
Cristian Andriesei
Ce este antreprenoriatul?
Ce înseamnă să fii antreprenor ?
Poate fi oricine antreprenor ?
De ce să fim antreprenori ?
Cum devii antreprenor ?
Acestea sunt, poate, cele mai reprezentative întrebări adresate când vine vorba de Antreprenoriat și la care voi încerca să formulez răspunsuri cât mai coerente, bazate inclusiv pe experiența proprie. Sper că un asemenea articol va mai elimina din confuzia și/sau necunoașterea care persistă vis-a-vis de acest termen.
Conform definiției de mai jos furnizată de dicționarul MacMillan, preferatul meu pentru limba engleză, antreprenorul este cineva / persoana care utilizează banii pentru a starta afaceri și a face parteneriate / colaborări pentru afaceri.
Entrepreneur: someone who uses money to start businesses and make business deals.
Definiția este foarte simplă și clară, nelăsând loc confuziei, atrăgând însă nenumărate implicații, o dovadă a complexității acestui concept al antreprenoriatului.
Prima dată când m-am intersectat cu domeniul a fost, la fel ca pentru mulți alți tineri din zilele noastre, în facultate! Pe vremea aceea exista o disciplină denumită Economie și marketing. N-am înțeles niciodată cum de alăturăm două domenii net diferite într-o singură disciplină (curs universitar), dar mai interesant de-atât este că la ora de seminar făceam lucruri care țineau de antreprenoriat. Deci erau realmente 3 discipline cu specific distinct comasate într-un singur curs! Și uite-așa m-am trezit, tam-nisam, că ni se dă de făcut un plan de afacere. Adică eu care nu știam ce înseamnă un plan de afacere, a fi antreprenor, nu aveam la activ măcar o carte citită pe Economie, Management sau Antreprenoriat și nu-mi doream să scot pe piață vreun produs – Ingineria formează specialiști care să proiecteze dispozitive, dar nu să și gândească dispozitive / produse noi (!) -, trebuia să dezvolt un plan de afacere pentru o situație ipotetică. Este cel mai mare wow care, totuși, pentru cei care nu știu, încă se întâmplă și azi prin unele locuri!
De-atunci s-au schimbat multe lucruri. Am cunoscut cu toții o dezvoltare masivă a Internetului și serviciilor web, precum și a Industriei software, evenimente și lucruri de care eu n-am avut parte în copilărie, așa cum au parte generațiile tinere de astăzi. Legislația românească a evoluat și ea, obligată de transformările societății și tehnologiei. Informația circulă mai rapid, mai ales prin intermediul rețelelor sociale, dar, ca efect, și volumul de carte pe tema afacerilor, managementului unei afaceri și, desigur, antreprenoriat, a explodat în egală măsură. Și poate nu întâmplător am ajuns în acest punct al discursului pentru că, așa cum majoritatea marilor antreprenori și investitori au confirmat pe diverse căi (interviuri, postări online, cărți scrise), aceștia citesc nu mult, ci foarte mult, asta însemnând cărți despre succes, dezvoltare personală și antreprenoriat, chiar și investiții etc. Este mult mai rapid și ieftin să găsești într-o carte o soluție identificată de un antreprenor la o problemă care poate se regăsește la mulți alți antreprenori, decât să reușești să obții o întrevedere particulară cu acel antreprenor de succes, ceea ce rareori se întâmplă – și se încadrează la consultanță în business, deci este scumpă. Cu o perspectivă similară vin și eu, calea antreprenoriatului este una grea, înțesată cu multe cărți citite! Recomandarea mea este a se citi măcar o carte pe lună.
În egală măsură, cărțile de pe filiera de Management nu trebuie subestimate, chiar dacă par stufoase și scrise într-un format prea academic, fiind concurate de cărțile scrise de oamenii de succes într-un format mai ușor de lecturat de marea masă a cititorilor, acestea pot include teorii sau principii interesante.
Și pentru că am ajuns la capitolul cărți, voi face o remarcă vis-a-vis de modul cum se predă Antreprenoriatul la noi. Se insistă prea mult pe partea tehnică ori dezvoltarea unui concept / produs /serviciu care să fie comercializat, dar nimeni nu începe cursul cu ceea ce trebuie să cunoască antreprenorul înainte de startarea afacerii. Nimeni nu zice cursanților că, în realitate, un viitor antreprenor trebuie să cunoască Codul fiscal și eventual Codul comercial (funcție de specificul activității). Practic, discuția ar trebui pornită de la cele două Coduri, dar și codurile CAEN (care trebuie cunoscute și înțelese).
O eroare făcută de mulți antreprenori privește capitalul social declarat în actul constitutiv și depus în bancă la momentul creării firmei. Mulți aleg capitalul social minim, de obicei din considerente de răspundere juridică a asociaților sau administratorului, dar și pentru că acest capital mic de minim 200 RON face atractivă startarea unei firme SRL, așa este! A înființa un SRL nu se compară chiar deloc cu înființarea unei bănci sau poate IFN, unde capitalul social este cu mult mai mare, impus de prevederile BNR. Ideea e că acest capital social nu a fost dezvoltat doar de amorul artei, ci este, teoretic, dar și practic, capitalul care trebuie să susțină activitățile specifice firmei în perioada ulterioară înființării. Dacă acest capital este mic, în timp, adică după luni ori poate ani (cazul cel mai fericit) se va ajunge la o creditare aproape permanentă a firmei de către asociați sau alți terți. Nu este neapărat unu lucru rău în sine, dar creează un obicei (adică habit în limba engleză) negativ pentru cei care gestionează firma, asta pentru că, în mod normal, veniturile obținute din activitățile firmei ar trebui să susțină cheltuielile de mentenanță (care înseamnă și salariile angajaților). Îmi amintesc de un antreprenor de succes invitat pe Bloomberg care spusese foarte clar în interviu: Clients pay the employees, not the Manager! Dacă aspiranții la antreprenoriat și-ar însuși această remarcă și ar adapta-o ca principiu de lucru, poate că alta ar fi soarta multor start-up-uri.
Cunosc antreprenori care-și creditează firma doar ca să susțină salariile angajaților. Acestea sunt într-adevăr din motive care țin de motive punctuale, obiective, dar poate și puțin subiective, generate de colaborarea cu Statul (indiferent că e vorba de instituții publice sau pe proiecte mai mult sau mai puțin europene), cum ar fi participarea la licitații publice, cunoscute pentru întârzierea cu care fac plățile și doar după verificarea de către diverse autorități. Aici cred că viitorul antreprenor ar trebui să-și fixeze foarte clar misiunea firmei și clientela targetată, ori va lucra cu Statul, ori cu alte firme ori va viza clienți persoane fizice, pentru că funcție de clienți va trebui să-și dezvolte o strategie specifică.
Din această perspectivă, o planificare corectă și coerentă a startării unei afaceri ar trebui să includă și o analiză a cheltuielilor care urmează imediat după startarea afacerii, pentru a se identifica cât de mult solicită financiar mentenanța afacerii. Pe linie de antreprenoriat, am depus cu câțiva ani în urmă la OSIM o aplicație de brevet pentru un calculator de buzunar care să estimeze sustenabilitatea ideii de afacere. Desigur că nu trebuie exagerată problema, adevărul este că și Elon Musk a băgat în firmă zeci bune de milioane de dolari ca să ajungă la nivelul de-acum. Că a pornit cu un capital mare ori a mai adăugat pe parcurs, puțin mai contează. Deci poate fi și varianta startării firmei cu un capital mai mic pentru micșorarea riscului și, ulterior, dacă activitatea dă roade, acest capital poate fi crescut, ceea ce implicit aduce mai multă valoare companiei din perspectiva valorii acțiunilor deținute de asociați sau administratorul unic. Și eu am crescut capitalul social, dar am avut o motivație solidă în spate la acel moment.
Cine poate fi antreprenor?
Teoretic, oricine! Exemplul cel mai elocvent și interesant este al CEO-ului NVIDIA, Jensen! Într-un interviu luat cu ceva timp în urmă, acesta a afirmat că înainte de poziția pe care o deține acum curăța vase la bucătărie și apoi toalete și chiar încă multe! Și iată că un asemenea om a adus compania NVIDIA, listată pe Bursa americană la o valoare de trilioane de dolari! Ceea ce face diferența între un antreprenor bun și nimicarniță este VIZIUNEA. Cine a văzut interviuri mai recente ale dânsului poate remarca gândirea puternic antreprenorială, se uită numai în viitor și principala grijă este cum să revoluționeze. Acest om nu gândește ca un Manager, ci ca un antreprenor. Are mereu în minte Cum să impacteze piața. Asta înseamnă habits ! Aceste obiceiuri pozitive, dacă ni le dezvoltăm, ne vor face niște antreprenori de succes. Și astfel ajungem la esența antreprenoriatului: Antreprenoriatul nu se predă, ci se dezvoltă! Un antreprenor nu se naște antreprenor, ci devine antreprenor prin ceea ce gândește, citește, asimilează și face zilnic.
De ce antreprenor?
Este o întrebare care depinde puternic de context. Dar eu tind să cred că în Evul Mediu românii aveau o gândire mai antreprenorială decât acum. Domnitorii noștri rămași pe bună dreptate în cărțile de istorie aveau mare interes să susțină negoțul de tot felul ca metodă de relansare economică mai ales după războaie. Ce aduce mai bine bani Statului dacă nu comerțul exterior !? De ce China prosperă? Pentru că trăiește din export ! Nicio națiune nu trăiește din import, ci din export!
În acele vremuri era ceva natural ca o familie cu deschidere la drumul principal să aibă deschis un han sau un birt, erau nevoi elementare la fel ca și în vremurile noastre, doar că acum avem restaurante, hoteluri și fast food-uri . În concluzie, răspunsul la această întrebare pe care îl ofer este că… antreprenor NU pentru bani (așa cum cred majoritatea), ci pentru că așa este natural să se întâmple! Devenim antreprenori pentru că vrem să venim cu soluții acolo unde nimeni nu vine cu nicio soluție, vrem să facem ceva bun pentru comunitate, vrem să atingem independența financiară (cel mai greu !), trebuie să continuăm o tradiție de familie acolo unde părinții sau alte neamuri au de lăsat o afacere prosperă sau avere consistentă urmașilor (deci suntem responsabilizați!), ori poate chiar ne dorim să lăsăm ceva în urmă urmașilor, încât ei să ducă o viață mai bună decât am avut noi.
Ca ultimă idee pentru încheierea acestui articol, un atribut al antreprenorului nemenționat nicăieri în literatură este… rezistența psihică la eșec. Eu însumi am avut multe eșecuri. Antreprenoriatul este un drum supus riscului, tocmai de aceea puțini aleg acest drum. Riscant înseamnă, automat, șanse mari de eșec. Din acest motiv, mulți tineri aleg calea cea mai simplă, lipsită de eșecuri și, implicit, risc. Această cale este calea găsirii jobului perfect. Dar, așa cum zicea foarte bine un specialist în Management, riscul nu trebuie eliminat cu totul, trebuie doar gestionat! (adică Risk Management ca disciplină). De aceea, un răspuns emoțional temperat manifestat de antreprenor nu numai că îi va păstra sănătatea, dar îi va asigura succesul pe termen lung. Asta însă ține de inteligența emoțională EQ și poate acum se înțelege mai bine de ce toate cărțile de antreprenoriat menționează EQ ca factor de primordial pentru mulți antreprenori de succes. Nu este vorba de câte cunoștințe și discipline ai reușit să acumulezi, ci de cum reacționezi la situații și cum interacționezi social cu ceilalți din jur (soft skills).
Autor, lector universitar în cadrul Facultății de Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei (ETTI), Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi (TUIASI)
Comentarii