Prima paginăActualitateRoman

Baia comunală caută administrator privat

Dimensiune text

Baia comunală nu mai funcţionează din toamna anului 2012. Singura soluţie ar fi preluarea în administrare de un investitor privat. Costurile lunare de funcţionare se ridică la 12.000 de lei. Istoria acestei clădiri este deosebită şi aduce în atenţie o perioadă în care oraşul se dezvolta datorită comunităţii evreieşti.

Baia comunală din Roman este o clădire necunoscută multor romaşcani tineri. Cu toate acestea, pentru cei trecuţi de prima tinereţe, baia comunală va reprezenta mereu un loc aparte. Clădirea băii comunale a fost construită de comunitatea evreiască din Roman, înainte de anul 1870, într-o zonă care, în acele vremuri, era un pol al sănătăţii din oraş. Pe locurile în care acum se înalţă blocuri de patru etaje, înainte erau mai multe instituţii spitaliceşti, un azil de bătrâni, dar şi o comunitate numeroasă de evrei. Unul dintre evreii de renume era un brutar care avea, pe strada Principatele Unite, o fabrică de pâine şi o covrigărie.

Alți oameni, alte obiceiuri, alte vremuri baia02

Evreii romaşcani au vrut ca baia comunală să fie una de renume în zonă. Și au reuşit, întrucât băi asemănătoare se mai aflau doar la Botoşani şi la Sighetul Marmaţiei. Acum, baia comunală arată dezolant. Dar, chiar şi aşa, până în toamna anului trecut, aceasta a fost deschisă bărbaţilor care doreau să facă saună. Administratorul băii comunale avea, parcă, un presentiment că timpul şi evoluţia societăţii vor pune lacăt şi pe această clădire.

Sauna, sau „camera cu aburi”, seamănă cu un mic amfiteatru. Tavanul acestei încăperi este boltit, astfel ca aerul să circule eficient, iar temperatura în fiecare zonă a camerei să fie aceeaşi. „Cuptorul este tot secretul la sauna asta. În cuptor încap pietre de dimensiuni mari, pe care abia le putem căra câte patru-cinci oameni. Sâmbăta era frumos aici, că veneau oamenii. Le plăceau sauna, dar şi celelalte «obiceiuri», cum ar fi bătutul cu măturica de stejar”, spunea Vasile Mătărică, administrator al băii comunale.

Are în grijă baia comunală de 18 ani şi pare foarte încîntat şi mândru de responsabilităţile sale, chiar dacă, pentru un necunoscător, baia este doar o clădire veche, cu pereţii scorojiţi şi plini de umezeală. Nici celelalte elemente de mobilier nu arată mai bine: tocurile de la geamuri şi de la uşi sînt pline de carii, duşurile sînt vechi şi, pe alocuri, ruginite, iar mesele de masaj sînt improvizaţii, adică nişte cadre metalice pe care s-a pus cîte un dreptunghi din placaj. Vasile Mătărică mi le arată pe toate cu o anumită exaltare, fiind singurul capabil să vadă dincolo de tabloul deprimant din faţa mea. Între timp, îmi enumeră beneficiile saunei pentru persoanele cu afecţiuni respiratorii: „Mulţi veneau aici pentru că doreau să se trateze de reumatism. Dacă aveau zone mai dureroase, în timp ce stătea la saună, puneau sare pe locurile respective. Apoi se băteau cu măturica”. Măturica de stejar este formată din ramuri subţiri de stejar, cu multe frunze. Seamănă cu mănunchiul de busuioc pe care îl foloseşte preotul ca să ne dea cu agheazmă, pentru vindecarea sufletelor. Doar că stejarul vindecă trupul, întrucît stimulează circulaţia sângelui.baia comunala

Legenda despre cada miresei nu salvează baia comunală

În baia comunală se află şi o cameră în care aveau acces doar miresele. Baia rituală, în ceremonialul dedicat căsătoriei, presupunea ca viitoarea mireasă, însoţită de cel puţin una dintre femeile mai în vârstă din familie, să meargă la baia comunităţii unde, în cada miresei, se oficia acest gest simbolic fără de care nu se putea desfăşura slujba de căsătorie. Femeia era martoră că mireasa s-a scufundat de trei ori în apa de izvor natural şi că s-au respectat şi rugăciunile dedicate ceremoniei, după care rabinul putea oficia căsătoria. Simbolizînd curăţenia, puritatea şi castitatea, baia rituală avea un impact emoţional major, dovadă fiind şi faptul că, după ani şi ani, mai multe femei de origine evreiască au cerut să mai vadă o dată  camera în care s-au îmbăiat înainte de căsătorie.

La etajul clădirii sunt vestiarele. Par cabine în care actorii se schimbă şi se machiază înainte de spectacol. Pe un perete al unui vestiar sunt indicaţii legate de returnarea cearşafurilor. „Asta era înainte, acum nu se mai dau cearşafuri de aici”, îmi spune Vasile Mătărică. Pe un alt perete e desenată o săgeată, iar deasupra scrie „spre bufet”. Îmi întorc privirea pe peretele opus şi mirarea mea se stinge subit, în timp ce citesc: „Nu este bufet”. Acest interior se însufleţea în fiecare sâmbătă, când aproximativ o sută de romaşcani, din toate categoriile sociale, mergeau la baia comunală. Pentru unii era ca un ritual, mergeau săptămînal, de ani buni.baia comunala

Acum, aceşti oameni îl opresc pe stradă pe Constantin Damaschin, directorul Municipal Locato, pentru a-l întreba când se redeschide baia. „La preţurile actuale, ne-ar trebui cam 12.000 de lei în fiecare lună pentru a menţine deschisă baia comunală şi nu ne permitem”, a explicat Constantin Damaschin ce a stat la baza deciziei de a închide baia comunală.

Acum, administraţia locală caută un investitor privat care să administreze această clădire. „Clădirea a fost revendicată şi acum se află pe rol procesul de retrocedare a imobilului. Un investitor privat, care să administreze baia comunală până la o decizie judecătorească definitivă şi irevocabilă, ar fi soluţie salvatoare”, consideră Laurenţiu Dan Leoreanu, primarul municpiului Roman.

 



COMENTARII

WORDPRESS: 1
  • geo 7 ani

    Va rog sa-i cautati o alta destinatie acestui obiectiv.Aceasta destinatie ar fi indicata pentru cazarea boschetarilor cate o saptamana pentru cazare ,masa baie si in acest mod ve-ti putea integra in societate a oamenilor strazii si a celor asistati social.In ceste institutii nu se fumeaza,nu se drogheaza ,etc…. si ve-ti vedea o schimbare spectuluasa, succes.