„Hai, sis’! Tare!”

12 mai 2012 n-a fost o zi de primăvară normală, ci, mai degrabă, una de vară, de iulie. N-a fost tocmai prielnică vremea la Onești pentru o competiție atletică, Grand Prix, la categoria „grea”, a aruncătorilor, acolo unde s-au adunat tone de mușchi. Cei mai buni mușchi ai României, cei care propulsează ciocanul, discul, sulița și bila de oțel cu care au treabă aruncătorii din proba scurtă, a greutății.

Ajungi dimineață în Onești. Nici vorbă de răcoare. La 100 de metri de Complexul Sportiv Municipal, artera principală a municipiului este blocată de polițiști care te îndrumă ferm pe o rută ocolitoare. Prea ocolitoare. Nu se face nici o concesie, nici măcar pentru microbuzele cu sportivii participanți la concurs. Motivul: înaintea Grand Prix-ului de aruncări lungi a avut loc și un cros, dar pe un traseu care abia de avea tangență cu calea de acces cea mai scurtă către complexul sportiv. „Parcați undeva, pe dreapta, apoi mergeți pe jos!„, sună ultima comandă a polițiștilor. Ce să faci? Te conformezi. Te strecori printre blocuri și ajungi la primul gard al complexului sportiv oneștean. Îți spui că e gata, că ai ajuns. Din nou, cel mai scurt drum către terenul pe care urmează să aibă loc întrecerea aruncătorilor este blocat. Excavatoare, buldozere și alte utilaje lucrează la ștrandul vecin cu terenul. Mai este nevoie de un ocol și, în sfîrșit, ajungi.
Soarele este necruțător, deși e încă dimineață. Sînt instalate cîteva chioșcuri acoperite cu prelată în care s-au cantonat arbitrii și oficialii. Umbră, pe nicăieri, iar scaune, foarte puține. Cei care au venit mai repede sînt mai norocoși. Îți fuge privirea către frigiderul cu apă rezemat de gardul de beton al terenului. Este apă, dar e caldă. Prea multe mofturi. În fine, fiecare se descurcă așa cum îl taie mintea, în limita posibilităților. „Nu stați în soare! Mergeți la umbră„, strigă antrenorii către sportivi. Care umbră? Este abia ora 9 și la nivelul solului sînt mai mult de 25 de grade.

În sfîrșit, se dă startul, puțin după ora 9:30. Primii care intră în concurs sînt juniorii mici și copiii, toți la aruncarea ciocanului, fete și băieți laolaltă. „Prima comisie de arbitri să meargă în zonele stabilite! Concurenții să fie atenți la ordinea de intrare în competiție!„, strigă crainicul. Încep aruncările, majoritatea timide sau nereușite, urmate de vociferările antrenorilor: „Chiar nu mai știi să faci o rotație? Nu te mai lăsa pe spate!„. Între timp, ciocanele izbesc în cușca de protecție a sectorului de lansare. Cîteva dintre ele rămîn agățate în plasa de sîrmă, la peste patru metri. Este nevoie de scară și de un om îndemînos care să le readucă pe pămînt. Se rezolvă, odată cu trecerea timpului. După două ore, întrecerea juniorilor se termină, fără rezultate notabile. Pe ici, pe colo, cîte o aruncare mai apropiată de ceea ce își doreau antrenorii. Își intră în rol și ciocănarii seniori. Disputa pentru supremație și pentru premiile în bani puse în joc este echilibrată. Învinge Alestar, urmat de Sorescu și Meheș. Romașcanul Florin Asmarandei încheie al patrulea, la 12 centimetri de podium și de plicul cu bani.

„Te răsucești la a doua preliminară mai mult!”

Ca prin farmec, deși canicula devine aproape insuportabilă, concursul se animă. La 12:30 intră în concurs aruncătoarele de ciocan, în frunte cu Bianca Perie (foto dreapta). Transpirația curge în rîuri, deși abia a trecut perioada de încălzire. Antrenorul Lucică Cucoș se postează, plin de speranță, undeva la 75 de metri de discul de lansare. Speră într-o aruncare de 70 de metri a Biancăi, dar și la una de 57 a junioarei Roxana Perie. Antrenorul federal Dan Serafim alungă asistența din micuța tribună, zonă – singura cu umbră la acea oră – în care pot ateriza ciocanele nedirecționate bine. Prima serie de încercări ajunge la final. Conduce vasluianca Oana Baran, cu 58,55 metri. Urmează Bianca și preia conducerea, 65,86 metri, dar campioana este nemulțumită.
Începe și recitalul verbal al surorilor Perie. „N-ai înaintat, sis’. La perete ai tras, dar n-ai înaintat„, strigă Roxana (foto stînga) către sora sa, după care îi vine rîndul să arunce și o face. „Ah, că mi s-a înmuiat a treia rotație. Mă moi la a treia rău. Mă enervează„, exclamă Roxana către antrenorul Cucoș. „Hai, că merge. Poți„, vine replica tehnicianului. Urmează Bianca, la a doua încercare. Își intră iar în rol cea mică: „Hai, sis, tare! Te răsucești la a doua preliminară mai mult!„. 68,10 metri pentru Bianca, cea mai bună aruncare din concurs. „Hai, nu lăsa! Concentrează pe a treia, viteză mare! A fost bine, dar tu ții un pic în față„, se aude din depărtare vocea antrenorului. Aruncă Roxana pentru a patra oară. „Șaizeci și…, pardon, 56.65 metri„, anunță arbitrul responsabil cu măsurarea. Roxana sare în sus: „Ce bine era să fie 60 și. Asta era cea mai bună. Mi-a rămas în mînă ciocanul„.

Bianca aruncă pentru ultima oară, cu gîndul la 69 de metri, după ce aruncase mai înainte 67,98. „Hai, mă! Du-te odată!„, vorbește cu ciocanul, apoi conchide: „Nu mai am vlagă să împing acolo. Ah, dacă nu eram răcită…„. Totodată se încheie și proba, în ordinea: Bianca, Oana, Roxana.

Nicoleta Grasu își lansează discul preolimpic

Se succed probele de aruncare a suliței, feminin, cea de aruncare a discului, masculin, apoi cea de aruncare a greutății, feminin. Disputa pentru locul I la suliță se dă între ploieșteanca Maria Negoiță și bucureșteanca Eliza Toader. Prima aruncă 56,40, mai mult cu 23 de centimetri, și învinge. Ana Maria Țermure, fosta campioană, se clasează doar a patra. La disc, Sergiu Ursu, de la Farul, dă mai bine decît rivalul său, Mihai Grasu, de la Dinamo. Romașcanul Mădălin Rusu se clasează pe locul al patrulea. Conform așteptărilor, la greutate învinge, detașat, constănțeanca Anca Heltne.

Este ora 17 și toți ochii se ațintesc către cea de a doua probă-vedetă, disc feminin. Nicoleta Grasu (foto stînga), multiplă campioană a României și medaliată la europene și mondiale, cealaltă aruncătoare româncă alături de Bianca din lotul olimpic pentru Londra, are ca obiectiv o aruncare de măcar 60 de metri. Mai are pînă la atingerea vîrfului de formă, fixat spre sfîrșitul lui iulie. Din prima reușește 57,61. Ștefan, băiatul de nouă ani al soților Grasu, înfulecă dintr-un sandviș. Mama sa recuperează un disc din zona de țintă și se îndreaptă spre cercul de lansare. Ștefan nu se poate abține: „Mamă, viteză mai mare pe rotația a doua!„. „Cine te-a învățat tehnica asta?„, vine replica, din mers. „Tu…„. „Te-a învățat prost…„. Dacă a ținut cont sau nu de sfatul feciorului, nu se știe. Cert este că Nicoleta a aruncat 59,83 metri și a cîștigat, clar, proba. A cerut, apoi, organizatorilor să mai efectueze cîteva încercări, după finalul probei. „Am de realizat baremul pentru Olimpiadă, de 62,50 metri, acesta este obiectivul meu în perioada următoare„, a spus Nicoleta Grasu, cu un ochi la soțul său, Mihai, care tocmai cîștiga la aruncarea greutății.

Controlul anti-doping

La trei ore după încheierea probei de aruncare a ciocanului, feminin, în arena oneșteană și-au făcut apariția doi trimiși ai Agenției Naționale Antidoping, ținta lor inițială fiind Bianca Perie. Bianca plecase, însă, astfel încît cei doi au trebuit să se reorienteze din mers. Aruncătoarelor vizate, de la greutate și disc, nu le-a căzut deloc bine cînd li s-a spus că trebuie să li se recolteze probele necesare, mai ales din cauza deshidratării, dar n-au avut încotro, rămînînd doar cu bodogăneala. „N-au stare deloc. Pe Bianca o căutau și le-am spus că a plecat. Acum două, trei zile i-au bătut în ușă, de s-a speriat, alți agenți antidoping. Nu înțeleg ce fac. Chiar vor să o testeze în fiecare zi? S-o mai lase un pic să respire!„, s-a revoltat antrenorul Lucică Cucoș, altfel relativ mulțumit de evoluția elevelor sale la Grand Prix Onești.