Prima paginăEditorial

Dr. ing. Cristian Andriesei: „Curba progresului tehnic, tehnologizare și digitalizare”

Dr. ing. Cristian Andriesei: „Curba progresului tehnic, tehnologizare și digitalizare”

Dimensiune text

Cu ceva ani în urmă aflam la un curs de inventică despre curba progresului tehnic, redată mai jos [1].

Aceasta curbă notată cu P demonstrează într-o formă destul de simplă dar și intuitivă cum 3 țări notate N1, N2 și N3 aflate pe poziții evolutive diferite se dezvoltă cu viteze diferite în același interval de timp Δt, statul N3 mai dezvoltat, fiind poziționat mai sus pe caracteristică, având perspective mai rapide de evoluție. Cu alte cuvinte, economiile cele mai puternice ale lumii se vor dezvolta tot mai accelerat în timp ce restul se vor dezvolta mai încet. Și, conform aceluiași material, există posibilitatea ca statul N1 să părăsească curba P care o condamnă la subdezvoltare (și anonimat, în accepțiunea mea!) prin saltul pe o altă curbă mai rapidă, notată P2, care se face prin industrializare (soluția 1), adoptare de noi tehnologii (soluția 2), inovare autohtonă (soluția 3).

Cristian Andriesei

Această curbă care aduce a exponențială este un alt exemplu interesant care demonstrează că realitatea în care trăim nu este nicidecum liniară, așa cum suntem formați să gândim încă de pe băncile școlii, ci neliniară. Inclusiv circuitele electronice analogice proiectate pentru frecvențe joase sau înalte (microunde) sunt afectate de neliniaritate încât proiectanții depun eforturi considerabile pentru liniarizarea funcționării acestora, prin utilizarea unor artificii de design care să permită atingerea unor performanțe mai bune.

În cazul României este mai mult decât evident că după industrializarea masivă efectuată în perioada comunismului, a urmat o perioadă de tranziție la democrație în care s-a destructurat în masă vechea industrie prin privatizare (urmată de închiderea lor de către noii proprietari) ori închiderea directă pe fondul deciziei de “nerentabilitate” a acestora. Din manualele de management scrise de autori români am ajuns la concluzia că, de fapt, managementul acelor fabrici nu era performant, nu era vorba neapărat că fabricile în sine erau nerentabile. Dar această desființare a fabricilor după 1990 a adus cu sine o situație ilogică. La nivel de economie a României, de ce ar trebui investit în noi tehnologii cât timp puteam moderniza cele vechi? Națiunea română a depus eforturi considerabile pentru acea industrializare, cel puțin din perspectivă financiară, pentru ca acum să trebuiască din nou să importăm tehnologie pentru a reajunge oarecum din urmă statele mai avansate economic. Deci avem de făcut un al doilea rând de cheltuieli ori, pe limbajul comun, facem din nou “shopping”, singura diferență față de perioada comunistă fiind că acum nu mai cumpărăm dinspre Est (adică din Rusia) ci dinspre Vest. În plus, lipsa primei soluții în România anului 2021, neavând fabrici noi construite decât niște puncte de fabricație ale unor companii străine, face inaplicabilă soluția 3 pentru că era digitală puternic competitivă în care trăim face imposibilă inventarea de noi soluții dacă nu operăm pe tehnologiile noi deja existente pe piață. Nu mai putem inova operând cu concepte ori tehnologii vechi, altminteri impactul invențiilor va fi scăzut. Situația în care se află România la acest moment, judecând din prisma curbei progresului tehnic, o văd ca fiind una cu adevărat complicată.

Această curbă mi-a atras din nou atenția recent, de aici și ideea scrierii acestui articol, cu ocazia paradei militare desfășurate în această săptămână, prilejuită de ziua națională. Astfel, din pozele de mai jos pe care le-am făcut în Iași se poate constata un element definitoriu al acestora: lipsește tehnologia. Ambele poze atestă o paradă militară care a implicat aproximativ 200 de militari, “decorată de cuvântările și interviurile luate la final decidenților politici (respectiv primarul Iași-ului în poza a doua). Această situație spune multe despre cât de tehnologizată este Armata Română, cât de protejați ar trebui să se simtă cetățenii acestei țări și cam pe unde ne aflăm în ceea ce privește adoptarea noilor tehnologii și inventarea altora. Desigur, ce ne-am face fără cuvântările mai mult sau mai puțin patriotice ale clasei politice? Adevărul e că mulți ieșeni au cam fost dezamăgiți de puținul care le-a fost arătat pe 1 decembrie.

În contrapondere, în vara acestui an circula o poză pe Instagram ilustrând o secvență de la o paradă militară din Rusia. Nu știu cât de reală era dar părea desprinsă din filmul Star Wars, mai precis arăta o coloană de tancuri încadrată de o grămadă de drone. Nu erau soldați care să defileze și sunt mari șanse ca viitorul să arate exact în asemenea manieră. Se depun deja eforturi în SUA pentru integrarea a cât mai multă inteligență artificială pe echipamentele militare, inclusiv la drone, încât mizarea în continuare pe factorul uman, în sensul de a avea suficienți soldați pentru luptă (un lucru pe care se bazează China care are o populație numeroasă), așa cum pare a demonstra ideea lansată de noul premier la României, venit de pe filiera Armatei, care susține reintroducerea stagiului militar voluntar, îmi pare în dezacord total cu vremurile pe care le trăim. România a trecut prin două războaie mondiale cu o armată slab tehnologizată, ceea ce a cauzat mari pierderi umane. Nimeni nu spune acest adevăr, mai ales din Armată! De ceva ani, țelul comun identificabil la toate statele puternice ale lumii este reducerea pierderilor umane proprii, lucru care se poate realiza exclusiv prin adoptarea și utilizarea a cât mai multă tehnică militară inteligentă, pentru a compensa absența oamenilor. Viitorul va însemna, deci, mai puțini oameni și mai multă tehnologie.

Eu unul, care am devenit de ceva ani un fan al digitalizării și utilizării tehnologiilor noi, consider că lumea a intrat deja într-un trend pe care, dacă nu ne înscriem din timp, suntem condamnați la a rămâne în anonimat ca și până acum. Am rămâne statul N1 de pe curba progresului tehnic. Însă acel salt pe altă curbă nu poate fi rezolvată cu o singură soluție, adică un singur exemplu pozitiv în lumea business-ului ori câteva exemple răzlețe cu institute de cercetare, ci toate instituțiile Statului trebuie să înțeleagă importanța tehnologiei, să adere la principiile de lucru ale erei digitale și să folosească tehnologiile digitale (și chiar inteligența artificială chiar dacă atrage cu sine riscul creșterii temporare a șomajului). Progresul face uz de atitudine și mentalitate a oamenilor, mai ales factori de conducere, nu înseamnă doar achiziții de produse noi (shopping).

Comparativ cu această situație pe care ne-a demonstrat-o Armata, voi arăta cum a decurs evoluția modernizării Laboratorului de Microunde din cadrul ETTI Iași (Univ. Tehn. Gheorghe Asachi”). Privind acum retrospectiv, pot identifica 3 etape care au marcat major istoricul dezvoltării acestuia, poate nu foarte semnificativ dar, totuși, suficient de semnificativ raportat la perioada anterioară anului 2012 când am devenit afiliat la acest laborator. Știu ce am primit la vremea respectivă, un laborator dotat cu echipamente de microunde vechi, de proveniență rusească, majoritatea necesitând mentenanță, știu ce am acum, adică un laborator modern și care încă poate și chiar trebuie a fi îmbunătățit în continuare. Deci, digitalizarea în 3 pași a acestui laborator arată astfel:

Primul pas l-a constituit implementarea proiectului Labelmag în intervalul 2014-2015, finanțat din fonduri europene, un proiect care a permis dotarea acestui laborator cu kituri de training pentru microunde și implementarea unei săli anecoice permițând măsurători EMC/Telecom până la 40 GHz. La vremea respectivă ETTI (și implicit Universitatea Tehnică din Iași) era singura din țară care avea o asemenea sală anecoică de microunde. Dincolo de componenta de cercetare, din perspectiva digitalizării respectiv modernizării procesului de educare a tinerilor, o componentă neluată în calcul la modul cel mai serios la vremea respectivă o constituie tabla inteligentă achiziționată prin acest proiect (a se vedea poza de mai jos). Astfel, anul 2015 a reprezentat momentul trecerii de la tabla cu cretă la tabla inteligentă (proiector + opțiunea de scriere/desenare pe tablă direct în format editabil).

Al doilea pas pe linie de digitalizare l-a constituit ținerea laboratorului disciplinei de Microunde în regim online, pe fondul pandemiei Covid, acesta însemnând 2020. Așa cum menționam în alte articole anterioare, a fost necesară această pandemie pentru ca factorii de decizie din Educație să ia în considerare varianta hibridă de predare și regimul online de ținere a cursurilor (lucruri de neconceput într-un învățământ traditional). Trecerea în online a impus identificarea unei soluții de desfășurare a lucrării experimentale, universitățile tehnice și cele de medicină fiind cele mai afectate de regimul online întrucât scopul unei lucrări practice de laborator este ca studentul să efectueze lucrarea pentru a-și dezvolta anumite competențe practice utilizând niște echipamente, nu să fie efectuată de profesor și vizualizată online de studenți. Un seminar, specific disciplinelor de la universitățile de pe filiera umanistă, poate fi efectuat online fără o scădere semnificativă a calității procesului didactic, însă o lucrare experimentală necesită de regulă manipulare fizică a componentelor. Aici mai sunt lucruri de remediat.

În orice caz, acest pas este demonstrat de poza de mai jos, ceva mai recentă, arătând cum am desfășurat lucrarea în regim online pe parcursul a două săptămâni din toamna lui 2021 când activitățile au fost mutate complet în online pe fondul valului 4 al pandemiei. Pentru acest scenariu am folosit o tabletă, cu Internet mobil activ, variantă care s-a demonstrat a fi mai bună decât cea clasică a utilizării unei camere web conectată la laptop (și aceasta implementată într-o primă fază) întrucât evită situația neplăcută a întreruperii curentului de la rețea ori a întreruperii funcționării serverului local (se întâmplă rareori dar trebui micșorat riscul unor asemenea incidente neplăcute). Nu a fost raportată de către studenți o diferență semnificativă de calitate video între varianta cu camera web și cea cu tablet, după cum nici întârzieri nu au fost sesizate pe fondul conectării la serverul universității dintr-o rețea mobile externă. În plus, am adoptat două variante de desfășurare a lucrării practice: într-o variantă executam eu lucrarea accentuând pe pașii care de obicei sunt efectuați eronat de studenți, în altă variantă studenții trebuiau să-mi spună ce task-uri practice consecutive aveam de făcut pentru efectuarea lucrării (o variantă care îmbunătățește interacțiunea în mediul online, obligând cumva studenții să fie atenți la desfășurarea lucrării).

Al treilea pas semnificativ s-a concretizat la finalul acestei săptămâni. Coincidența a făcut ca în această săptămână cu două sărbători naționale, 30 noiembrie și 1 decembrie, să iau decizia de a face un prim pas, mai semnificativ, spre digitalizarea Laboratorului de Microunde, în sensul automatizării unor task-uri. Astfel, pentru prima dată în istoria acestui laborator (și foarte probabil chiar a ETTI), cu începere de sâmbătă 4 decembrie, când s-au recuperat orele de luni 29 noiembrie, prezența la laborator a studenților se gestionează exclusiv pe bază de cartelă RFID. Deși tehnologia RFID este folosită de obicei pentru autentificare (gestionarea accesului într-o clădire) sau monitorizarea coletelor/transportului pe parte de logistică, aceasta poate fi adoptată și pentru monitorizarea prezenței. Desigur, trebuie dezvoltate niște scripturi software pentru a procesa datele citite de readerul RFID, dar, dincolo de asta, dezvoltarea unei asemenea proceduri de automatizare este cel mai bun exemplu de îmbinare a unor tehnologii diferite (software și hardware). Automatizarea prezenței o consider un pas necesar care elimină hârtia și deschide noi perspective pe parte de centralizare, notare, evaluare, bonusare a performanțelor studenților, efectuarea de statistici, etc. Practic vorbind, rigurozitatea colectării datelor cu ajutorul tehnologiei RFID permite o creștere a eficienței oricăreia dintre aceste acțiuni de natură didactică, deschizând perspective noi pe linie de modernizare a activității didactice.

Îmi pun speranțe că digitalizarea nu se va opri aici, alți pași fiind prognozați pentru perioada imediat următoare.

Referințe:
[1] https://fdocumente.com/document/03-seghedin-iasi-suport-curs-ctepi.html

 

Dr. ing. Cristian Andriesei

____________

Cristian Andriesei este membru Senior IEEE, lector universitar și consultant în management strategic

 

 

 

 

Partajează articolul

COMENTARII

WORDPRESS: 0