Colegiul Național „Roman-Vodă” sărbătorește 150 de ani de excelență în educație

Vineri, 30 septembrie, Colegiul Național „Roman-Vodă”, instituție de învățământ etalon pentru învățământul romașcan și național, aniversează 150 de ani de când clopoțelul a sunat pentru prima dată pentru elevii școlii ce se numea, pe atunci, Liceul de băieți nr. 1.

Pentru a marca acest eveniment, în această săptămână, școala a găzduit numeroase activități organizate de elevii și profesorii romanvodiști – între care comunicări științifice, expoziții și lansări de carte, expoziții de fotografie și de creații plastice, spectacole de teatru și ateliere de educație teatrală, concursuri școlare și dezbateri. Multe dintre activități au reprezentat un omagiu adus de romanvodiști foștilor dascăli ai școlii plecați dintre noi – precum Alexandru Cojocaru, Ioan Vega, Constantin Păduraru, Gheorghe Spoială sau Sorina Danciu.

Manifestările vor culmina vineri, 30 septembrie, cu o Gală a Excelenței organizată dimineață în curtea interioară a Corpului A. „Colegiul Național «Roman-Vodă» împlineşte 150 de ani de existenţă, prilej de sărbătoare pentru întreaga comunitate a dascălilor şi a elevilor de ieri şi de azi, a celor care sprijină şi preţuiesc educaţia ca valoare nobilă şi inestimabilă. Celebrarea este forma simbolică prin care se poate aduce în faţa tuturor prestigiul acestei instituţii care a devenit, de-a lungul unui veac şi jumătate, blazon al educaţiei de calitate, în spiritul performanţei şi al excelenţei. Vă invităm, cu multă emoţie şi deplină consideraţie, să luaţi parte la ceremonia care marchează cei 150 de ani de istorie, tradiţie şi valoare romanvodistă şi vă aşteptăm vineri, 30 septembrie 2022, la ora 10.00, în curtea interioară a Colegiului”, este mesajul transmis cu această ocazie de reprezentanții Colegiului Național „Roman-Vodă”.

Colegiul Național „Roman-Vodă”, un brand al comunității

În 1872, în consens cu idealul modernizării societății românești, edilii de atunci ai orașului au dorit să ofere o șansă în plus celor care vor să învețe, clădind o instituție pentru educarea și cultivarea spiritului tânăr conform principiului antic al dragostei de adevăr, bine și frumos, în cultul rațiunii care discerne și ordonează valorile, perpetuând peste timp, respectul lucrului bine făcut, al temeiniciei gândirii și a simțirii.

Replica „școlii de băieți” a fost dată în anul 1923, când a fost înființat „Liceul de fete Sturdza-Cantacuzino”, cele două instituții ducând ani buni o luptă pentru supremația intelectuală și educațională. În anul 1977, prin decret guvernamental, a fost tranșată rivalitatea, unindu-se într-o singură școală, cu denumirea Liceul „Roman-Vodă”.

Datorită performanțelor obținute de-a lungul timpului, rezultatelor de excepție ale elevilor la olimpiade, concursuri școlare, admitere la facultate, precum și unei structuri flexibile, care cuprinde toată gama de ofertă educațională, de la clasele de liceu, până la cele gimnaziale și primare, în anul 2002 Liceul a primit statutul de Colegiu. Clădirea impunătoare, placată în cărămidă roșie, având pe frontispiciu herbul ce-o situa în aristocrația formării intelectuale, a devenit, în timp, una dintre emblemele orașului.

An de an, generații succesive, profesori dăruiți cu talent pedagogic și multă știință de carte, elevi cu dorință de cunoaștere, de instruire, prinși în lanțul firesc al urmării și depășirii maestrului, au transformat școala într-un nume de referință al învățământului românesc.

„Clepsidră fără de nisip şi Ceahlău al orizonturilor noastre de gând”

În urmă cu 20 de ani, când liceul aniversa 130 de ani, îndrăgitul profesor Gheorghe A.M. Ciobanu scria despre Colegiul Național „Roman-Vodă”:

„Răbojul sexacentenar al Urbei Romanului reţine pe el, în acest an, pe lângă altele şi o crestătură mai adâncă: «Roman-Vodă», ca străveche Vatră de învăţătură, ce îşi rotunjeşte, în toamna lui 2002, treisprezece decenii de vieţuire.

Tot de atâtea ori, cu câteva zile mai înainte de Echinox, coridoarele lungi şi clasele largi ale Aşezământului, fie acelea de atunci, fie acestea de acum, şi-au deschis uşile lor înalte, spre a trece prin ele protoplasma, mereu tânără, şi inteligenţa, din ce în ce mai efervescentă, a zeci şi zeci de adolescenţi, flămânzi de cunoaştere şi încărcaţi de năzuinţe creatoare.

Și, tot de atâtea ori, la fiecare picurare primă de clopoţel, s-au lăsat cortine de preţuire sinceră pentru cei de ieri, s-au desfăcut aripi de speranţe într-un azi promiţător şi şi-au luat zborul, mereu înspre un mâine, curajoasele stoluri de plănuiri şi vise.

Veşniciei, cea fără oprire şi liman, îi aparţine, de acum, şi «Roman-Vodă», cel care, în aceste zile, îşi rotunjeşte încă trei decenii, adăugate de Cronos la veacul său de vieţuire. Sunt zăboviri prelungi, ce trec dincolo de prea-puţinul vieţii noastre, al vieţii acelora ce şi-au purtat paşii peste lespezile sale de sanctuar, ca dascăli sau ca ucenici.

Noi toţi cei care acum, la această răscruce dintre milenii şi ani, simţim în piepturi zbaterea de metronom a inimii, l-am regăsit, la venirea noastră în incinta sa plină de trecut, mai sacru şi mai monument. Suntem încredinţaţi că fibrele lui de piatră vor dăinui cu mult încă, după ce carnaţia noastră vremelnică se va fi topit în adâncimile de ţărână ale lui «a nu mai fi».

Spre deosebire de destinul nostru, acel al lui «Roman-Vodă» este, de acum, diferit, trecând de la vieţuire la nemurire, de la ceva trecător, spre eternitate.

Un «Roman-Vodă», mai ieri Gimnaziu, iar azi Colegiu, devenit de acum vatră părintească, în jurul căreia strângem la un loc noi, marea lui familie, patriarhi şi efebi, drumeţi sau statornici, spre a-i preţui, mai întâi, dăinuirea sa de «dincolo» de timp şi a ne privi, apoi, unul pe altul, noi cei pe care un acelaşi timp ne aleargă într-un «dincoace» al lui.

Astăzi, sărbătoarea cea mai mare îi aparţine lui şi nu nouă. Este prăznuirea unui Demiurg care, ducând mai departe Geneza înfăptuită de Divinitate, desăvârşeşte, cu răbdare de ani şi nu de zile, întruchipările omeneşti ale acesteia. O creaţie, cu pulsaţii de recreaţii şi ore, în urma căreia «homo» devine «Homo».

Asemeni unui Maestru poliartist, acest Sanctuar de înţelepciune a zămislit catedrale omeneşti şi a sculptat caractere, a creionat idealuri şi le-a învăluit în evantaiuri de culori, a dăltuit vorbiri de suflet şi orchestraţii de meditaţie, toate la dimensiunile istoriei şi emoţiile prezentului, în acest Atheneu al desăvârşirii, cu numele domnesc de «Roman-Vodă».

Fii binecuvântat, străvechi Gimnaziu, îndelungat liceu şi actual Colegiu, ctitorie a pământului muşatin şi a sensibilităţii mioritice, tu, clepsidră fără de nisip şi Ceahlău al orizonturilor noastre de gând”.