Cazul învăţătoarei de la Școala din Horia, care a fost înregistrată în timp ce le vorbeşte copiilor total nepotrivit şi pe un ton ridicat, a stârnit suficiente controverse, atât pe pagina noastră de socializare, cât şi pe site. Sunt păreri pro şi contra sau păreri care privesc sistemul de învăţământ, în general. Sunt cititori care cred că în acea clasă este o problemă cu învăţătoarea, altora nu li se pare bine şi normal ca profesorii să fie înregistraţi, alţii cred că presa este de vină că a publicat înregistrările, iar alţii atrag atenţia că nu se schimbă sistemul făcând public ceea ce se întâmplă într-o sală de curs. Până la urmă fiecare cu opinia lui.
Îmi permit, totuşi, să scriu aceste rânduri pentru părinţii care şi-au manifestat solidaritatea faţă de educatoare în detrimentul propriilor copii.
Dragi părinţi, nu îmi permit nici să vă judec, nici să vă dau sfaturi, doar îmi spun o opinie, din exterior, aşa cum se vede din afară ceea ce se întâmplă în interiorul clasei şi al familiilor dumneavoastră.
Dragi părinţi,
Din ceea ce se vede în lume, modul în care dumneavoastră aţi înţeles să gestionaţi această problemă nu pare să fie deloc corect faţă de propriii dumneavoastră copii. Abuzul emoţional este la fel de grav ca cel fizic, vă poate spune asta orice psiholog, iar ambele afectează viitorul copiilor dumneavoastră.
Am înţeles că sunteţi solidari cu învăţătoarea.
Am înţeles că părintele care ne-a dat înregistrările nu este prietenul dumneavoastră.
Am înţeles că fiica acestuia nu este cel mai cuminte copil.
Știţi ce nu am înţeles eu? Cum este posibil ca dumneavoastră, părinţii copiilor, să nu fiţi revoltaţi în niciun fel de faptul că nu doar unui copil, ci inclusiv propriului dumneavoastră copil, învăţătoarea îi vorbeşte pe un ton ridicat sau îl face prost sau îl trimite la naiba sau îl ameninţă că îl strânge de gât?
Ce spuneţi dumneavoastră, dragi părinţi
Unul dintre dumneavoastră ne-a scris: „În ziua aceea, d-na era nervoasă, tot din cauza lor! Și… dacă a zis acele vorbe, nu a şi făcut. Și noi îi mai certăm acasă, mai spunem multe, de la zis la făcut e cale lungă”
Un alt părinte: „Eu am copilul în clasa respectivă, e un băiat obraznic şi greu de stăpânit, iar sistemul care nu permite o pălmuţă când trebuie a făcut ca aceşti copii să fie şi mai obraznici. Exprimarea într-adevar nu e cea mai bună, dar cine nu o înţelege să stea să asiste patru ore, o zi întreagă la ore şi apoi să mai zică ceva…..”.
„Mi-am întrebat fetiţa acasă dacă d-na se comportă aşa în fiecare zi. Nu este adevărat, atunci, în ziua aceea, copiii au enervat-o, umblau aiurea în timpul orelor prin clasă”.
„Este o clasă unde o parte din copii nu respectă dascălul. În timp ce el predă, ei se joacă sau se bat în timpul orei. Atunci doamna ce ar trebui să facă dacă un copil de 7 ani nu te respectă, mai târziu o să sară la bătaie la tine”.
Sunt doar câteva din opiniile dumneavoastră, dragi părinţi. Sunt opinii în care doar adulţii par să aibă ceva de spus, însă copiilor cine le ia apărarea?
Îi ştiţi pe Nică al lui Creangă?
Nică al lui Creangă le-a făcut pe toate. Toţi, într-un fel sau altul, am fost de vârsta lui Nică. Dar pe Domnul Trandafir îl ştiţi? Ce bine ar fi dacă la catedră în toate şcolile din lume ar sta Domnul Trandafir, nu?
Toţi spuneţi că învăţătoarea era nervoasă tot din cauza copiilor dumneavoastră… Sunt copii în clasa I, poate nu disting încă între bine şi rău, sunt încă în formare. Și tocmai pentru că sunt în formare, nu trebuie abuzaţi în niciun fel. Dar cum puteţi să spuneţi că „a zis că-i strânge de gât, dar nu a şi făcut-o”??? Dacă îi strângea, atunci era tot din vina copiilor dumneavoastră? Dacă cei mici aleargă prin clasă şi nu ascultă – soluţia este ţipatul? Credeţi că numai această clasă este specială, că nu mai sunt clase I unde unul sau zece elevi nu ascultă? Peste tot sunt copii mai agitaţi, dar se pot găsi alte soluţii, care să nu-i afecteze pe toţi.
Repet, nu dau sfaturi nimănui, dar a încuraja profesorii să bată copiii neascultători – fie şi cu o „pălmuţă” – nu este, nu a fost şi nu va fi o soluţie. Dacă îmi spuneţi că dumneavoastră, când eraţi copii, aţi fost bătuţi şi uite ce oameni de nădejde aţi reuşit să deveniţi, acesta nu este răspunsul corect.
Nu în anul 2016, când există metode şi specialişti, care pot găsi cauzele unui comportament „dificil” al unui copil şi îi pot ajuta pe părinţi şi profesori să-i educe şi pe cei mai răzvrătiţi. Se poate. Copiii sunt oameni, pot fi modelaţi. Pentru că suntem oameni. Iar copiii nu trebuie timoraţi, mai ales la această vârstă, trebuie învăţaţi cu binele.
Aveţi dreptate, în schimb, poate că unii dintre aceşti copii vor ajunge să dea în cap unui profesor când vor fi la liceu, dar întrebaţi-vă dacă nu cumva va conta faptul că în primii paşi de viaţă tot ce au auzit în jur a fost abuzul, iar dacă „doamna” le spunea că îi strânge de gât, pesemne că aşa trebuie să facă şi ei cu cei din jur.
Mă miră faptul că, înainte de toate, puneţi binele unui învăţător – pe care îl cred bine intenţionat, aşa cum juraţi şi dumneavoastră că este – în faţa binelui copiilor. E ca şi cum v-aţi trimite copilul pe străzi, la cerşit, ca să priceapă că dacă nu va învăţa carte va ajunge aşa. Exagerez, evident, dar doar cu dorinţa de a înţelege că nu este normal ca un profesor să abuzeze un copil. Profesorii care nu mai pot, nu au răbdare, nu ştiu sau nu vor – nu au ce căuta în sistemul de învăţământ. Pentru că fac mai mult rău decât bine.
Ca să fii profesor, îţi trebuie har. Nu îl ai, îţi găseşti o altă meserie în care să lucrezi doar cu adulţii, deja formaţi, bine – rău, dar măcar se pot apăra singuri.
Pe copiii dumneavoastră numai dumneavoastră îi puteţi proteja! Nu sistemul, nu presa şi în mod sigur nici „doamna”.
Cu stimă,
Un jurnalist ai cărui părinţi nu ar accepta un comportament de acest fel din partea unui dascăl
Comentarii
Way, daca te pricepi, de ce nu te faci … invatatoare !!!
Scurt si la obiect articolul.