VIOLENŢA NU TREBUIE TOLERATĂ!

„Violenţa distruge vieţi – în fiecare ţară şi la orice nivel al societăţii, indiferent de nivelul de trai sau educaţie. Și, chiar dacă, la copii, rănile se vindecă repede, vânătăile dispar uşor, iar frica este imediat înlocuită de un zâmbet, e foarte probabil ca cicatricile emoţionale să rămână cu ei toată viaţa.

Violenţa afectează sănătatea fizică şi mentală a copiilor, le compromite capacitatea de a învăţa şi de a relaţiona cu cei din jur şi le îngreunează dezvoltarea ca adulţi şi capacitatea de a fi ei, la rândul lor, buni părinţi mai târziu în viaţă. Violenţa nu îi afectează doar pe copiii bătuţi, loviţi sau agresaţi, ci pe întreaga societate. Consecinţele violenţei sunt transmise mai departe de la o generaţia la alta, iar multe dintre acestea pot să scadă dramatic calitatea vieţii şi să ţină în loc o întreagă naţiune şi nivelul ei de trai.

Pe măsură ce violenţa e tolerată sau, chiar, privită ca fiind ceva normal, nepedepsirea ei – prin observaţii publice sau, chiar, măsuri luate împotriva celor care fac asta – va legitima vătămătorii, în timp ce victimele se vor înmulţi şi vor trăi într-o constată stare de frică şi teroare.

Violenţa asupra copiilor nu trebuie niciodată acceptată sau justificată. Întotdeauna există o soluţie alternativă.

Protejarea copiiilor împotriva actelor de violenţă necesită o abordare mai complexă, pentru că multe forme de violenţă sunt legate de alţi factori precum sărăcia, lipsa educaţiei, resurse puţine, conflicte de tot felul şi norme sociale.

Depinde de noi să ne creăm societatea în care vrem să trăim – una în care copiii sunt protejaţi iar abuzatorii sunt traşi la răspundere”, se arată în comunicatul emis de UNICEF România despre violenţă.

România, ca majoritatea ţărilor care au făcut parte de blocul comunist, s-a axat în educaţie doar pe dezvoltarea intelectului, a inteligenţei ştiinţifice, şi nicidecum nu a luat în calcul, nici măcar în zilele noastre, dezvoltarea inteligenţei emoţionale. Toate statele evoluate ale lumii au implementat programul PSGA, care are ca scop dezvoltarea gândirii alternative, atât la adulţi, cât şi la copii, pentru stoparea violenţei. Programul are atâta succes tocmai pentru că şi-a demonstrat eficienţa învăţând copii, dar şi pe toţi  cei implicaţi în procesul lor de educaţie, despre gestionarea sentimentelor. Scopul este calmarea, pentru că nu există gândire în afara stărilor de calmitate.

Părinţii care tolerează violenţa, de orice natura ar fi ea, cel mai probabil au văzut asta în propriile familii şi consideră că nu există alternativă pentru violenţă. Că nu există educaţie fără o palmă sau fără muştruluială. Există! Întotdeauna există o alternativă la actele de umilire, bătăi şi ţipete. Trebuie doar să vrei să o vezi.

Kalia