Comercianții ambulanți din bazar sînt nemulțumiți de modul cum merg vînzările, dar și de organizarea bazarului.
Duminică, 26 februarie, a fost prima zi din 2012 cînd comercianții au venit să-și vîndă marfa în bazarul orașului. Doar zăpada și temperaturile foarte scăzute i-au ținut pe vînzătorii ambulanți departe de „locul de muncă”.
Nu s-au strîns mai mult de 20 comercianți, deși a fost zi de sărbătoare. „Mărfurile pe care comercianții le aduc spre vînzare se află și în magazinele din oraș. Avantajul este că, în bazar, cumpărătorii pot găsi mai multe magazine ambulante într-unul: de la roata de bicicletă la haine și mobilă„, a spus Constantin Murărescu, șef serviciu în cadrul Direcției Administrației Piețelor, Bazar și Obor, din cadrul Primăriei Roman.
Vremurile cînd într-o duminică intrau 2.000 de persoane plătitoare de bilet sînt desprinse din istoria altui timp al orașului. „În 1993, pe vremea primarului Mayerhofer, bazarul a fost mutat din Piața Mare în locul în care se află acum, unde funcționa alături de oborul de animale. Primarul Vlad a mutat oborul de aici, lăsînd să funcționeze doar bazarul. La acea vreme, intrau 2.000 de persoane taxabile pe duminică, fără a mai pune la socoteală zilele de marți și vineri, cînd alte sute de persoane intrau pe poarta bazarului. Deși s-au făcut investiții în acești ani, mulți dintre comercianți au renunțat să mai vîndă. Probabil, mulți au plecat la muncă în străinătate„, povestește Constantin Murărescu.
Comercianți de nevoie sau pentru a-și omorî timpul
Revenind la prezent, în bazarul din Roman nu au intrat, duminică, 100 de oameni. Cei mai mulți și-au făcut drum spre Bazar doar ca să iasă din casă, păcăliți de un soare cu dinți. Curiozitatea i-a împins de la spate să vadă ce s-ar mai putea găsi prin bazar. Dar, de cumpărat, nici unul nu și-a făcut curaj, deși stau în apropiere zile precum 1 și 8 Martie. Parcă se vorbiseră între ei.
Iosif Ciobanu, în vîrstă de 43 de ani, este unul dintre cei care nu a înțeles atitudinea cumpărătorilor. Este de loc din Săbăoani și vine de trei ani în bazarul din Roman, cu produse făcute în țară: pantaloni și scurte bărbătești. A lucrat ca turnător la fosta Întreprindere Mecanică Roman și, cînd fabrica s-a închis, a trebuit să facă ceva. „Nu este rentabil, dar nu am avut încotro. Vînzare este puțină, nu am dat nimic de dimineață. Oamenii vin, se uită și pleacă. Dar nici șeful bazarului nu a făcut ceva să înlăture zăpada ca să intre oamenii și la noi„, spune bărbatul.
Cîțiva pași mai încolo, un alt comerciant își strigă nemulțumirea. Cu puțin umor față de celălalt, pe care i-l dă felul de a fi sau poate liniștea că nu trebuie să stea numai în banii obținuți în bazar. „Vînd de doi ani în bazar, la Roman și Adjudeni. Dacă nu aș avea pensie, nu aș putea trăi din comerț. Este o afacere păguboasă. Se vinde foarte puțin și, dacă mai scad benzina, ies chiar în pierdere„, a spus Ludovic Enache, un alt comerciant venit la Bazar. Deși în viața lui a fost militar, „instrucția” clienților spre taraba pe care vinde articole de îmbrăcăminte pentru copii nu folosește aceleași strategii ca în armată. „Nu știu ce au cumpărătorii de o iau în partea cealaltă. Parcă e minat pe aici, de nu trec. Nici tînăr nu mai sînt, ca să mai tragă fetele tinere la mine„, spune bătrînul.
Explicația nu stă doar în scăderea interesului cumpărătorilor pentru marfa din bazar, ci și a terenului rămas nedeszăpezit pentru a da posibilitate clienților să intre printre tarabele cu marfă.
Dar, cum duminica nu se face treabă, șeful bazarului promite, între o partidă de table și un ochi înspre camera de luat vederi, să înceapă, în cele din urmă, acțiunea de deszăpezire și în bazar. „Dacă știam că vin comercianți, îndepărtam toată zăpada„, a spus Constantin Murărescu.
Comentarii