Într-un comunicat de presă remis redacției noastre, senatorul Ioan Chelaru, avocat cu o experiență de 35 de ani și vicepreședinte al Uniunii Naționale a Barourilor din România, explică aspectele pozitive privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat. Acesta spune că, în contextul actual, noul document garantează echilibrul democratic al drepturilor fundamentale. Forma adoptată de Camera Deputaților, cameră decizională, urmează a fi promulgată. Redăm textul care explică modificările prevăzute de noua legislație.
Forma adoptată de Camera Deputaților a proiectului de lege privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat este în măsură să răspundă cerințelor democratice privind garantarea drepturilor fundamentale la apărare și la un proces echitabil. Mă bucur că a obținut sufragiul tuturor celor prezenți, fără niciun vot contra și fără nicio abținere. Aceasta înseamnă că au înțeles că acest proiect nu are nicio legătură cu vreo „superimunitate” a avocaților, ci este un demers perfect legitim pentru asigurarea unui echilibru între drepturile fundamentale ale omului. Și este, de asemenea, o actualizare a regulilor clasice privind secretul profesional la realitatea zilelor noastre, în care comunicările avocat-client capătă alte forme, iar confidențialitatea acestora este susceptibilă de abuzuri.
În condițiile în care se pune un accent tot mai mare pe lupta împotriva terorismului, a crimei organizate și a corupției, dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil au fost „diluate” prin legislația din ce în ce mai permisivă privind supravegherea electronică în masă. Dar un dezechilibru între drepturile fundamentale la viață, securitate, versus drepturile la apărare și proces echitabil ne aruncă într-un cerc vicios, în care valorile democrației sunt compromise. Din păcate, aceste drepturi au ajuns să fie privite în opoziție, și nu într-un mecanism integrat care să garanteze toate valorile democrației și ale statului de drept.
Acest proiect vine să garanteze echilibrul democratic al drepturilor fundamentale. Nu poate exista drept la apărare, fără confidențialitatea comunicărilor dintre avocat și clientul său și, în consecință, nu poate exista nici proces echitabil atunci când toate armele sunt în mâna acuzării.
Dacă privim în ansamblu și cu bună credință acest proiect adoptat de Parlamentul României, vom vedea că noutățile pe care le cuprinde au, de fapt, ca obiectiv, întărirea regulilor care să garanteze o avocatură onestă și independentă, precum și protejarea drepturilor fundamentale ale justițiabililor.
Actele şi lucrările cu caracter profesional aflate asupra avocatului sau în cabinetul său au fost întotdeauna inviolabile prin textele de lege existente, atât în România, cât și în majoritatea statelor lumii. Interdicția perchezițiilor și a ridicării sau confiscării de înscrisuri de la sediul avocatului a existat și până acum în lege. Ceea ce este nou este o updatare a legii, deoarece tehnologia a evoluat, iar comunicările avocat-client nu mai au forma clasică (față în față cu avocatul, la telefon sau prin documente realizate la mașina de scris), ci alte forme ce se pretează tot mai mult supravegherii tehnice. Deci este vorba de precizări, nu de reglementări noi! Mai mult decât atât, în proiectul de lege votat de Parlament, se precizează, încă din forma inițială, că avocatul suspectat sau acuzat de comiterea unor fapte penale nu intră în această exceptare de la percheziții și ridicări de înscrisuri.
În esență, noutățile sau, mai corect spus, precizările cuprinse în noua reglementare constau în următoarele:
– Raportul dintre avocat şi persoana pe care o asistă sau o reprezintă nu poate forma obiectul supravegherii tehnice decât dacă există date că avocatul săvârşeşte ori pregăteşte săvârşirea unei infracţiuni.
– Informarea avocatului „de îndată”, de către procuror, cu privire la faptul că probele obținute din comunicări confidențiale vor fi distruse, ca urmare a aplicării principiului secretului profesional. Deci nu este vorba de informarea avocatului că s-au dispus interceptări, așa cum greșit a fost vehiculat. Este normal ca avocatul să fie informat dacă s-au distrus aceste documente, pentru ca în caz contrar să poată exercita o cale de atac împotriva folosirii ca probe a comunicărilor avocat-client, acoperite de secretul profesional.
În rest, sunt precizări menite să garanteze drepturile justițiabililor, drepturi privind imunitatea pledoariei, faptul că avocatul nu poate răspunde penal pentru afirmațiile făcute în apărarea clientului, asigurarea independenței avocatului sub toate aspectele, reglementarea unor situații în care există conflicte de interese etc. Lucruri normale într-o societate democratică, adaptate conform evoluției sociale și tehnologice.
Comentarii