Sfântul Părinte papa Francisc a semnat vineri, 26 ianuarie, decretul prin care recunoaşte „martiriul slujitoarei lui Dumnezeu Veronica Antal, laică, aparţinând Ordinului Franciscan Secular, născută la 7 decembrie 1935, la Nisiporeşti (România), şi ucisă din ură pentru credinţă la 24 august 1958, la Hălăuceşti (România)”. Astfel, Veronica Antal va fi ridicată în curând la cinstea altarelor şi înscrisă în rândul fericiţilor Bisericii Catolice, anunță Episcopia Romano-Catolică de Iași.
Vineri, 26 ianuarie, Sfântul Părinte papa Francisc l-a primit în audienţă pe Eminenţa Sa cardinalul Angelo Amato, prefect al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, iar în timpul audienţei pontiful roman a autorizat aceeaşi congregaţie să promulge decretul referitor la martiriul slujitoarei lui Dumnezeu Veronica Antal, terţiară franciscană. În anul în care se împlinesc 60 de ani de la moartea Veronicăi Antal, a fost încheiat, astfel, primul proces din istoria Bisericii Romano-Catolice din România în care a fost propusă spre canonizare o persoană laică.
Procesul de canonizare a Veronicăi Antal a durat mai bine de 14 ani, fiind inițiat la 25 noiembrie 2003, printr-o slujbă specială, care a avut loc la Nisiporești, în prezența Episcopului Petru Gherghel și a unui grup de 40 de preoți. Beatificarea (trecerea în categoria fericiților Bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților) este un proces complex și îndelungat, care se desfășoară în mai multe etape, până ca dosarul cauzei să fie înaintat comisiilor Vaticanului, cu recunoașterea, apoi, de către Papă.
„Îngerilor, scrieți în cartea vieții și acest legământ: «Eu sunt a lui Isus și Isus este al meu»”
Veronica Antal
Slujitoarea lui Dumnezeu Veronica Antal s-a născut la Nisiporeşti, comuna Boteşti, judeţul Neamţ, în ziua de 7 decembrie a anului 1935, din părinţii Iova şi Gheorghe, şi a fost botezată în biserica parohială din Hălăuceşti a doua zi, 8 decembrie, în sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri. Părinţii ei fiind ocupaţi cu muncile câmpului, copila a fost crescută mai mult de bunica sa, Zarafina, care a căutat să inspire Veronicăi dragostea faţă de Cristos, faţă de Biserică, conducând-o în primii paşi pe calea credinţei.
De la vârsta de 23 de ani, Veronica era cunoscută deja ca o „sfântă” în sat. „Pe atunci, aici nu era biserică în Nisiporești, iar Veronica se trezea la ora 4 și mergea, pe jos, aproximativ opt kilometri până la biserica din Hălăucești”, spunea preotul Damian-Gheorghe Patraşcu, OFMConv, cel care s-a ocupat de dosarul de beatificare a Veronicăi Antal, într-un interviu acordat Ziarului de Roman în anul începerii cauzei.
„Îngerilor, scrieți în cartea vieții și acest legământ: «Eu sunt a lui Isus și Isus este al meu»”. Acestea sunt printre puținele cuvinte, scrise pe un bilețel, rămase de la Veronica. Pe 24 august 1958, tânăra în vârstă de 23 de ani se întorcea de la biserica din Hălăucești, unde avusese loc ceremonia Sfântului Mir. Pe câmp, în locul numit «fântâna lui Vangheauă», Veronica a fost ucisă cu 42 de lovituri de cuțit de către Pavel Mocanu, care a încercat să-i fure darul curăției. Veronica a mai trăit de la orele 19 până la 5 dimineața, murind în chinuri grele. Criminalul, un tânăr pe nume Pavel Mocanu, avea rude în Poliție și, deși au existat martori, aceștia au fost cumpărați, iar el eliberat. Au fost acuzați alți doi tineri. Ulterior, procesul s-a reluat, iar martorii au revenit asupra declarațiilor. Cei doi tineri acuzați pe nedrept au fost eliberați, însă unul dintre ei, după ce a făcut șapte luni de închisoare, a murit din cauza bătăilor primite în închisoare”, ne-a mai spus părintele Damian Pătrașcu. Dosarul, clasat inițial ca o „crimă cu autor necunoscut”, a dus la condamnarea lui Pavel Mocanu care, însă, potrivit părintelui Damian, nu și-a recunoscut crima înfiorătoare, purtând stigmatul unei vine nemărturisite.
„Strângea în mâinile ei Rozariul”
„În decursul scurtei sale vieţi nu a făcut nimic extraordinar, în afară de faptul că şi-a trăit vocaţia ei de creştină la un nivel superior faţă de cel obişnuit al altor credincioşi. Moartea ei sfântă este, deci, rodul unei vieţi sfinte, rodul fidelităţii sale faţă de acel Dumnezeu în care inima ei de tânără credea cu fermitate. A frecventat şcoala primară din localitatea natală cu rezultate bune, iar la terminarea acesteia a rămas să-şi ajute părinţii la munca câmpului. Spre vârsta de 16-17 ani îşi va manifesta intenţia de a intra în mănăstire pentru a-şi consacra viaţa lui Dumnezeu. Planul ei nu va putea fi pus în aplicare, deoarece statul desfiinţase deja aproape toate mănăstirile catolice din România. Îi rămâne numai să îşi ducă planul la capăt trăind acasă ca o măicuţă. Face vot de feciorie şi se înscrie în Ordinul al Treilea Franciscan (Terţiar). De acum înainte va trăi totdeauna în prezenţa lui Dumnezeu.
Primea zilnic sfânta Împărtăşanie, iar de la orele de adoraţie nu lipsea niciodată. Pentru a putea face acest lucru nu ezita să parcurgă în fiecare dimineaţă, cei opt kilometri până în parohia din Hălăuceşti. Avea o evlavie deosebită faţă de Sfânta Fecioară Maria pe care o cinstea mai ales prin recitarea continuă şi zilnică a sfântului Rozariu. Chiar şi în momentul suprem această armă nu a lipsit din mâinile ei. Cei care au ridicat-o din balta de sânge au putut observa cum strângea în mâinile ei Rozariul. Slujitoarea lui Dumnezeu Veronica Antal iubea mult copii şi bolnavii pe care îi vizita des iar suferinţele ei le îndura cu foarte multă răbdare. Imediat după moartea ei, credincioşii din localitatea natală şi din împrejurimi au început să vorbească despre ea ca fiind sfântă, iar în ziua de 24 august în fiecare an în locul martiriului ei se celebrează o sfântă Liturghie unde participă mii de credincioşi, şi acest lucru fiind încă o dovadă în plus al sfinţeniei acestei credincioase din Moldova şi din întreaga noastră ţară”, afirmă preotul Damian-Gheorghe Patraşcu, citat de un comunicat al Episcopiei Romano-Catolice de Iași.
„Jertfa vieţii slujitoarei lui Dumnezeu Veronica Antal nu poate fi ascunsă”
„«Crinul însângerat», cum a fost supranumită, Veronica a rămas statornică până la ultima suflare și a trăit beatitudinea evanghelică a Mirelui său ceresc care i-a proclamat fericiți pe cei cu inima curată, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu (cf. Mt 5,8). Episcopul Petru Gherghel spunea într-o scrisoare pastorală că «jertfa vieţii slujitoarei lui Dumnezeu Veronica Antal nu poate fi ascunsă, mai ales în timpul şi societatea în care trăim, când tinerii şi tinerele nu mai sunt ajutaţi să preţuiască darul curăţiei, când totul devine relativ în viaţa credincioşilor, când valorile tind să fie înlocuite cu pseudovalori». Data beatificării va fi anunțată ulterior de Provincia Franciscană «Sf. Iosif» a Fraților Minori Conventuali din România și dieceza romano-catolică de Iași”, scrie preotul Adrian Dancă pentru Radio Vatican.
În 2013, la 31 octombrie, Papa Francisc a recunoscut martiriul episcopului Anton Durcovici după un proces de canonizare care a durat mai bine de 16 ani. La 29 noiembrie 2016, s-a deschis oficial prima etapă a cauzei de beatificare (investigaţia informativă diecezană cu privire la viaţa, virtuţile şi faima de sfinţenie) a slujitorului lui Dumnezeu Anton Demeter, preot franciscan conventual. De asemenea, PS Petru Gherghel a prezidat, în 2007, la Onești, Sfânta Liturghie și ceremonia de deschidere a procesului de canonizare a slujitorului lui Dumnezeu medic preot Martin Benedict, din Ordinul Fraților Minori Conventuali.
Mormântul Veronicăi Antal, din Nisiporești
Monumentul ridicat în locul în care a fost ucisă Veronica Antal
Comentarii