Către toţi preoţii, persoanele consacrate şi credincioşii diecezei noastre
„Nu vă temeţi, căci, iată, vă vestesc o mare bucurie care va fi pentru tot poporul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut Mântuitorul care este Cristos Domnul”. (Lc 2,10-11)
În fiecare an, sărbătoarea Naşterii Domnului aduce cu sine o atmosferă unică, de har şi bucurie, care ne inundă şi ne lărgeşte inima. Peste tot, în jurul nostru, se respiră un aer de pace, de bucurie, de seninătate. Totul parcă ne invită la bucurie: comuniunea din sânul familiei, frumuseţea colindelor, mirosul de brad, străzile frumos ornate, cadourile pe care le primim sau le oferim, bucatele noastre tradiţionale. Sărbătoarea Crăciunului reuşeşte, într-adevăr, să aducă în inimile noastre mai multă lumină, mai multă pace, mai multă iubire.
Cu siguranţă, tradiţiile şi obiceiurile noastre ne ajută foarte mult în acest sens, deoarece fac să se nască în noi sentimente cu adevărat frumoase şi profunde. Totuşi, deşi sunt atât de minunate şi nobile, ele rămân doar nişte manifestări exterioare ale principalului motiv de bucurie pe care ni-l oferă Crăciunul: naşterea lui Isus. Dumnezeu coboară să ne viziteze şi o face în modul cel mai surprinzător, într-o simplitate dezarmantă – sub chip de prunc. Acesta este semnul cel mai concret al gingăşiei şi iubirii lui Dumnezeu faţă de noi: devenind unul asemenea nouă, el vrea să împărtăşească cu noi limitele, slăbiciunile şi fragilitatea condiţiei noastre umane; el vrea să ne asigure de fidelitatea şi disponibilitatea sa de a rămâne mereu cu noi şi în noi, însoţindu-ne şi ajutându-ne mereu în încercările noastre.
Înainte de orice altceva, sărbătoarea Crăciunului ne vorbeşte despre Isus Cristos, Fiul cel veşnic al Tatălui, darul cel mai preţios pe care Dumnezeu ni l-a făcut. El este sărbătoritul. Pe el să-l căutăm şi lui să ne închinăm! Pe el să-l adorăm! Aşa cum ne invita şi papa Francisc, „ne-ar face bine, în aceste zile, puţină tăcere pentru a putea asculta vocea Iubirii” (Mesaj de Crăciun, 2015). Ne-ar face bine să ne oprim un moment pentru a contempla, în adoraţie, misterul lui Dumnezeu care se face om pentru noi şi pentru a noastră mântuire. Doar plecându-ne genunchii în faţa Pruncului divin, asemenea păstoraşilor şi a magilor, vom putea simţi iubirea şi bucuria mângâietoare pe care ne-o aduce Emanuel, Dumnezeu cu noi.
Dar sărbătoarea Naşterii Domnului are şi un puternic parfum de speranţă. De fapt, sărbătorile vor trece, dar misterul prezenţei lui Dumnezeu cu noi nu se va încheia niciodată. În ciuda căderilor noastre, lumina Domnului va continua să strălucească în lume şi să-i călăuzească pe oameni pe calea binelui. Flacăra iubirii sale va rămâne mereu aprinsă. Este datoria noastră să deschidem larg porţile inimilor lui Cristos, care vine la noi. Este misiunea noastră, după ce l-am primit, să-l ducem şi celorlalţi.
Vă invit, aşadar, iubiţi fraţi şi surori în Domnul, să vă apropiaţi cu bucurie de Isus, care vine la noi! El vine la noi în multe feluri, dar este prezent într-un mod cu totul deosebit la sfânta Liturghie. Acolo, în faţa sfântului altar, să ne oprim, să îngenunchem şi să-l adorăm, mulţumindu-i pentru tot ceea ce ne oferă zi de zi, clipă de clipă. Această întâlnire cu Isus ne va întări, cu siguranţă, încrederea că el nu ne abandonează niciodată.
Vă asigur pe toţi de preţuirea şi rugăciunea mea, mai ales pe cei aflaţi în dificultate din cauza bolii, a vârstei înaintate sau a singurătăţii! Preasfânta Fecioară Maria să ne ajute să-l primim pe Fiul său aşa cum l-a primit ea, într-o inimă curată şi generoasă, iar Pruncul Isus să ne dea tuturor siguranţa prezenţei şi a iubirii sale!
Crăciun binecuvântat şi un An Nou fericit!
Al vostru,
Iosif Păuleţ
episcop de Iaşi
Înregistrarea audio a mesajului poate fi descărcată de pe site-ul Episcopiei Romano-Catolice de Iași, la acest link.
Comentarii