Dr. ing. Cristian Andriesei: „Modelarea pandemică între inexistență și improvizație” (II)

HomeEditorial

Dr. ing. Cristian Andriesei: „Modelarea pandemică între inexistență și improvizație” (II)

Observații

Cristian Andriesei

Cristian Andriesei

Pe fondul dimensiunii excesiv de mari a acestui articol, am decis să adopt un stil de referențiere care să ajute cititorul în identificarea punctuală și rapidă a referințelor, în consecință am inserat referințele imediat după fiecare secțiune în care sunt menționate, cu numerotare distinctă.

Trebuie să menționez că ideea unui asemenea articol am avut-o încă din primăvara acestui an, atunci când am descoperit câteva referințe științifice, în speță cărți de specialitate. Acestea spuneau niște lucruri cu adevărat incredibile la acel moment, lucrurile cunoscute deja științific și, mai ales, lecțiile învățate până acum la nivel mondial din experiențele pandemice anterioare, contrastând cu puținul transmis oficial românilor și instrumentat la nivel guvernamental de-a lungul anilor cu privire la dezvoltarea unor protocoale de contracarare a virusurilor transmise pe cale respiratorie (protocoale care încă nu există la 30 de ani după Revoluția din ’89!). Dar am tot așteptat, în ideea de a identifica dacă evoluția pandemiei Covid și măsurile impuse oficial mai fac oportun un asemenea articol. Chiar am sperat că nu va fi necesar, ceea ce m-ar fi salvat de efortul scrierii unui articol (de pe urma căruia oricum nu câștig nimic!) și ar fi fost, în egală măsură, un semn că lucrurile au intrat, în sfârșit, în normalitate. Dar, ghinion, nu numai pentru mine, nu a fost să fie!

Acest articol s-a dovedit a fi cel mai greu de scris comparativ cu alte articole pe care le-am scris anterior, topicul în sine dovedindu-se a fi complicat de abordat pe cont propriu, comparativ cu armata de „specialiști” și „strategi” implicați în gestionarea pandemiei la nivel mondial. Nu trebuie să mai menționez aici mulțimea de falși specialiști care-și dau cu presupusul despre pandemie deși n-au deschis ori studiat în viața lor măcar o carte sau articol științific despre pandemie. Eu am ajuns să fac un asemenea lucru tocmai pentru că pot, documentarea a fost o parte din viața mea, atât profesională, cât și personală, acoperind nu numai domeniul tehnic, dar mai ales business. De altfel, ceea ce mai spun tinerilor în aceste timpuri, încă fără mare succes (!), este că există atât de multă informație încât mi se pare aproape un sacrilegiu să nu citim măcar o carte pe lună, iar formatul electronic ușurează cu mult acest „efort”. În contextul în care civilizația umană evoluează în continuare, indiferent de cât de mult implementăm sau adoptăm noi românii, timpul lucrează în defavoarea românilor care nu citesc.

Concluzia la care am ajuns este că pandemia din timpurile noastre reprezintă un fenomen complex, are multiple perspective de abordare și fațete, nu mai reprezintă o simplă întâmplare sau coincidență ca pe vremuri (așa cum încă mai cred cei necitiți), depinde enorm de contextul particular investigat (care diferă de la un stat la altul) și … este însoțită nu numai de interese strategico-economice [1] (recomand mare atenție începând de la cadrul 41:30 când se vorbește de revitalizarea unor aplicații de brevet mai vechi), ci și de multă dezinformare. Iar faptul că fiecare pandemie din perioada modernă și-a luat tributul de decese, ca un veritabil înger al Morții, mă face să o asimilez unei situații de război. De altfel, trebuie reiterat aici că starea de urgență chiar este premergătoare unei situații de război, prin anvergura efectelor economice catastrofice ale restricțiilor impuse. Nu știu câți dintre români au resimțit situația de urgență ca o stare de război, mai precis ca un asediu din partea unui virus – un inamic invizibil care a dovedit o eficiență sporită de transmisie față de virușii gripali clasici. Această eficiență ridică ceva semne de întrebare cu privire la caracterul natural al acestuia, pentru că eu, unul, inginer de profesie, refuz să cred că un virus despre care se consideră că a pornit de la o gazdă animal, și nu are un creier cum au alte organisme de pe această planetă, devine dintr-odată mai transimibil și, deci, mai periculos, demonstrând parcă urme de… inteligență (!?). Sună contrar logicii ca virușii să devină mai inteligenți (dar nu imposibil, în următoarele decenii, odată cu dezvoltarea nanoroboților sau roboților moleculari!). Nu, mai degrabă cred că a fost îmbunătățit tot de oameni. Nu vorbim aici de teoria conspirației, ci de existența reală a sute de laboratoare de bioinginerie, multe private, multe neștiute de noi, pentru că sunt poziționate suficient de bine cât să fie camuflate, toate cercetând lucruri despre care nu știm și pe care probabil nimeni din populația civilă nu le-ar aproba, în proiecte de care nu știm că există (surpriza anului 2021 a fost să se afle că unele țări din UE aveau parteneriate științifice cu institutul din Wuhan, locul de unde se presupune că a izbucnit pandemia [2]), plătite de grupuri de interese despre care poate nici nu știm că există [3] (carte nepublicată în România). O frază din această carte mi-a atras atenția în particular, „La majorité des Francais nés entre 1943 et 1962 ignore si le vaccin contre la polio qu’ils ont reçu était contaminé par un virus simiesque…”, pentru că aduce prea mult cu ceea ce s-a întâmplat în Japonia, țară care a oprit vaccinarea dintr-un lot de vaccinuri pe motiv că flacoanele conțineau compuși străini în fiolele sigilate [4] (revin la aceasta mai spre finalul articolului).

Acest articol sper să fie și ultimul articol de presă pe care îl mai scriu. Conform filosofiei orientale, inclusiv taoiste cu care m-am intersectat în 2006 pe când eram în stagiu Erasmus în Franța și căreia i-am devenit credincios (declarându-mă chiar taoist la recensământul din 2012, asta după ce scrisesem prima mea carte despre taoism în 2009), orice început își are un sfârșit. Chiar în aceste zile, printr-o coincidență interesantă, am dat de o înregistrare video disponibilă pe Youtube în care fostul campion mondial la șah, G. Kasparov, menționa în clar că susține pe Vlad Ardeleanu și Andrei Diaconescu la conducerea Feredației Române de Șah. Acest scurt mesaj de susținere [5] conține următorul pasaj: „Șahul intră într-o nouă eră, și o nouă eră cere o nouă conducere. Companii precum Superbet sunt dornice să investească în șah, să atragă un public numeros către șah și să atragă și alți sponsori. România poate deveni unul dintre liderii șahului european și mondial, dar înainte de toate, Federația Română de Șah are nevoie de conducători care să susțină șahul, nu de oameni care să fie ei la rândul lor susținuți de către șah [“supported by chess”]. Șahul are nevoie de oameni care să ofere, nu de oameni care să ia.”

Adevărul la care am ajuns de ceva ani încoace este că, din nefericire, România este patria celor care știu să ia, nu să dea (la o adică de ce se mai bat atâția pentru funcții aducătoare de bani și influență!?), ceea ce face discursul maestrului Kasparov mai mult decât coerent și chiar de bun simț. Dincolo de asta, un asemenea mesaj centrat puternic pe leadership îmi este binecunoscut, eu însumi am crezut și încă susțin valorile leadership-ului autentic (nu falsul leadership mimat de mulți farisei ai generației X). Mai mult, este aproape identic, pe linie de leadership, cu un sfat primit la chiar primul curs de către un profesor din facultate, adică „Nu vă întrebați ce face țara pentru voi ci ce oferiți voi pentru țară.” După mulți ani am identificat acest mesaj ca fiind al unui fost președinte american și, surprinzător sau nu, a fost încadrat ca mesaj motivational pentru generația X, în timp ce mesajul considerat de psihologi a fi pentru generația Y, adică a mea, ar fi „Ce-mi iese?”. Sincer nu mă caracterizează un asemenea mesaj tocmai pentru că am învățat de pe cărțile scrise de unii dintre cei mai de succes oameni de afaceri din SUA. Mesajul la toate situațiile era unul clar: trebuie să dăm înapoi țării în care ne naștem un ceva benefic, nu contează că sunt sponsorizări, sfaturi, cărți publicate, organizare de workshop-uri care să creeze ceva benefic în societate etc. M-am aliniat acestei gândiri și am depus eforturi în ultimii 5 ani ca să ofer societății sprijinul meu, indiferent de formă, fiind vorba aici de banii mei, timpul meu și, mai ales, experiența mea. Spre exemplu, ultimul lucru semnificativ făcut înainte de începerea publicării de articole la Ziarul de Roman a fost să-mi donez întreaga bibliotecă cu jurnale tehnice la Biblioteca Universității Tehnice din Iași, asta însemnând sute bune de exemplare, asemenea jurnalele neexistând la liber în format printat, iar prețul este semnificativ dacă nu sunt cumpărate pe bază de membrie IEEE. Desigur, nu sunt premiat (intern sau extern), nu se face reclamă, efectiv nu contează la nimic, totuși mă simt bine pentru că am adus un plus societății. Totul ține de a oferi, nu de a lua. Consecvent principiului a da, am publicat o serie de articole la acest ziar, cu intenția evidentă de a mai familiariza românii cu probleme specifice tehnologiilor noi, lucruri nespuse de alții care ar fi trebuit să o facă înaintea mea. Sper, deci, ca exemplul meu să fie urmat și de alți specialiști care pot astfel contribui la creșterea gradului de culturalizare a românilor și, mai ales, a tinerilor care trebuie să-și aleagă o carieră sau o direcție pentru afacere în cunoștință de cauză.


[1] David E. Martin testifies at the German Corona Inquiry Committee, July 9th, 2021, https://www.youtube.com/watch?v=ihjNDf32_Ac
[2] https://www.mediafax.ro/editorialistii/marius-oprea-pandemia-covid-19-finantata-pe-bani-europeni-20112990
[3] Au nom de la science, Andrew Goliszek, Éditions SW-Télémaque, 2005
[4] https://www.digi24.ro/stiri/externe/mii-de-oameni-din-japonia-au-fost-vaccinati-cu-doze-moderna-contaminate-1646451
[5] https://www.youtube.com/watch?v=y39cEFI22RU

 

*** *** ***

Întrucât tema articolului o constituie modelarea pandemică, trebuie să menționez de la bun început că nu sunt un specialist în Medicină sau Bioinginerie și nici nu dau sfaturi legat de pandemia Covid (de obicei mă limitez la lucruri pe care le cunosc!), despre care oricum am ajuns să discut tot mai puțin cu cei din jur, un topic extrem de sensibil în aceste timpuri, tocmai pentru a-mi păstra obiectivitatea, distanțarea (nu numaidecât fizică, ci și conversațională!) și chiar relația de bună amiciție cu unele persoane. În aceste condiții, foarte probabil unii s-ar întreba ce mă abilitează să discut despre pandemie. Iată argumentele mele, despre care cred că ar trebui să dea de înțeles potențialilor urâcioși că nu am interes în a manipula cititorii (lăsând această sarcină pe seama altora care chiar se pricep la așa ceva):
1. Am un doctorat în Inginerie, continuat ulterior cu studii post-doctorale, care m-a adus mai aproape de modelarea matematică (în particular modelarea circuitelor electronice), discutată detaliat mai jos.
2. Am diplomă recunoscută MEN pe Managementul riscului, studiind de-a lungul timpului și literatură specializată.
3. Am urmat un modul de training focalizat pe Planificare strategică, studiind de-a lungul timpului literatură specifică și specializându-mă, într-un final, pe Management strategic (pe care ofer și consultanță individuală).
4. Am absolvit un modul de formare pe linie de Etică (cu certificat recunoscut MEN). Pot confirma aici un alt sens al integrității care nu există în dicționar, oferit de un fost manager mai cunoscut din Vest, respectiv că „Integritatea înseamnă să faci lucrurile corect atunci când nu te verifică nimeni.” (din nefericire, vârfurile clasei politice românești au dovedit că nu sunt în stare să facă lucrurile corect nici măcar când știau că sunt sub lupa presei și a cetățenilor conduși).

Cu acestea menționate, tind să cred că, obiectiv vorbind, cineva care nu are măcar două din aceste specializări nu ar fi abilitat să vorbească oficial despre gestionarea pandemiei și nici atât să o gestioneze.

Revenind la modelare, aceasta este cunoscută în Electronică și sub numele de calcul simbolic [1]. Fără stăpânirea acestui capitol de modelare, încă la frecvențe mari de lucru (GHz) [2], trebuie să recunosc acum, la mai bine de 11 ani de la obținerea titlului de doctor, că nu aveam șanse reale de a-mi finaliza doctoratul. Pe parte de modelare stagiul de doctorat m-a ajutat să înțeleg:
modelele dezvoltate de fizicieni și ingineri [3-6] pentru tehnologia CMOS utilizată la proiectarea circuitelor analogice și mai ales digitale din zilele noastre, care nu sunt altceva decât niște parametri tehnologici care devin variabile la importul librăriei într-un program de simulare dedicat;
modelul tranzistorului pe care se bazează programul de simulare în sine, care la rândul lui a cunoscut îmbunătățiri semnificative cu fiecare versiune.

Ambele modele luate împreună fac un tot unitar, esențial în procesul de simulare (efectuat de un program dedicat) a circuitelor integrate implementate atât cu tranzistoare, cât și cu elemente pasive de circuit (bobine, rezistențe, condensatoare, diode și chiar transformatoare integrate pe chip la unele tehnologii CMOS). Fără simularea și optimizarea preliminară a circuitelor pe baza acestor modele, funcționarea reală nu ar fi posibilă și foarte probabil nimic din revoluția IT și ce avem acum ca procesoare digitale și de semnal încorporate în tot felul de dispozitive, nu ar fi existat. La cele două modele se adaugă un al treilea model, dezvoltat manual de proiectant și concentrat într-un set de ecuații matematice care fac uz de transformate matematice specifice, fiind un model mai simplificat care ia în calcul parametrii relevanți ai tranzistorului pentru frecvența de lucru dată. Avantajul acestui model este că, luând în calcul doar cei mai relevanți parametri din perspectiva aplicației vizate, permit proiectantului nu numai optimizarea unui circuit, ci și posibilitatea identificării unor soluții noi. Acesta este și motivul pentru care proiectarea circuitelor de joasă frecvență, adică frecvențe de lucru de ordinul zeci-sute KHz până la maxim zeci MHz, este net diferită de proiectarea circuitelor pentru frecvențe mai mari de lucru, intrând chiar în domeniul microundelor, adică sute MHz – zeci GHz [7], parametrii luați în calcul fiind diferiți. Regula de bază aici este că, cu cât se vizează o frecvență de lucru mai mare, cu atât trebuie luați în calcul mai mulți parametri, iar modelul utilizat trebuie să fie cât mai complet, devenind astfel mai complicat (inclusiv de manipulat matematic). Toată această migală din faza de proiectare, specific inginerească, este absolut necesară pentru a asigura că rezultatele experimentale se vor apropia de rezultatele de simulare.

Colateral, proiectarea circuitelor digitale mai complicate are la bază tot modelarea (atât matematică, cât și hardware) [8], [9], după cum proiectarea criptoprocesoarelor îmbină algoritmii matematici criptografici cu modelarea și sinteza circuitelor digitale [10]. Nici proiectanții aflați la nivel de sistem nu scapă de modele și modelarea specifică, indiferent că vorbim de proiectarea unor sisteme electronice mai complicate [11], sisteme embedded [12], sisteme industriale [13], sisteme inginerești (de uz general) [14], motoare cu aprindere internă [15] sau mașini electrice [16], rețele de calculatoare [17], modelarea electromagnetică a unor dispozitive pasive sau sisteme mecanice complicate (inclusiv mașini sau nave) [18] ori dezvoltarea programelor software [19] (cu totul diferită de activitatea clasică de programare).

Dacă ar fi să concluzionez aici, nu aș putea spune decât că modelarea riguroasă a circuitelor electronice și sistemelor este poate și motivul pentru care inginerii fac lucruri care chiar funcționează (inclusiv cei cunoscuți ca software engineers).

Modelarea (matematică) este critică și în alte domenii. Astfel, construirea unui model pentru o afacere particulară poate salva afacerea de la faliment ori, dimpotrivă, poate oferi informații valoroase din perspectiva structurării unei strategii de dezvoltare durabilă. Modelarea financiară [20-22], făcând uz și de luarea în calcul a managementul riscului, la acordarea de credite [23] ori investirea banilor în active financiare a fost și va rămâne de mare actualitate pentru toate băncile și investitorii instituționali, privați sau individuali. La fel de bine se modelează derivatele financiare [24], implementarea software a algoritmilor [25-27], în procesarea de imagini [28] sau Cybersecurity [29].

Pe linie de Securitate pot confirma că factorul uman este cel mai critic element din tot sistemul informatic securizat, utilizatorul final (clientul) sau poate chiar cel implicat direct în dezvoltarea și implementarea sistemului de securitate putând deveni el însuși breșa care poate fi exploatată de potențialii atacatori, ceea ce compromite eficiența modelului matematic (presupunând că matematic este sigur). În ciuda acestei realități și a faptului că singurul punct în care omul devine variabilă în schema de securitate este rolul ipotetic al adversarului schemei de securitate (atacatorul), până la acest moment factorul uman încă nu a fost luat în calcul ca variabilă utilizator, modelele matematice din Securitatea informației fiind încă dezvoltate la nivelul abstractului matematic și făcând uz de operații algebrice în câmpuri particulare.

Specific pentru toate aceste modele, indiferent de domeniu, este necesitatea ca modelul matematic să fie corect, rigurozitatea dezvoltării modelului fiind, din nefericire pentru unii, direct dependent de experiența și profesionalismul celor care îl construiesc, calitatea modelului având consecințe directe la nivel clientului final. O singură deficiență a modelului se poate transla în problemă tehnică, chemarea în service a mașinii sau retragerea de pe piață a produsului, pierderi financiare, nemulțumirea clientului și erodarea prestigiului companiei care va avea astfel probleme serioase pe linie de brand (imagine).


[1] Inductanțe active în tehnologie CMOS cu aplicații RF, Cristian Andriesei, Ed. Politehnium, 2011
[2] Device Modeling for Analog and RF CMOS Circuit Design, Trond Ytterdal, Yuhua Cheng, Tor Fjeldly, Wiley, 2003
[3] Nanoscale CMOS modeling, Mohan Vamsi Dunga, Technical report, 2008, https://www2.eecs.berkeley.edu/Pubs/TechRpts/2008/EECS-2008-20.pdf
[4] Fault Modeling and Logic Simulation of CMOS and MOS Integrated Circuits, R. L. Wadsack, Bell System Technical Journal, vol. 57, nr. 5, pag. 1449-1474, 1978, https://onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.1002/j.1538-7305.1978.tb02106.x
[5] Noise modeling for RF CMOS circuit simulation, A.J. Scholten et al., IEEE Transactions on Electron Devices, vol. 50, nr. 3, pag. 618-632, 2003, https://ieeexplore.ieee.org/abstract/document/1202575
[6] Modeling Process Variability in Scaled CMOS Technology, Samar K. Saha, IEEE Design & Test of Computers, vol. 27, nr. 2, pag. 8-16, 2010, https://ieeexplore.ieee.org/abstract/document/5432318
[7] RF and microwave circuits, measurements, and modeling, Mike Golio, CRC Press, 2008
[8] Digital design and computer architecture, David Money Harris, Sarah L. harris, Elsevier, 2007
[9] VLSI physical design: from graph partitioning to timing closure, Andrew B. Kahng et al., Springer, 2011
[10] Secure integrated circuits and systems, Ingrid M.R. Verbauwhede, Springer, 2010
[11] Model-based engineering for complex electronic systems, Peter Wilson, H. Alan Mantooth, Elsevier, 2013
[12] Model-based design for embedded systems, Gabriela Nicolescu, Pieter J. Mosterman, CRC Press, 2010
[13] Modelling and control for Intelligent Industrial Systems, Gerasimos G. Rigatos, Springer, 2011
[14] Bond graph modelling of engineering systems, Wolfgang Borutzky, Springer, 2011
[15] Engine modeling and control. Modeling and electronic management of internal combustion engines, Rolf Isermann, Springer, 2014
[16] Electrical machines and drives. Fundamentals and advanced modelling, Jan A. Melkebeek, Springer, 2018
[17] Modelling and simulation of computer networks and systems, Mohammad S. Obaidat et al., Elsevier, 2015
[18] Finite element modeling and simulation with Ansys Workbench, Xiaolin Chen, Yijun Liu, CRC Press, 2019
[19] Modelling systems. Practical tools and techniques in software development, John Fitzgerald, Peter Gorm Larsen, Cambridge University Press, 2009
[20] The handbook of financial modeling, Jack Avon, Apress, 2013
[21] Financial modeling, Simon Benninga, MIT Press, 2014
[22] Financial modeling, Joachim Häcker, Dietmar Ernst, Palgrave MacMillan, 2017
[23] Credit risk management, Tony Van Gestel, Oxford University Press, 2009
[24] Modeling Derivatives in C++, Justin London, Wiley, 2005
[25] Software modeling & design, Hassan Gomaa, Cambridge University Press, 2011
[26] Model-driven architecture in practice. A software production environment based on conceptual modeling, Oscar Pastor, Juan Carlos Molina, Springer, 2007
[27] Modelling systems: practical tools and techniques in software decelopment, John Fitzgerald, Peter Gorm Larsen, Cambridge University Press, 2009
[28] Mathematical models for remote sensing image processing, Gabriel Moser, Josiane Zerubia, Springer, 2018
[29] Threat modeling: designing for security, Adam Shostack, Wiley, 2014

 

*** *** ***

Ce legătură are modelarea cu pandemia Covid-19?

Acum că știm ce înseamnă modelarea și la ce este utilă, putem sesiza cu ușurință faptul că, de la instaurarea pandemiei Covid în martie 2020 și până în octombrie 2021, nu au fost menționate public două lucruri de către cei care gestionează criza (național și internațional):
modelul matematic folosit pentru a gestiona această pandemic (pe scurt model pandemic), adică să vedem în clar o diagramă procesuală și/sau cu ecuații matematice;
variabilele luate în calcul pentru fundamentarea strategiei de management al riscului, precum și valori exacte ale acestora (numerice sau procentuale).

Din perspectiva construirii modelelor, tocmai discutată anterior, nu cred că ceea ce se întâmplă în Industrie nu ar fi valabil și în privința Statului, respectiv modului de gestionare a riscului de răspândire a virusului Covid. Mai mult decât atât, dacă ar fi să privim modelarea pandemică din unghiul Securității informației, am putea constata că o situație pandemică implică exclusiv oameni, nicidecum algoritmi sau produse fizice care pot fi ajustabile software sau hardware, în consecință tind să cred că un model pandemic este dificil de construit întrucât implică mai multe variabile care nu sunt modelate în prealabil așa cum este, dimpotrivă, cazul modelelor utilizate la circuitele integrate. Lipsa acestor informații elementare mă face să cred că modelarea pandemică, din perspectiva medicală, nu este la fel de riguroasă ca cea inginerească ce permite ca circuitele, sistemele și mașinile să funcționeze corect, ceea ce, dacă este adevărat, se traduce prin erori (poate grave) comise de-a lungul pandemiei de către factorii de decizie în ceea ce privește deciziile luate, traduse la nivelul populației prin restricții (cu impact nu numai în plan economic, dar și social). De altfel, un scurt interviu redat de canalul Bloomberg în ultima săptămână atestă că o antreprenoare din Japonia a decis să-și țină restaurantul deschis, în ciuda restricției guvernului care prevede închiderea acestora, pentru simplul motiv că la un an și jumătate de la izbucnirea pandemiei nu au existat decât restricții, iar rezultatele pozitive încă întârzie.

Pe baza unor căutări sumare pe Google legat de modelarea pandemică, ceea ce am găsit îmi creează senzația că modelele pandemice utilizate acum la nivel mondial, bazate exclusiv pe niște date statistice și luând în calcul puține variabile (specifice unui context național particular), sunt prea simpliste pentru a fi eficiente. De parcă nu ar fi suficient, identific că modelele se bazează pe presupuneri, ceea ce nu există în realitatea inginerească: “As incredibly useful and important as epidemiological models are, they’re an imperfect tool, sensitive to the data they employ and the assumptions they’re built on. And because of that sensitivity, their intended aims and uses often get misunderstood. … They must make assumptions not only about the virus’s biology, which remains far from fully understood, but about human behavior, which can be even more slippery and elusive.” [1].

Vaccinarea este văzută ca o pârghie utilă reducerii răspândirii virusului, izolarea celor infectați tăind ultima cale de transmitere a virusului, similar unui nod poziționat la marginea unui graf.

One of the most effective options for reducing disease spread is vaccination. By taking people directly from susceptible to removed, bypassing the infective state, it effectively reduces the size of the susceptible population. But vaccination is typically a precautionary measure that is used to reduce the probability of outbreaks happening in the first place. Once outbreaks like the current COVID-19 pandemic are in full swing, it’s often impractical to develop and test a vaccine in a useful timeframe.” [2].


[1] https://www.quantamagazine.org/the-hard-lessons-of-modeling-the-coronavirus-pandemic-20210128/
[2] How to model a pandemic, https://theconversation.com/how-to-model-a-pandemic-134187

 

*** *** ***

Pe baza informațiilor anterioare, cum ar trebui să sune un mesaj articulat al factorilor de decizie cu privire la gestionarea riscului în cazul pandemiei Covid-19? Răspunsul pe care mi l-aș fi dorit să-l fi identificat până acum arată ca mai jos, din nefericire nu l-am văzut.

Faptul că se impun niște restricții și singurul lucru pe care-l aud ulterior este variația numărului de îmbolnăviri, nu dacă ne-am satisfăcut ținta pe parte de risc (așa cum este ținta pe parte de deficit al României asumată anual), îmi pare fundamental greșit. Un factor de decizie care știe ce înseamnă managementul riscului, mai ales că acum avem și efecte economice generate de măsurile de restricție, adică putem cuantifica în bani pierderile economice sau cheltuielile medicale avute cu spitalizarea/tratarea pacienților, ar trebui să aibă formulări ca cele de mai jos (nu neapărat exhaustiv și nici obligatoriu să sune astfel):

• ne-am asumat o rată de infectare de x% din populație, prin măsurile restrictive luate am atins y% rată de infectare iar decesele au reprezentat z% (singurul lucru care contează real conform definițiilor agreate la nivel internațional în privința pandemiilor, nu numărul îmbolnăvirilor!);
• prin gestionarea unei variabile particulare F din modelul pandemic, am obținut o scădere a numărului de noi îmbolnăviri cu w%;
• măsura de restricție X a cauzat pierderi tuturor operatorilor economici în cuantum de … lei, dar a scăzut rata de infectare cu v%, scăzând efortul financiar pe linie de servicii medicale acordate cu … lei, ceea ce la nivel național se traduce prin …% creștere/scădere a veniturilor la Bugetul de Stat;
• etc.

Conform literaturii specializate pe managementul riscului, întotdeauna când avem o situație de risc, așa cum este cazul investițiilor financiare, se asumă un risc maxim suportabil față de care se estimează un profit posibil (se asumă ca o potențială pierdere financiară). Astfel se traduce conceptul de „risc calculat”, așa cum este menționat și chiar descris în unele cărți de investiții bursiere sau bancare. În contrapondere, faptul că multe firme eșuează ține exclusiv de lipsa unui management al riscului, cei mai mulți dintre antreprenorii în cauză neluând în calcul însuși conceptul de risc, fie pentru că n-au auzit că trebuie estimat, fie pentru că nu l-au estimat corect. Subiectivitatea, specific umană, ne împiedică să vedem cifrele, să lucrăm riguros cu ele și să luăm deciziile care trebuie, când trebuie (nu mai zic ce se întâmplă când intră în joc interesele). După cum oricine poate constata retrospectiv, pe timp de pandemie factorii de decizie nu s-au exprimat niciodată în termeni de risc, mai precis ce nivel de risc își asumă strategia de combatere a pandemiei ori ce riscuri implică strategia asumată, menționându-se în treacăt doar riscul de infectare (o formulare cât se poate de banală). Ceea ce am văzut cu toții de la începutul pandemiei a fost un set de mai multe restricții, urmărind apoi ce se întâmplă și ce efect au, de altfel acesta pare singurul principiu de gestionare a pandemiei la nivel mondial: impunere restricții → statistică îmbolnăviri. Numai faptul că mai multe restricții diferite sunt impuse împreună și nu pe rând demonstrează că niciodată efectul individual al unei restricții nu va putea fi cuantificat cu precizie matematică, ceea ce înseamnă că modelul pandemic utilizat (în caz că există așa ceva la nivelul factorilor de decizie!) nu este similar celor din inginerie, deci nu va fi eficient.

Comparând cele două realități, finanțe vs. pandemie, ceea ce văd eu logic este ca la schițarea strategiei de combatere a pandemiei să nu se ia ca reper eradicarea completă a virusului și îmbolnăvirilor (care este de fapt efectul final dorit), o gândire care ne-ar conduce către cifre care nu au relevanță din perspectivă strategică, ci să considerăm numărul maxim de infectări care cauzează efecte grave / decese, pe care ni le putem permite astfel încât, economic, să nu afectăm prea tare veniturile la Buget prin restricțiile impuse. Cu alte cuvinte, a impune restricții dintr-o perspectivă cauză → efect specifică gândirii unui medic este cu totul diferit de atacarea problemei răspândirii virusului din perspectiva riscului financiar.

Eu unul consider că modelul pandemic nu poate include riscul ca și variabilă. În fond, construim un model pandemic pentru a gestiona riscul, dar dacă ajungem să constatăm că factorii de decizie nu folosesc accepțiunea corectă a riscului, atunci modelul pandemic avut pe masa de lucru este ineficient, ceea ce se traduce prin faptul că dacă pandemia devine controlată atunci se bazează pe noroc, nicidecum nu este o stare de fapt fundamentată matematic.

 

*** *** ***

Voi formula în continuare un mic exercițiu, constând în a descrie situația pandemică actuală cu doar un singur cuvânt ori, așa cum răspund eu în continuare, cu câteva cuvinte (similar unui joc văzut într-un serial în care o persoană trebuia descrisă cu un singur cuvânt dominant din perspectiva personalității și percepției de către cei din jur). Ofer, deci, definițiile de dicționar (Oxford [1], Longman [2] și Cambridge [3]) a 8 cuvinte, ordonate alfabetic și ale căror semnificații eu le consider a fi utile de cunoscut tuturor factorilor de decizie, frazele furnizate ca și exemple fiind preluate din aceleași dicționare: incompetence (incompetență), integrity (integritate – morală sau fizică), irresponsibility (iresponsabilitate), manipulation (manipulare), model (cu sens de model matematic/computațional), narrow-minded (obtuz / limitat în gândire), specialist (specialist / expert) și trust (încredere). Utilitatea cuvintelor se va identifica pe parcursul articolului, după cum ceva mai multă engleză nu ar strica unora care dovedesc reale dificultăți nu atât de exprimare în chiar limba română, cât, mai ales, de argumentare (poate le iese mai bine în engleză…).

Incompetence, /ɪnˈkɒmpɪtəns/ (BrE), /ɪnˈkɑːmpɪtəns/ (NAmE), [uncountable]
• ​the lack of skill or ability to do your job or a task as it should be done (Oxford)
• lack of the ability or skill to do a job properly (Longman)
• lack of ability to do something successfully or as it should be done (Cambridge)

City money is being wasted through governmental incompetence.
The organization that fails to tell the truth on this score leaves itself open to suspicions of incompetence and deceptiveness.
This could be the result of laziness or incompetence which would lose him his customers or his job.
Management have demonstrated almost unbelievable incompetence in their handling of the dispute.

Integrity, /ɪnˈteɡrəti/ , [uncountable]
• 1. the quality of being honest and having strong moral principles; 2. (formal) the state of being whole and not divided (Oxford)
• 1. the quality of being honest and strong about what you believe to be right; 2. formal the state of being united as one complete thing (Longman)
• 1. the quality of being honest and having strong moral principles that you refuse to change; 2. the quality of being whole and complete (Cambridge)

1. She behaved with absolute integrity. She questioned his integrity as a councillor. The article is indicative of his contempt for the basic standards of journalistic integrity. The code calls on members to behave with integrity at all times. She is a woman of integrity who has never abandoned her principles for the sake of making money. Trust begins with personal integrity which is then shared in marriage too.
2. The country is fighting to preserve its territorial integrity. The project threatens the integrity of one of the world’s most important wetlands. A major difficulty was how to protect the integrity of the welfare and pension funds. They do not independently check the integrity of the data that companies send to them. This noninvasive technique permits the rapid assessment of the overall retinal integrity for a large number of flies.

Irresponsibility, /ˌɪrɪˌspɒnsəˈbɪləti/ , [uncountable] (disapproving)
• the fact of not thinking enough about the effects of what you do; the quality of not showing a feeling of responsibility (Oxford)
• doing careless things without thinking or worrying about the possible bad results (Longman)
• the quality of not thinking or worrying enough about the possible results of what you do (Cambridge)
It was an act of gross irresponsibility to leave someone who wasn’t properly trained in charge of the machine.
Critics accused the governor of being irresponsible, and claimed that his new proposal would put thousands of US troops at risk.
There is so much poverty, corruption, irresponsible decision-making around.
By shifting blame to their consumers, these industries have deftly evaded financial accountability for unsafe products and irresponsible marketing.

Manipulation, /məˌnɪpjuˈleɪʃn/
• [uncountable, countable] (disapproving) behaviour that controls or influences somebody/something, often in a dishonest way so that they do not realize it (Oxford)
• when someone makes someone or something behave in the way they want, using skilful and often dishonest methods (Longman)
• controlling someone or something to your own advantage, often unfairly or dishonestly (Cambridge)
Regulators work to prevent financial fraud and manipulation of accounting rules.
They have been accused of fraud and stock market manipulations.
There’s been so much media manipulation of the facts that nobody knows the truth of the matter.
The country’s opposition party claims the president returned to power through political manipulation.

Model, /ˈmɒdl/(BrE), /ˈmɑːdl/ (NAmE)
• (description of system) a simple description of a system, used for explaining how something works or calculating what might happen, etc. (Oxford)
• (description) a computer representation or scientific description of something (model of) (Longman)
• a simple description of a system or process that can be used in calculations or predictions of what might happen (Cambridge)
She developed a computer model to help farmers with pest control.
According to this model, by the middle of the century temperatures will rise by 1–3℃.
Scientists are building computer models of the ocean currents.
No computer model of the economy can predict when the next recession will be.

Narrow-minded, /ˌnærəʊ ˈmaɪndɪd/ , adj., (disapproving)
• not willing to listen to new ideas or to the opinions of others (Oxford)
• unwilling to accept or understand new or different ideas, opinions, or customs (Longman)
• not willing to accept ideas or ways of behaving that are different from your own (Cambridge)
They are as traditional, narrow-minded and uncreative in their approach to educational debate as the Government.
We should not be quite so narrow-minded, blinkered and xenophobic about the rest of the world.

Specialist, /ˈspeʃəlɪst/
• a person who is an expert in a particular area of work or study (Oxford)
• someone who knows a lot about a particular subject, or is very skilled at it (Longman)
• someone who has a lot of experience, knowledge, or skill in a particular subject (Cambridge)
This is the view of virtually all independent specialists on the region.
Her doctor was at fault for not sending her straight to a specialist.
You’ll need a specialist to do that woodwork.
She’s a specialist in financial management.
Professor Williams teaches English Literature and is a specialist in the novels of George Orwell.
The Health Department is seeking the advice of a team of tropical disease specialists.
Professor Williams is one of the world’s leading specialists in radiotherapy.

Trust, /trʌst/
• 1. the belief that somebody/something is good, sincere, honest, etc. and will not try to harm or trick you; 2. [trust (in something)] the belief that something is true or correct or that you can rely on it (Oxford)
• a strong belief in the honesty, goodness etc of someone or something (Longman)
• the belief that you can trust someone or something (Cambridge)
1. It has taken years to earn their trust. We worked hard to gain the trust of local people. Talking openly with your team helps to build trust. To be good leaders, managers must create a climate of mutual trust and respect. People put their trust in their elected officials and expect them to do the best job they can.
2. Voters need to have trust in the voting system. If I were you, I would not place too much trust in their findings.

Am început cu aceste cuvinte propuse și exemple de utilizare pentru a sesiza cititorul despre importanța delimitării unor lucruri, fapte și mesaje care, din nefericire, guvernează situația pandemică pe toate palierele societății. Este extrem de importantă încadrarea corectă a unor fapte.

Spre exemplu, sesizez pentru contextul nostru mioritic mari șanse de incompetență demonstrată în gestionarea pandemiei, iar asta nu dintr-o perspectivă politică (care oricum nu mă interesează, pentru că nu sunt membru de partid), ci una științifică. Așa cum am început a demonstra în partea I a acestui articol, în care am oferit referințe clare demonstrând că România a pierdut 20 de ani pe linie de digitalizare, voi continua în această parte a 2-a cu alte referințe care țin de modelare pandemică și punând sub semnul întrebării modelele folosite de factorii de decizie. Dintr-o perspectivă științifică devine evident că până acum nu am auzit de la factorii de decizie ai României impunerea unor măsuri restrictive pe motiv că niște articole din jurnale sau cu cercetări medicale au demonstrat cauze și mijloace clare de transmitere a virusului Covid ori restricții luate în alte țări și-au dovedit eficiența, și nu pentru că așa s-a procedat și în alte state din Vest. Aceasta aș considera-o prima variabilă neluată în calcul la conturarea strategiei naționale de gestionare a pandemiei, utilizarea literaturii științifice (pe scurt S), deci funcția noastră de modelare notată cu ‘p’ (de la pandemie) ar fi la acest moment de forma p = f(S). Tocmai pentru că eu cred în Știință am avut o mare surpriză să văd titlu mare de știre cu afirmația “Nu trebuie neapărat argumente științifice[4], ceea ce îmi lasă impresia că este o decizie interesată (foarte probabil pentru ca preoții să popularizeze vaccinarea!?). Dar se mai poate vorbi despre eficiența unui model matematic când intervine interesul ca niște lucruri să se întâmple neapărat? Din experiența mea, nu!


[1] https://www.oxfordlearnersdictionaries.com/
[2] https://www.ldoceonline.com/
[3] https://dictionary.cambridge.org/
[4] https://www.antena3.ro/actualitate/raed-arafat-nicio-explicatie-stiintifica-exceptare-biserici-noi-restrictii-617626.html

 

*** *** ***

Și, pentru că iar am pomenit de digitalizare, ca să dau un exemplu concret încât să nu fiu și eu catalogat că vorbesc fără fond, mi s-ar fi părut de bun simț ca acum, în perioadă pandemică, să văd panourile cu reclame de pe stradă furnizând nu reclame comerciale, ci date reale (a se citi cifre!) cu statistica reală a evoluției pandemiei în orașul în care mă aflu, adică îmbolnăviri, decese dar și restricțiile impuse. Ba încă se poate mai bine de-atât, instalarea de panouri la intrările în orașe, poate chiar pe autostrăzi și drumurile național-europene, pentru ca șoferii să știe în timp real care-i situația concretă. Poate nu toți pot sta mereu călare pe știri din cauza jobului. Ori, să văd că se concep aplicații care instalate pe telefon îmi arată cifrele în timp real, încât să știu (și să aplic din proprie inițiativă!!) că pot merge la un mall ori la munte, că trebuie să port masca sau nu în spații închise sau deschise, etc., nu neapărat să trebuiască să văd/aud mesajele factorilor de decizie. Chiar îmi pare pueril și cumva sub nivelul unui premier ca acesta să apară la TV și să discute viitoare restricții cât timp, în era digitală, niște calculatoare pot face bine merci exact același lucru și chiar mai bine (adică 24/24, ceea ce un om nu poate face!). Treaba unui premier ar fi mai degrabă să repornească economia și să gândească cum ajută financiar pe cei care au nevoie să treacă cu bine, nu mai pomenesc aici de eradicarea sărăciei care încă persistă în România ori, mai bine de-atât, protejarea intereselor economice românești în spațiul UE (ce-o mai fi și asta…). Dar nu, din nefericire nu mi-a fost dat să mă nasc într-o țară care să-și dorească să atingă progresul tehnologic. Suntem în continuare condamnați să stăm lipiți de televizor, ca și în perioada comunistă, pentru a vedea ce spune X sau Y despre cât de gravă este evoluția pandemiei ori ce părere are Z despre dezinformarea din social media sau, de ce nu, unde nu au dreptate X și Y. Singura deosebire acum față de „atunci” (a se citi în communism) este că avem un televizor modern, eventual cu ecran curbat, o grilă cu sute de canale (nu neapărat toate utile), imaginea este foarte clară încât putem vedea ultimii pori din pielea celui intervievat și, desigur, face uz de sateliți, microunde și fibră optică (lucruri de neimaginat cu 30-50 de ani în urmă). Dincolo de asta, iată că am identificat o altă variabilă neluată în calcul pentru modelul pandemic, gradul de digitalizare (notat cu D). Deci, p = f(S, D). Cum afectează această variabilă ecuația pandemică? Ei bine, răspunsul ar trebui găsit de cei care gestionează efectiv pandemia. Faptul că într-un an și jumătate de pandemie am primit doar câteva SMS-uri de avertizare/informare prin sistemul de alertare publică dovedește că avem probleme cu exploatarea tehnologiei.

De altfel, în partea precedentă, publicată în data de 10 octombrie 2021 [1], am depus eforturi să păstrez o atitudine relativ detașată cu privire la pandemia actuală, limitându-mă la a puncta că slaba digitalizare a României ne-a făcut extrem de vulnerabili, ca și națiune, la pandemia generată de virusul Covid-19. Ulterior, asta însemnând 16 octombrie 2021, ministrul interimar al Educației menționează 5 factori necesari pentru un învățământ online și care nu sunt îndepliniți [2], toți ținând exclusiv de logistică pe parte de digitalizare. Cu alte cuvinte… n-avem! Și nu numai că n-avem, dar … mi-a dat implicit dreptate la partea 1. Nu am construit mai nimic în ultimele două decenii, nu ne-am obosit să dezvoltăm infrastructura care să permită digitalizarea, în consecință nu putem identifica acum o continuare rezonabilă pe linie de online. Este o situație fatalistă din care nu putem scăpa, ar spune unii (dar nu și eu!). Desigur că există variante posibile în ciuda acestui scurt „N-avem!”, auzit de prea multe ori în Sistem și care închide discuția definitiv, invitându-ne, parcă, să ne vedem de treburi ca și înainte, implicit făcându-ne să uităm și de digitalizare (un lucru care, dacă s-ar întâmpla, ne-ar condamna să rămânem pe bune la periferia UE-ului și în deceniile următoare!). Pentru cei care încă nu cred că suntem conduși exclusiv de oameni cu viziuni înguste, tipice unora care n-au călcat măcar câteva luni prin alte țări ca să vadă cum funcționează acele economii (eu măcar am stat cumulat un an de zile în Franța!), iată diferența de limbaj care demonstrează două atitudini diametral opuse (care dovedesc mentalități diferite):

Omul sărac: N-avem! (discuție încheiată forțat, nu rămâne loc de căutarea unor soluții)
Omul bogat: Cum facem să avem? (lasă loc identificării de noi soluții)


[1] Modelarea pandemică între inexistență și improvizație (I), Cristian Andriesei,
https://www.ziarulderoman.ro/dr-ing-cristian-andriesei-modelarea-pandemica-intre-inexistenta-si-improvizatie-i/
[2] 5 condiții pentru trecerea la învățământul online. Niciuna nu este îndeplinită,
https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/5-conditii-pentru-trecerea-la-invatamantul-online-niciuna-nu-este-indeplinita–303266.html

 

*** *** ***

 

O altă variabilă neluată deloc în calcul, cel puțin așa demonstrează mesajele oficiale, ține de imunitatea specifică populației în cauză, să o notăm cu I, deci avem p = f(S, D, I), asta dincolo de metodele de prevenție și alte detalii care depind de contextul particular al fiecărui stat. Auzim mesaje de genul Trebuie să ne vaccinăm ca să scăpăm de pandemie! Surprinzător și pentru mine, tocmai am identificat în această săptămână o informație utilă furnizată de … Africa [1]. În primul rând, iată un citat care demolează obiceiul încetățenit la noi de a ne compara cu ce se întâmplă în UK sau alte state europene despre care se presupune că gestionează mai bine pandemia (dar neluându-se în calcul contextul lor particular!):

“Early predictions of the impact of the novel coronavirus disease (COVID-19) pandemic by some public health scientists painted a gloomy picture for Africa. The continent was expected to suffer a huge burden of disease and death. These predictions have not held true. The continent has experienced fewer deaths than predicted.

In addition, it has been much less affected than many other parts of the world. For example, the total number of recorded deaths in the entire African continent is slightly less than those recorded in the United Kingdom alone. Even when under-reporting is accounted for, the mortality rate has been lower than in western Europe.

There are several reasons why predictions of COVID-19 ravaging African countries were wrong – but two stand out. The first is limited scientific knowledge of how the virus behaves in different populations and environments. The second is an underestimation of Africa’s ability to respond to the pandemic.”

Trebuie să menționez aici că interesul pentru problema pandemică mi-a fost incitat de un interviu de pe Bloomberg luat pe la începutul verii acestui an care viza exact continentul african. Deși nu am reținut numele și nici afilierea, doamna intervievată a spus o frază foarte surprinzătoare: „Economia globală nu repornește până când toată Africa nu este vaccinată.” Asta se întâmpla, atenție, în prima jumătate a anului 2021. Desigur, de-aici pleacă o grămadă de întrebări posibile: De ce Africa? De ce toată vaccinată? Dar este sigură eficiența vaccinurilor raportat la populația africană? Dar are efect?

Pe fondul citatului de mai sus, am căutat în această săptămână statistica pandemică pentru Africa [2], iată mai jos o primă poză cu statistica pentru întreg continentul, dar și una pentru Egipt (aleasă aleator).

 

Pentru oricine înțelege niște cifre și mai ales limba engleză la nivel măcar elementar, la Egipt scrie în clar că pentru aproximativ 10% rată de vaccinare ținând cont de numărul dozelor folosite, s-au îmbolnăvit spre o mie (trend ascendent) și au murit spre 50/zi. În plus, acest site ia ca reper numărul de infectări la suta de mii (adică acel 6 infections per 100k), un detaliu extrem de important când vine vorba de mesajele publice care au darul de a instaura mai degrabă panica în populație, decât să inspire încredere și calm. Mi se pare judicioasă evaluarea răspândirii cu referință mia de locuitori, prea mică poate din perspectiva unor modele matematice mai solide care să permită statistici coerente. Dar iată și pentru India cum arată, dezastrul umanitar de-acolo fiind binecunoscut:

 

Într-un final, iată și cifrele pentru România furnizate de același site:

 

Să comparăm acum cifrele:
• România are rată de vaccinare de 29% din populație (real este mai mare pentru că mulți români sunt plecați, deși au domiciliul încă în România) și decesele ajungeau spre 400/zi (în ziua de joi când am studiat cifrele);
• Egiptul cu o populație de 102,3 milioane (2020) are rată de vaccinare de numai 10% și totuși atinge 6 infectări la 100k, respectiv decese mai puțin de 50/zi.

Mi se pare de-a dreptul incredibil! Ce face Egiptul corect și nu face România? Ori, este cumva populația egipteană mai imună la acest virus? Ce se știa foarte clar în acest an era că majoritatea statelor din Africa sufereau de pe urma lipsei vaccinului, fiind astfel de așteptat ca acestea să raporteze o rată a infectărilor cu mult mai catastrofică decât țările care au beneficiat de accesul la vaccin, lucru care a fost sub așteptări.

Ceea ce am vrut să sesizez în această primă parte, dincolo de faptul că a face statistică raportată la suta de mii de locuitori pare mai relevantă decât una la mia de locuitori, este că rase diferite pot avea răspunsuri diferite. În fond, întotdeauna când începem discuții care țin de biologie și bioinginerie, intrăm clar pe tărâmul geneticii umane. Fiecare individ are un fond genetic care-l fac mai puternic ori, dimpotrivă, mai vulnerabil la atacuri externe.

Iar al doilea element aici ține de grupa sanguină, variabila pe care eu am identificat-o ca trebuind luată în calcul la construirea modelului pandemic românesc (fie încorporată în I fie luată distinct, aici factorii de decizie ar trebui să decidă). Faptul că se face o recomandare generală de vaccinare, adică pentru toată populația, mi se pare ridicol atât timp cât a vaccina pe toți include și vaccinarea preventivă (eventual inutilă din perspectiva protecției) a celor care sunt natural mai rezistenți la acest virus. Sunt mulți care nu manifestă reacție la Covid, inclusiv marele jucător de fotbal Ronaldo s-a îmbolnăvit de două ori vara trecută, încât a trebuit să stea în izolare, deși nu manifesta reacții adverse. De ce s-ar vaccina un asemenea ins? Ba se mai impune și certificatul verde. Mulțumim!

Efectul, mai departe, de a nu-i vaccina în primul lot pe cei cu o imunitate mai bună (și nu funcție de riscul de expunere a la relațiile socio-umane așa cum s-a plecat la drum în gestionarea acestei pandemii, cunoscută ca distanțare socială) înseamnă nu atât o economie la vaccinuri, creând rezerve pentru cei cu risc sporit, dar și o realocare de resurse prioritar către cei din urmă, o eficientizare a gestionării resurselor pe timp de pandemie și, mai ales, impunerea unor restricții pliate pe contextul local, nicidecum așa dictoriale care impun închiderea în bloc a tuturor magazinelor sau cluburilor, respectiv restricționarea deplasării tuturor, indiferent că unii sunt mai puțin vulnerabili. Surprinzător, restricțiile noi impuse de luni pentru Iași nu iau, acum pentru valul 4, considerente de vârstă, așa cum era la începutul pandemiei. Eu mă așteptam să procedăm mai calculat acum, la un an și jumătate de la începutul pandemiei, pe baza datelor noi apărute la nivel mondial. Cum nu s-a întâmplat astfel într-un an și jumătate, impresia mea este că factorii de decizie care au impus restricții la grămadă, fără să țină cont de aceste particularități identificate de Știință, se fac responsabili de pierderile economice cauzate firmelor din cauza restricțiilor globale impuse la nivel de întreaga populație. Nu mi se pare de glumă să văd că un restaurant trebuie să stea închis o lună de zile. Și, apoi, dacă tot stau lucrurile astfel, au fost acești agenți economici despăgubiți pentru efectele negative ale închiderii? Când vine vorba să plătească pentru a susține pe bune românii întreprinzători, Statul Român pare că doarme, ori nu aude, la fel de bine după cum fostul premier Orban anunțase că va da sporuri celor din Sistem care au fost obligați de situație să facă telemuncă anul trecut, dar nu s-a întâmplat nimic. Universitățile și liceele au trecut pe online anul trecut, nu cu puțin efort din partea multor profesori, dar nu s-a văzut pe fluturaș vreun spor pentru efortul depus pe linie de digitalizare. Unde sunt atunci miliardele de euro împrumutate de Statul Român pe timp de pandemie? Eu unul nu văd efectele pozitive ale acestor împrumuturi și sunt foarte sigur că nu sunt singurul „orb”.

Iată citatul din articolul publicat anul trecut în mediul online românesc [3] bazat pe surse din SUA care iau în calcul grupa sanguină, un altul publicat la începutul acestui an reiterând aceeași idee pe baza unui rezultat științific din Franța [4]:

„Studiile ulterioare au descoperit ca persoanele cu grupa A prezinta un risc semnificativ mai mare de a dezvolta insuficienta respiratorie din cauza COVID-19 in comparatie cu persoanele care au alta grupa sanguina. Grupa 0 a fost considerata protectoare.”

Un articol științific menționează de asemenea că grupa A s-a demonstrat a fi cea mai vulnerabilă iar grupa 0 cu riscul cel mai scăzut de a fi afectată [5].

„Many studies report that blood type A might predispose one to increased susceptibility of infection with SARS-CoV-2, and type O and Rh-negative blood groups might be protective.”

Dar chiar și perspectiva grupei sanguine nu este suficientă, asta ca să înțelegem cât de riguros și corect trebuie construit un asemenea model. Principial avem 4 grupe sanguine deci populația se împarte în 4 grupe, dar, în realitate, intervine și Rh-ul persoanei (pozitiv sau negativ), ceea ce ne conduce la a împărți populația în 8 clase de risc. Rezultatele statisticilor efectuate până acum atestă că grupa 0 și/sau Rh-ul negativ au demonstrat o imunitate mai bună față de celelalte variante [6] (Conclusion):

“The O and Rh− blood groups may be associated with a slightly lower risk for SARS-CoV-2 infection and severe COVID-19 illness.”


[1] COVID-19 shows why African data is key for the continent’s response to pandemics, https://www.downtoearth.org.in/blog/africa/covid-19-shows-why-african-data-is-key-for-the-continent-s-response-to-pandemics-79764
[2] https://graphics.reuters.com/world-coronavirus-tracker-and-maps/regions/africa/
[3] COVID-19: dezbateri stiintifice in ultima perioada, https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/covid-19-dezbateri-stiintifice-ultima-perioada
[4] https://www.mediafax.ro/coronavirus/covid-19-riscuri-mai-mici-pentru-persoanele-cu-o-anumita-grupa-de-sange-19924048
[5] Relationship between blood type and outcomes following COVID-19 infection, Young Kim et al., Seminars in Vascular Surgery (Elsevier), vol. 34, nr. 3, pag. 125-131, sept. 2021, https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0895796721000405?via%3Dihub
[6] Association Between ABO and Rh Blood Groups and SARS-CoV-2 Infection or Severe COVID-19 Illness, Joel G. Ray et al., Annals of Internal Medicine, vol. 174, nr. 3, pag. 308-315, martie 2021, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7711653/

 

*** *** ***

 

Cum afectează experiențele anterioare eficiența gestionării pandemiei?

Răspunsul la asemenea întrebare este furnizat prin introducerea altor două variabile, respectiv Educarea populației pentru a preveni răspândirea virușilor și Simularea situației pandemice, ambele bazându-se pe experiența pandemică anterioară (a noastră și mai ales a altor state) și de lecțiile învățate. Consider că ar trebui luate separat pentru că implică programe de promovare, reclame, mesaje și chiar scenarii fizice specifice (distincte).

În această situație, funcția noastră de modelare devine de forma p = f(S, D, I, E, S).

Pentru România, ambele componente E și S s-au dovedit a fi nule (adică 0 curat!) în faza premergătoare pandemiei Coronavrius. Atât timp cât Sănătatea a fost mereu subfinanțată, de unde și programe dedicate pentru a învăța populația să gândească proactiv? De unde bani pentru implementarea unor scenarii de simulare fizică a unor situații pandemice? Pentru cultura generală, ambele variabile sunt luate în calcul de alte state care și-au construit programe dedicate cu privire la pandemie, în acest sens propunând cititorilor o listă destul de bogată și interesantă, nu neapărat exhaustivă [1-23]. Dovada cea mai concretă că E și S sunt 0 e dată de faptul că, dacă în Vest au fost dezvoltate proceduri de gestionare a situațiilor pandemice (viitoare) și sunt publicate oficial, așa cum o ilustrează aceste referințe, ceea ce se traduce prin faptul că cineva își asumă responsabilitatea pentru acele planuri, la noi nu au fost încă publicate oficial asemenea planuri strategice (poate o dovadă că fuga de răspundere este un sport mioritic!?). Cum stăm la educarea elevilor cu privire la situații pandemice? La o adică, ei vor fi adulții deceniilor următoare, cum îi educăm de mici așa îi avem. Păi cum stăm? Excelent! Vorba aceea, mai bine nu le spunem că există, altminteri nu mai dorm noaptea de grija pandemiilor. Ei bine, referințele furnizate atestă că state civilizate învață din experiența proprie, a altora și, dincolo de a constata unele lucruri chiar implementează proceduri, regulamente și programe de instruire. Iar faptul că românii sunt 0 la aceste două variabile este demonstrat, în clar, de un articol publicat recent [25]. Iată cum, încet și cu pași siguri descoperim cât de praf suntem ca națiune, exclusiv din cauză că toate guvernele post-decembriste nu au avut grija dezvoltării națiunii române ci de promovarea intereselor de grup.

 


[1] National strategy for pandemic influenza, Homeland Security Council, https://www.cdc.gov/flu/pandemic-resources/pdf/pandemic-influenza-strategy-2005.pdf, SUA, 2005
[2] Pandemic influenza preparedness and response plan, California Department of Health Services, An annex to the CDHS Public Health Emergency Response Plan and Procedures, SUA, 2006
[3] Pandemic influenza plan, New York State Department of Health, SUA, 2006
[4] Beat the Flu. How to stay healthy through the coming Bird flu pandemic, A A Avlicino, Fusion Press, 2006
[5] Disaster nursing and emergency preparedness for chemical, biological, and radiological
terrorism and other hazards, Tener Goodwin Veenema, Ed. a 2-a, Springer, 2007
[6] Critical issues in policing series: Police planning for an influenza pandemic: case studies and recommendations from the field, Andrea M. Luna, Corina Solé Brito,
Elizabeth A. Sanberg, Police Executive Research Forum, 2007
[7] Global lessons from the AIDS pandemic: economic, financial, legal and political implications, Bradly J. Condon, Tapen Sinha, Springer, 2008
[8] Simulation exercises on influenza pandemic responses in the Asia-Pacific region, United Nations System Influenza Coordination (UNSIC) Asia-Pacific Regional Hub in collaboration with
Asian Disaster Preparedness Center (ADPC) and Kenan Institute Asia (K.I.Asia), 2008
[9] Pandemic preparedness in Asia, Mely Caballero-Anthony, BOOKSMITH, 2009
[10] Pandemic influenza: emergency planning and community preparedness, Jeffrey R. Ryan, CRC press, 2009
[11] 2nd National avian and pandemic influenza preparedness and response plan, Bangladesh, 2009-2011, Draft 031208, Government of the People’s Republic of Bangladesh, 2009
[12] Influenza and public health: learning from past pandemics, Tamara Giles-Vernick, Susan Craddock, Earthscan, 2010
[13] Preventing transmission of pandemic influenza and other viral respiratory diseases, Elaine L. Larson, Catharyn T. Liverman, The National Academies Press (Washington, D.C.), www.nap.edu, 2010
[14] Beyond pandemics: a whole-of-society approach to disaster preparedness, PREVENT Project, www.towardsasaferworld.org, 2011
[15] Pandemic planning, J. Eric Dietz, David R. Black, CRC Press, 2012
[16] Response to the 2009 H1N1 influenza pandemic: Manitoba public health nurses’ experience, Michelle Marie Long, Faculty of Nursing (University of Manitoba), Winnipeg, Manitoba (Canada), Disertație master, 2013
[17] Pandemics: what everyone needs to know, Peter C. Doherty, Oxford University Press, 2013
[18] Pandemic disease, biological weapons, and war, Laura K. Donohue, capitol de carte, Stanford University Press, https://scholarship.law.georgetown.edu/facpub/1296/, 2014
[19] A guide for public transportation pandemic planning and response, NCHRP Report 769, Kim Fletcher et al., National Academy of Sciences, 2014
[20] The next pandemic: on the front lines against humankind’s gravest dangers, Ali S. Khan, PublicAffairs, 2016
[21] Global pandemic threats: a reference handbook, Michael C. LeMay, ABC-CLIO, LLC, 2016
[22] A practical guide for developing and conducting simulation exercises to test and validate pandemic influenza preparedness plans, World health Organization, 2018
[23] A comprehensive evaluation on emergency response in China. The case of pandemic influenza (H1N1), Lan Xue, Guang Zeng, Springer, 2019
[24] Australian health management plan for pandemic influenza, Australian Government, Department of Health, aug. 2019,
https://www1.health.gov.au/internet/main/publishing.nsf/content/519F9392797E2DDCCA257D47001B9948/$File/w-AHMPPI-2019.PDF
[25] https://www.bursa.ro/video-sistemul-sanitar-nu-are-pregatire-pandemica-06006440

 

*** *** ***

Un alt detaliu important care ține de estimarea riscului de propagare a virusului și care, curios lucru, nu a mai fost menționat în presă ori de oficiali în acest an, este că în 2020 s-a plecat la drum cu metodele de prevenție (inclusiv restricții) plecând de la premisa că acest nou coronavirus nu se propagă prin intermediul copiilor. Ori, bine, cel puțin asta au lăsat a se înțelege restricțiile impuse. Este adevărat că școlile au fost închise, dar la fel de adevărat este că, dacă părinții mergeau cu mască pe stradă, copiii zburdau bine merci fără mască. Copiii au fost elementul ideal pentru transmiterea Covid celor apropiați, canalul perfect de transmisie a virusului. Și ce dacă au fost închise școlile? Copiii oricum socializau în afara ei, efectul închiderii școlilor din perspectiva prevenției a fost slab. De câte ori nu vedeam copii pe terase la McDonald în Iași (cea mai frecventată terasă de către copii), desigur, fără mască? Răspunsul este unul singur: de fiecare dată când treceam pe-acolo. Ce forță de distribuție a virusului nu există în asemenea situații, chiar fără știința lor? Este greu de cuantificat, dar probabilitatea de răspândire a virusului prin acest canal de distribuție se apropie de 1. Ce efect are acest scenariu asupra altor măsuri preventive? Discuția poate continua pe câteva pagini, dar, normal, era treaba celor care se laudă că folosesc modele pandemice să ia în calcul acest scenariu care, foarte probabil, a contribuit la răspândirea virusului. De altfel, la așa situație este greu de identificat dacă intră în joc inconștiența părinților ori faptul că autoritățile nu au menționat în clar că cei mici pot transmite virusul. Pentru copiii mai mari (peste 10 ani) ar fi fost bine ca această metodă de prevenție să fie obligatorie. Care a fost efectul nepurtării măștii de către copii? Unul cât se poate de logic: copiii mici au fost, de fapt, calul troian, o adevărată bombă în această ecuație pentru că un singur copil bolnav îmbolnăvea toată familia, plus rudele dacă existau întâlniri directe. Iar dovada aici este că am cunoscut un asemenea caz, o fetiță de 11 ani a luat virusul de la școală, apoi și-a îmbolnăvit tatăl, după care a stat ceva zile la pat pentru că simptomele au fost dure. Mama fusese deja vaccinată, nu numaidecât pentru că era un mare fan al vaccinurilor, ci pentru că trebuia să mai facă deplasări externe (așa cum au fost majoritatea românilor vaccinați anul trecut, deci din necesitate, și nu din voluntariat!), altminteri erau 3 bolnavi dintr-odată. Nu știu dacă acest element a fost neglijat din neștiință ori cu bună știință, dar, în oricare situație, nu văd de ce ar trebui să manifestăm milă față de factorii de decizie când aceștia greșesc atât timp cât același Stat penalizează în oricare situație cetățeanul de rând care dovedește că încalcă Legea din neștiință, asta după binecunoscutul principiu „Necunoașterea legii nu te absolvă de vină!” (a se citi cum i s-a dat dreptate unei avocate în acest sens [1]). Din punctul meu de vedere, copiii sunt o variabilă importantă în ecuația modelării pandemice, atât timp cât părinții purtau mască la serviciu și au rezistat pandemiei pentru ca, într-un final, să o pățească din cauza copiilor. Neimpunerea măștii la copii înseamnă din perspectiva mea că această variabilă nu a fost inclusă în ecuația modelării pandemice, singurul lucru despre care au vorbit oficialii la nivel mondial fiind acel că încă nu e clar dacă vaccinul este eficient și la copii. Copiii intră în ecuația pandemică prin variabila CT (canal ideal de transmisie), funcția având acum forma p = f(S, D, I, E, S, CT).

 


[1] https://www.capital.ro/anaf-invinsa-in-instanta-de-un-avocat-institutia-a-fost-obligata-sa-faca-urmatorul-lucru.html

 

*** *** ***

 

Contra-argumentul meu la ideea că în România pandemică s-ar folosi modele matematice coerente este că nu am auzit niciodată prezicându-se panta aferentă descreșterii cazurilor noi. Acesta reprezintă pentru mine cel mai bun indiciu că avem specialiști în a identifica noi vârfuri, adică valuri pandemice, dar nimeni nu numai că nu explică de ce a scăzut numărul cazurilor de îmbolnăviri la fiecare val pandemic, dar nici de ce a crescut. Nimic nu există oficial care să ofere răspunsuri pertinente. Ce variabile au condus la creșteri? Și ce măsuri au condus la descreșteri (și asupra căror variabile s-a acționat)? Ce matematică mai este asta? Ce management al riscului mai este acesta? Mie îmi sună a improvizație de prost gust. Să revedem graficul României, dat mai jos. De ce avem 3 vârfuri la statistica noilor infectări? Orice om de știință care se respectă trebuie să ofere un răspuns pertinent, altminteri nu s-ar mai considera om de știință.

 

 

*** *** ***

 

Într-o secțiune anterioară, pe când comparam România cu Egiptul, atinsesem tangențial diferența de impact psihologic între a raporta infectările/decesele la mia de locuitori (ceea ce crește groaza pe timp pandemic) și la suta de mii (care scade efectul psihologic negativ cu privire la numărul de cazuri).

Această secțiune o dedic exact pragului de decizie folosit de factorii de decizie în gestionarea pandemiei, pentru că am identificat o eroare majoră legată de estimarea pragului. De exemplu, una dintre ultimele știri pentru municipiul Iași spunea că, din cauza depășirii pragului de 6 infectări la mie, se impun noi restricții [1]. Și iată eroarea de calcul matematic: care este nivelul populației municipiului Iași față de care s-a calculat acest prag de 7,5? Dacă s-a luat ca bază populația stabilă a Iașiului de 372.177 [2], conform datelor disponibile oficial pentru 1 ianuarie 2017, oricum cu mult mai mare față de cei 318.871 (2012), atunci luând în calcul cei care locuiesc în chirie (oficial sau nu) în Iași, dar fără să aibă CI de Iași, respectiv zecile de mii de studenții cazați în cămine, atunci este evident că această rată de infectare calculată la populația de bază este prea mare raportat la numărul total de locuitori care sunt efectiv prezenți în acest oraș. Chiar și dacă s-ar lua în calcul viza de flotant a studenților din teritoriu, la acest moment în care scriu articolul viza încă nu este oficial pusă pe CI-urile studenților cazați, ceea ce înseamnă că sigur acel 6 la mie a luat ca reper populația stabilă. Asta înseamnă mai departe că, rata de infectare fiind mai mare decât cea reală, se impun măsuri restrictive fără a fi fundamentate numeric, creând mai degrabă panică decât să aibă legătură cu realitatea, grăbindu-ne cu impunerea de restricții (poate doar astfel demonstrează unii că pandemia chiar e o treabă serioasă, nu numaidecât business pentru industria Pharma!). Efectul unei asemenea situații este că, dacă în Iași se trage alarma restricțiilor mai devreme, în orașele mai mici de unde vin acești locuitori neînregistrați ai Iașiului se trage alarma mai târziu, pentru că tinerii (studenți) figurează ca locuitori pentru localitățile din teritoriu, fiind domiciliul părinților, dar aceștia stau efectiv în Iași din cauza începerii anului universitar. Și iată că, surprinzător, după ce am constatat această discrepanță, am căutat pe Internet și chiar am găsit fix această problemă, sesizată în privința populației capitalei României, unde, pentru calculul pragului s-a folosit în 2020 efectivul populației rezidente [3]. Cu alte cuvinte, eroarea de calcul a pragului de la care s-au impus restricții pentru București a fost de câteva ori mai mare decât în cazul Iași-ului (și nu numai), întrucât capitala țării este cel mai mare centru universitar din țară. Putem sesiza astfel calcule făcute din pix care au atras restricții generatoare nu numai de pierderi financiare pentru agenții economici, dar și frustrări ale populației.

Ce consecință atrage cu sine această luare în calcul a unei populații mai mici pentru calculul pragului? Pentru Iași este clar că spitalele nu mai au locuri libere pentru pacienții Covid, pentru că sutele de noi infectări apărute zilnic, cu o consecvență interesantă, au acoperit capacitatea maximă a spitalelor. Această stare de lucruri contribuie, fără îndoială, la creșterea eficienței reclamelor și mesajelor pro-vaccinare, cei vaccinați arătând acum cu degetul către cei nevaccinați care, cu o încăpățânare specifică de catâr refuză să se vaccineze (deși vaccinarea este considerată la nivel mondial ca o alegere personală), punând astfel sub semnul întrebării ceea ce se poate denumi „responsabilitatea de turmă” (asta ca să echilibrez formularea tipic medicală de „imunitate de turmă” [4] pe care eu unul o consider inumană și degradantă față de tot ceea ce înseamnă existența umană, contravenind întregului fond cultural, literar și științific care demonstrează că omul este o ființă superioară, inclusiv spiritual).

Contrar mesajului care se vrea a fi inoculat la nivel de populație, raportat la populația reală care stă în Iași (rezident sau nu) nu văd de ce ne-am facem griji, cel puțin matematic. Este adevărat că medicii sunt pe baricade și sunt suprasolicitați, dar la fel de adevărat este că populația Iași-ului a crescut cu cel puțin 50.000 în numai 5 ani (incredibil scor!), această cifră reprezentând doar cei rezidenți. Dacă la aceștia adăugăm și cel puțin 50.000 studenți câți are orașul annual după începerea anului universitar, creșterea reală este de cel puțin 100.000. Și, atunci, întrebarea logică este clară: poate municipiul Iași să suporte logistic această creștere continuă a populației, asta însemnând infrastructura rutieră, spații de locuit și spitale? Răspunsul clar este nu, dovada fiind nu numai că noii rezidenți își fac case pe la marginea orașului, ceea ce pune presiune asupra traficului rutier, iar spitalele din Iași au rămas la aceeași capacitate ca și acum 20-30 de ani în urmă. Sunt aceleași clădiri comuniste pe care le vedeam de când eram mic copil. Vorbim acum de modernizarea spitalelor, dar ține doar de perspectiva logistică, a echipamentelor, nu și creșterea capacității spitalelor pentru a primi pacienți mai mulți, pe măsura creșterii populației (așa cum orice factor de decizie sănătos la minte ar trebui s-o aibă în vedere). Orice cauză are un efect, este o elementară lege care guvernează toate procesele din acest univers. Teoretic, la o asemenea situație, toți foștii decidenți politici din anii de democrație care au condus destinele țării și nu au făcut ceea ce trebuia ar trebui acum să plătească din buzunarul propriu aceste pagube actuale, nu noi, nu corporatiștii, nu băncile la care trebuie să ne îndatorăm.


[1] https://www.mediafax.ro/social/carantina-de-noapte-in-weekend-si-in-iasi-incidenta-de-peste-6-cazuri-la-mia-de-locuitori-20288538
[2] https://iasi.insse.ro/wp-content/uploads/2019/05/AnuarIasi2018-site.pdf
[3] https://www.graphs.ro/articol_populatia_rezidenta.php
[4] https://www.mediafax.ro/coronavirus/studiu-nu-vom-atinge-niciodata-imunitatea-de-turma-ce-au-descoperit-cercetatorii-20229945

 

*** *** ***

 

Un alt motiv pentru care stau foarte relaxat cu privire la existența unor modelări pandemice coerente este că nu am identificat, măcar o dată în timp de pandemie, vreun factor de decizie care să menționeze ori să atragă atenția (de ce nu?) asupra cerințelor logistice impuse de modelarea pandemică. Eu am lucrat cu modele, până și pentru modelarea unui simplu circuit trebuia să scriu niște ecuații, apoi să rulez programul, funcție de complexitatea ecuațiilor putând dura ms (milisecunde) până la câteva secunde. O analiză parametrică, dar cu mulți pași (iterații repetitive) dura minute bune, uneori 20 de minute, alteori peste jumătate de oră. Nu la fel se întâmplă cu simulările Monte Carlo, tranzitorii la nivel de circuit, simulare electromagnetică a unor geometrii (fizice) de dispozitiv mai complicate și eventual cu dimensiune mai mare ori simulare statistică în Matlab pentru investigarea caracterului aleator a unor sevențe binare cu zecii – sute de mii de biți ori, de ce nu, simulările climatice pentru care se alocă infrastructuri întregi (camere pline cu servere). Asemenea simulări pot dura de la câteva ore până la chiar o săptămână, totul depinde de procesoarele și memoria disponibile. Chiar și pe articolele de modelare pandemică dacă ar fi să le revăd, așa cum au fost discutate în literatura medicală, eu tot nu reușesc să identific cerințele logistice exemplare. Asta înseamnă că vorbim, real, de banale fișiere Excel cu niște formule care iau în calcul câțiva coeficienți de risc. Așa ceva mă face cu totul inert legat de orice discuție pe linie de modelare pandemică, pentru că, dacă nu solicită resurse hardware cu adevărat semnificative pentru a modela un scenariu la nivel de țară, atunci nu se poate denumi modelare pandemică! În cel mai fericit caz aș denumi-o… aproximare din pix.

 

*** *** ***

 

O ultimă variabilă pe care o consider necesară de luat în calcul pentru modelarea pandemică este componenta care ține de încredere, adică trust în engleză. O simbolizez cu T, deci avem acum p = f(S, D, I, E, S, CT, T). Această variabilă poate fi văzută ca având trei componente:

I. Prima componentă ține de încrederea populației în factorii de decizie. Această pandemie a scos în evidență un aspect pe care clasa politică l-a neglijat în permanență. Desigur că încrederea ține nu întotdeauna de prostirea populației, după principiul că lumea se împarte în șmecheri și fraieri, ci mai ales de leadership. Acum se vede eșecul în leadership a clasei politice. România nu a avut lideri în acești 30 de ani! Primul semnal serios cu privire la neîncrederea din partea populației a fost dat cu prezența slabă la ultimele alegeri parlamentare și prezidențiale. Care este a doua consecință directă a neîncrederii? Ei bine, acum populația nu crede în mesajele de vaccinare. Chiar și dacă vaccinurile sunt utile, faptul că mesajul este scris, impus și citit în camerele TV de niște factori de decizie în care oamenii nu au încredere, nu avem cum spera că populația se va vaccina. Un popor mințit consecvent 30 de ani nu are cum să creadă chiar și mesajele bune, mai ales că restricțiile par a fi impuse incoerent. Neîncrederea în clasa politică, o consecință directă a atitudinii politicienilor, mă face să mă mir dacă pandemia se va încheia în România.

II. A doua componentă o pot identifica grație experienței pe care o am în domeniul securității hardware și Cybersecurity care, nu tocmai surprinzător, au corespondent în securitatea de produs fizic și nu numai. Vorbim aici de piața produselor contrafăcute, pe scurt contrafacere, dar și calitatea produsului (ca și vaccin). Destul de recent apărea un articol în presa românească care ne confirma oficial, pentru prima dată, faptul că la nivelul Comisiei Europene s-a ajuns la concluzia că, într-adevăr, există dublă calitate pentru produsele comercializate pe piața UE (nu știu ce noutate mai era acum în 2021!). Mai nimeni nu a comentat știrea, nu am văzut panică, foarte probabil mulți nici n-au citit-o la vremea respectivă. Această știre explică de ce pe piața românească se vând produse de mâna a doua, nu de primă mână, nu produse originale care sunt vândute, sub același brand, pe piața franceză spre exemplu, ori germană. Multe produse se fabrică sub licență, dar calitatea nu este aceeași. Iar vaccinul anti-Covid nu ar trebui să fie o excepție, în această privință nefiind măcar un comunicat oficial dacă aceste vaccinuri cumpărate de România sunt originale, adică fabricate chiar la producătorul cu care s-a semnat acordul de achiziție ori, dimpotrivă, sunt produse sub licență de altcineva. Al doilea aspect ține de autenticitatea produsului, cât de original este. Ideea aici este că, pe fondul unei breșe în transportul acestuia, se interpune un alt produs creat ilegal de alte grupuri de interese. Să nu uităm că ceea ce se știe la nivel mondial și mai ales european este că Mafia nu a dispărut, ci, dimpotrivă, s-a dezvoltat în ultimele două decenii, chiar s-a multiplicat [1]. Dar din ce trăiesc acești indivizi dacă nu din fraudă? Iar dacă mai adăugăm și competitorii care sabotează produsele concurenților, atunci ajung să mă întreb ce produs ajunge să fie livrat pentru sănătatea românilor.

Cu alte cuvinte, eu, care cunosc asemenea detalii, am dubii că vaccinul importat de România este identic cu cel furnizat în Germania sau Franța (asta din perspectiva calității originale a produsului), respectiv că nu a fost înlocuit pe parcurs. Cum factorii de decizie par a se adresa, ca de obicei, oamenilor cu lipsă de cultură tehnică, nicidecum oamenilor educați, eu unul găsesc să fiu îndreptățit să nu am încredere.

III. A treia componentă care ține de încredere este chiar prețul vaccinului. Conform datelor oficiale, vaccinul a fost achiziționat de România cu un preț de aproximativ 15 euro (agreat la nivel european). Este adevărat că ceea ce îl face ieftin este lotul mare achiziționat (35 milioane doze) și altul cu mult mai mare rezervat (restul până la 125 milioane) dar, chiar și așa, prețul de achiziție rămâne tot 15 euro, adică ieftin. Până și eu dau mai mult de 15 euro dacă este să merg la vreun restaurant din Iași, să fim serioși acum. Atunci de ce se face așa mare caz de nevaccinare cât timp este ieftin? Eu pot plăti prețul real și din buzunar, nu asta e problema. Problema pe care o văd eu este că o pandemie care a dat shut-down la toată economia mondială este rezolvabilă cu un vaccin de 15 euro. Asta chiar e incredibil! Și iată știre care atestă prețurile inițiale, de la începerea pandemiei, cel mai mic vaccin având un preț de bază sub 2 dolari (AstraZeneca) [2]. Asta e și mai incredibil, costa cât un paracetamol mai bun. Cine-și poate imagina că soluția la o problemă atât de gravă are un preț de fabricație sub 2$!??? Dar ce poate conține un asemenea vaccin de 2$? Un paracetamol mai bun?


[1] The ’Ndrangheta and Sacra Corona Unita. The History, Organization and Operations of Two Unknown Mafia Groups, Nicoletta Serenata, Springer, 2014
[2] Prețul tuturor vaccinurilor COVID cumpărate de UE, publicat din greșeală. Care este cel mai scump vaccin și cât costă cel mai ieftin, https://www.digi24.ro/stiri/externe/ue/pretul-tuturor-vaccinurilor-covid-cumparate-de-ue-publicat-din-greseala-care-este-cel-mai-scump-vaccin-si-cat-costa-cel-mai-ieftin-1420350

 

*** *** ***

 

Concluzie

Dincolo de consecințele acestei pandemii, în principiu negative, înclin să cred că există și efecte pozitive care țin însă de perspectiva educațională. Ori, altfel spus, în orice rău există un bine și invers (astfel se traduce simbolul taoist Yin-Yang). Desigur, educația nu reprezintă tocmai un punct forte al națiunii române, istoria ne-a arătat de prea multe ori că nu învățăm din evenimentele istorice care ne-au afectat și, mai rău decât atât, nici nu mai studiem istoria României pentru a învăța din istorie, ci doar pentru a reține niște cifre și fapte (nu pentru a înțelege!).

Cea mai mare greșeală care se poate face acum este să nu ne dorim:
• să digitalizăm la maxim orice avem în jur,
• să dezvoltăm logistica aferentă,
• să îmbunătățim procedurile interne organizațiilor,
• să creăm proceduri/protocoale noi,
• să dăm legi care să răspundă mai bine scenariilor pandemice viitoare care sigur vor mai exista,
• să îmbunătățim legea Educației pentru a face din digitalizare și învățământul online un obicei și stil de viață, nicidecum o excepție pentru timpuri pandemice (pentru cine nu cunoaște, există universități particulare care organizează și doctorate online, permițând înrolarea oricui cunoaște limba engleză).

Mi-aș dori să văd că starea de sănătate a elevilor și studenților este mai serios luată în calcul pentru a opri propagarea unor virusuri pe cale respiratorie. Pandemia a demonstrat acum că, într-adevăr, transmiterea pe cale orală a virusurilor este cea mai efectivă metodă de a opri chiar și economii naționale, până și China a fost afectată pe parte de producție. Este primul mare precedent periculos pentru istoria modernă a umanității, demonstrând că, deși avem atâta tehnologie la dispoziție, noi avem serioase probleme din cauza unui simplu virus respiratoriu. Din nefericire, pentru că veni vorba de educație, niciodată nu s-a inclus în curricula de învățământ o materie la care să se studieze situațiile pandemice anterioare pentru a înțelege anvergura unor asemenea evenimente și a ne face să înțelegem importanța disciplinei, absolut necesară trecerii cu bine printr-o situație pandemică. De asemenea, de când am avut eu tangență cu mediul educațional universitar, niciodată nu am văzut studenți care să poarte mască atunci când erau răciți (așa cum o poartă asiatici când merg pe stradă și când nu este pandemie!), expunând și pe ceilalți prin participare la ore. Pandemia m-a ajutat să înțeleg, astfel, cât de expus am fost și eu când țineam ore de laborator/seminar cu atâtea grupe, asta față de titularul de curs care este mai ferit întrucât ține un singur curs pe săptămână, având o slabă interacțiune fizică cu studenții (sesiunea fiind mult mai distantă comparativ cu una aplicativă). Mi-aș dori să văd că igienizarea spațiilor va rămâne un obicei și după trecerea pandemiei, după cum respectarea sensurilor de intrare/ieșire de la market-uri va fi respectat, altfel demonstrăm pe bune că nu am învățat nimic din pandemie. Această disciplină nu se învață într-o singură zi, ci în timp, prin conștientizare, interiorizare și, ulterior, adoptarea acestei trăsături de comportament. De aceea, eu unul văd această pandemie ca pe o experiență necesară, un exercițiu util care, la final, ar trebui să ne facă mai înțelepți, mai responsabili și, de ce nu, mai puțin superficiali.

Toate acestea împreună, care implică și responsabilizarea tuturor factorilor implicați, intră sub tutela a ceea ce denumim transformarea conștiinței umane. Deși economiștii se uită la marile cicluri economice și trag concluzia cu privire la ciclicitatea evenimentelor majore pe această planetă, încă le mai și prezic cu oarecare precizie, ceea ce au omis (și nu numai ei) este că fiecare ciclu transformă conștiința umană. Nimeni nu mai este după o criză economică sau pandemică la fel ca la începutul acesteia. Omul este afectat la nivel mental, inclusiv emoțional, trebuie să găsească soluții și să se adapteze, se dezvoltă pe alte direcții etc., încât, la final, este, de fapt, un individ nou. Deci ceea ce pare ciclic când ne uităm pe un grafic 2D cu sistemul de axe XY, este, de fapt, o spirală a evoluției conștiinței umane, așa cum am ilustrat mai jos. Iar dacă ciclurile sunt mai scurte, așa cum au început acum să devină ciclurile de fabricație ale produselor, atunci înseamnă că spirele devin tot mai apropiate, echivalent cu o deplasare nu dinspre interior spre exterior (care 2D se translează în cicluri/intervale mai lungi), ci dinspre exterior spre interior, cercul determinat pe graficul 2D având raza mai mică, deci și ciclul este mai scurt. Ciclurile de fabricație au scăzut în ultimele două secole, echivalent cu creșterea vitezei de inovare, chiar exponențial în ultimele trei decenii, tehnologia CMOS deja și-a atins limitele de implementare (2-4 nm) încât, pe bună dreptate, ar trebui să ne întrebăm ce se află în originea spirei spre care ne aflăm.

 

 

Dr. ing. Cristian Andriesei

____________

Cristian Andriesei este membru Senior IEEE, lector universitar și consultant în management strategic

 

 

 

 

 

 

 

 

Comentarii

WORDPRESS: 2
  • Lica Mosu 2 ani ago

    @ Dr.ing. CA . Nu știu câți romașcani au avut tăria de a citi acest articol până la… capăt ! Darm cât adevăr spus-ai ! De unde să știe politrucii despre modele matematice și modelare ?! (Cred că știau mai multe despre ,,modelare” vechii olari…Eu am aflat de ,,modelare” prin anul III -1969 !)
    PS Poate vreun ,,perlementar” de Iași ridică problema în ,,for”și trezește interesul : Sau…n-au nici un interes ?!