vremea copilăriei mele, nu era nimic mai frumos decât sărbătorile de iarnă, deoarece tradițiile și obiceiurile nu erau alterate. De cum intram în gospodăriile oamenilor cu colindatul, se simțea mirosul de mâncare și cozonaci. Era o atmosferă extraordinară„, spune Ioan Duminică, primarul comunei Oniceni. Pentru Ioan Duminică, bucuria sărbătorilor de iarnă începea odată ce se aducea bradul în casă. „Mama era foarte exigentă, dar cu suflet mare. Eram cinci frați, trei băieți și două surori, și era obligatoriu să ne facă brad. Mama făcea coșulețe din hârtie în care ne punea bomboane și le agăța în brad alături de biscuiți și nuci, pe care le vopsea în argintiu. Moșul venea în fiecare an, chiar dacă părinții erau oameni săraci„, își amintește Ioan Duminică.
Amintirile despre vremea colindului sunt retrăite de Ioan Duminică la fiecare sfârșit de an. „Mergeam la colindat și la urat cu frații mei. Oamenii erau prea săraci și bani primeam rareori. Mi-amintesc că, într-un an, strânsesem de la colindat șapte lei. Eram prin clasa a III-a. Era o sumă foarte mare. Din banii adunați, mama mi-a cumpărat șosete, căciulă și dulciuri. Cea mai mare bucurie era când primeam colaci. După numărătoare, îi puneam pe sfoară și îi agățam la grindă„, a spus primarul comunei Oniceni.
Din colacii primiți la colind se înfruptau o lună
Ionel Stoleru (foto), primarul comunei Văleni, provine dintr-o familie cu patru copii, trei băieți și o fată. Fiind mezinul familiei, frații mai mari nu-l luau cu ei la colindat, așa încât se ținea după copiii vecinilor. „Până să vină sărbătorile, părinții ne spuneau că Moșul va sosi la noi numai dacă suntem cuminți, învățăm bine și facem treabă în gospodărie. Încercam toți patru să îndeplinim, pe cât posibil, condițiile cerute de părinți, măcar până la sărbători. În Ajunul Crăciunului mergeam cu colindul, iar în prima zi de Crăciun cu «steaua». Când m-am făcut mai mare, m-am alipit de «Banda lui Bujor», vestită prin toate satele Romanului„, își amintește Ionel Stoleru, primarul comunei Văleni.
Tot ce au primit pe la casele gospodarilor – colaci, mere, nuci, mai puțin bani – era împărțit între colindători. „Număram banii și colacii. Colacii făcuți în cenușă îi lăsam în porțile gospodarilor care ni i-au dat, pentru că, de regulă, se întăreau. În schimb, din cei făcuți în cuptor mâncam o lună„, spune primarul.
Din ceata de colindători făcea parte și cea care avea să-i devină soție, peste ani, lui Ionel Stoleru. „Printre vecinii cu care mergeam la colindat se afla și viitoarea mea soție. Vara duceam împreună vacile la păscut, iarna mergeam cu colindatul. Cu alte cuvinte, o urmăresc de când era prin clasa a V-a. Eram cu ochii pe ea, cum se spune acum, de când eram copii„, povestește primarul comunei Văleni.
Comentarii