Boala arterială periferică a membrelor inferioare

HomeSanatate

Boala arterială periferică a membrelor inferioare

Dr. Ionuț Grosu, medic primar Chirurgie vasculară, Arcadia

Boala arterială periferică (PAD) se referă la stenoza aterosclerotică sau ocluzia arterelor în afară de cele de la nivelul inimii și al creierului, fiind o consecință a aterosclerozei sistemice.

Severitatea afecțiunii este de obicei raportată de două sisteme de clasificare, cea mai simplă fiind clasificarea Fontaine:

  • Stadiul I – Asimptomatic: PAD prezentă, dar fără simptome;
  • Stadiul II – Claudicație intermitentă: Durere în molet (partea posterioară a gambei) precipitată de mers și ameliorată rapid de odihnă;
  • Stadiul III – Durere de repaus: Durere continuă la nivelul membrelor inferioare (deseori mai gravă noaptea);
  • Stadiul IV – Pierdere de țesut: Ulcerație ischemică sau gangrenă.

Claudicația intermitentă (CI) este adesea primul simptom al bolii arteriale periferice și apare ca urmare a fluxului sanguin redus și a perfuziei tisulare, care nu este în măsură să îndeplinească cerințele metabolice crescute ale grupelor de mușchi care se antrenează. Caracteristica clasică este durerea care se dezvoltă la mers în grupele musculare distale de obstrucția arterială, cu ameliorarea simptomelor în 5-10 minute de la încetarea exercițiului. Această durere reapare după parcurgerea unei distanțe similare și nu este resimțită în repaus sau în primii pași făcuți. Simptomele au o istorie cronică și sunt descrise ca durere, crampe sau încordare la nivelul mușchilor care, de obicei, obligă pacientul să se oprească. În boala arterială periferică ușoară, claudicația poate fi simțită numai în timpul mersului în sus sau în timpul mersului rapid. În schimb, la persoanele cu mobilitate restrânsă din cauza altor comorbidități, boala arterială periferică poate să nu se manifeste cu simptome de claudicație. Durerea de claudicație afectează cel mai frecvent mușchii gambei. Cu toate acestea, în prezența bolii aorto-iliace, durerea poate fi resimțită mai proximal la nivelul feselor sau coapsei, precum și la nivelul gambei.

Claudicația intermitentă poate evolua ulterior spre ischemie severă care amenință membrele. Ischemia mai severă a membrelor este de obicei asociată cu boala arterială periferică care afectează vascularizația membrelor inferioare la două sau trei niveluri anatomice. Acest lucru are ca rezultat afectarea semnificativă a perfuziei tisulare cu durere ischemică de repaus, ulcerație ischemică sau gangrenă care implică degetele de la picioare sau antepiciorul. Aceasta este denumită ischemie critică a membrelor (CLI) și necesită investigații urgente și revascularizare pentru a evita pierderea membrului din necroza progresivă a țesuturilor și/sau infecție. Spre deosebire de claudicația intermitentă, în această situație perfuzia arterială este mai grav compromisă în măsura în care nu este capabilă să îndeplinească cerințele metabolice bazale ale țesuturilor ischemice. Perfuzia tisulară sever compromisă provoacă durere chiar și în repaus, iar incapacitatea de reparare și regenerare celulară are ca rezultat ulcerație și gangrenă în mod obișnuit în zonele cu traumatisme minore. Fără tratament, prognosticul este nefavorabil atât pentru pacient, cât și pentru membru și, prin urmare, recunoașterea ischemiei critice este de o importanță vitală.

Pentru programări, aveți la dispoziție numărul de telefon 0232 920, Call Center Arcadia.

www.arcadiamedical.ro

 

 

 

Comentarii

WORDPRESS: 0