Românii din Belgia omagiază victimele comunismului, la Roman

Dimensiune text

Biserica „Sfântul Vasile cel Mare” a fost marţi, 15 iulie, gazda unui eveniment de suflet. Un grup aparţinând comunităţii de români din Belgia, din apropierea oraşului Bruxelles, a poposit la Roman pentru a se întâlni cu Aspazia Oţel Petrescu, un simbol al rezistenţei împotriva regimului comunist. La întâlnirea care a fost moderată de preotul Florin Țuscanu, paroh al Bisericii „Sfântul Vasile cel Mare”, a fost prezent, de asemenea, preotul Vasile Moisă, cunoscut pentru scrierile sale în care denunţă opresiunea regimului comunist asupra bisericii.

belgieni 02„Este o mare bucurie pentru mine şi pentru întreaga noastră comunitate să putem găzdui această seară duhovnicească, această întâlnire de suflet. Doamna Aspazia Oţel Petrescu este un simbol, este un model de viaţă şi de luptă pentru toţi, a reuşit să înfrângă, cu credinţă, greutăţi şi lovituri greu de închipuit şi a reuşit să transmită tuturor celor prezenţi o parte din puterea sa, care a făcut-o să treacă peste 14 ani de temniţă în regimul comunist”, a spus preotul Florin Țuscanu.

Grupul de români stabiliţi în Belgia, coordonat de preotul parohiei „Sărbătoarea tuturor sfinţilor” din zona Namur, se află într-un pelerinaj de o săptămână prin România, studiind efectul pe care l-a avut opresiunea comunistă asupra bisericilor din România. Traseul cuprinde vizite şi întâlniri la Tîrgu Ocna, Aiud, la Jilava şi la câteva din cele mai cunoscute mănăstiri şi biserici din ţară.

Studenta preferată a lui Lucian Blaga

Aspazia Oţel s-a născut în comuna Cotul Ostriţei, ca prim copil al învăţătorilor Ioan şi Maria Oţel. Liceul l-a urmat la Bălţi, mai apropiat de casă decât Soroca, fiind retrasă după un trimestru, pe caz de boală, iar Liceul ortodox de fete „Elena Doamna” din Cernăuţi l-a întrerupt în 1944, luând calea refugiului. Îşi ia bacalaureatul la Orăştie, în 1944, sub bombardamente.

Între 1944-1948 urmează Facultatea de Litere şi Filosofie de la Universitatea Babeş Bolyai din Cluj. În timpul facultăţii, conferenţiază în cadrul FORS (Frăţia Ortodoxă Română Studenţească), cu lucrarea „Iisus în poezia română”. Este una dintre studentele preferate ale lui Lucian Blaga, care o va încuraja să-şi cultive talentul literar. De altfel, filosoful îi va urmări mereu traseul, întrebând, după închiderea autoarei, dacă aceasta a fost eliberată. Coincidenţa unei rânduieli tainice a făcut ca şi maestrul Lucian Blaga, căreia autoarea îi va păstra o vie şi caldă amintire, să ia drumul închisorilor comuniste, asemenea întregii sale generaţii de sacrificiu, al cărei destin a oscilat între temniţă şi exilul anticomunist.

Între 1946-1948 a funcţionat ca dactilografă la prestigiosul Centru de Studii Transilvane, condus de remarcabilul profesor academician, istoricul Silviu Dragomir. La 9 iulie 1948 este arestată în plină sesiune de examene, fără să fie absolventă şi fără posibilitatea de a susţine examenul de stat. Este condamnată la zece ani de temniţă grea, pe care i-a executat în diferite închisori: Mislea, Dumbrăveni, Miercurea Ciuc.

belgieni 03Motivul arestării a fost unul simplu şi devenit deja clasic pentru ideologia comunistă, atee: aderenţa la Cetăţuia – organizaţia de tineret a femeilor din Mişcarea Legionară, similară Frăţiilor de Cruce – organizaţia de tineret a bărbaţilor – din cadrul Liceului ortodox de fete „Elena Doamna” din Cernăuţi.

În 1958, în loc de eliberare i se acordă încă patru ani, pe care îi execută între 1958-1962, trecând prin închisorile Mislea, Jilava, Botoşani, Arad, de unde este eliberată. În 1958 se stabileşte cu mama (pensionară) în oraşul Roman, tatăl fiind decedat (1958).

Cu foarte multă dificultate reuşeşte să funcţioneze pe un post de contabilă la o cooperativă din Roman. În 1964 se căsătoreşte cu Ilie Alexandru Petrescu, căruia îi decedase soţia. Împreună cu acesta îi creşte pe cei doi copii, care ajung calificaţi (fiul – inginer, iar fiica – medic). În 1977 îi moare mama, în 1987 soţul, iar în 1998, fratele.

După decembrie 1989 participă la toate comemorările martirilor şi mucenicilor din temniţele comuniste, fiind co-organizatoarea Sfântului Paraclis de la Mislea (târnosirea are loc la 12 noiembrie 1994), locul de pomenire a tuturor tinerelor legionare, a martirelor şi sfintelor din temniţele comuniste – a se vedea în acest sens ultimul volum al autoarei „Adusu-mi-am aminte” (2007), mai ales frumoasele cuvântări cu prilejul sfinţirii Hramului (8 septembrie) Sfântului Paraclis de la Mislea. În 2007, primeşte Premiul Fundaţiei Culturale „Lucian Blaga” pentru creaţie literară – proză scurtă, în cadrul Festivalului internaţional Lucian Blaga, Lancrăm – Sebeş – Deva.



COMENTARII

WORDPRESS: 0