HomeSocialEducatie

Ajută un copil să meargă la școală !

Pentru foarte multe familii, începutul de an școlar nu reprezintă decât o povară în plus pe lângă traiul zilnic. Ghiozdanele, caietele, uniforma sau o pereche de pantofi noi reprezintă un lux la care mulți copii nici nu îndrăznesc să viseze. Sub genericul „Ajutați un copil să meargă la școală !” vă invităm să vă alăturați „Ziarului de Roman” într-o campanie care își propune să ajute copii din familiile nevoiașe să înceapă școala așa cum nici n-au visat. Cei care doresc să ne sprijine sunt așteptați să se adreseze redacției „Ziarului de Roman”.

Trei frățiori așteaptă ajutor

Pe membrii familiei Daraban i-am găsit pe strada Ștefan cel Mare, peste drum de biserica catolică. Locuiesc într-o casă naționalizată, care stă să se dărâme. Casa nu e a lor, stau cu chirie și nu pot face investiții. Și chiar dacă ar fi casa lor, le-ar fi foarte greu să facă reparații de amploare când singurul care aduce bani în casă este capul familiei, care lucrează ca muncitor necalificat în construcții. Din curtea din spatele casei se intră direct în bucătărie, iar de acolo, pe un hol îngust și întunecos și mirosind puternic a igrasie, intri în camera în care locuiesc toți membrii familiei Daraban: părinții și cei trei frățiori, vorbăreți și deschiși. Ionuț are patru ani și are deja experiența unui an de grădiniță. Bogdan are 6 ani și din toamnă va începe școala la clasa pregătitoare, iar cel mai mare dintre băieți, Mihăiță, are 12 ani și este elev în clasa a VI-a la Școala „Alexandru Ioan Cuza”. De când merge la școală, Mihăiță a luat mereu diplome și premii. Îi place să citească, învață repede și cel mai mult își dorește să fie actor. A început pregătirea încă de la grădiniță, când a încântat publicul jucând în „La cireșe” de Ion Creangă. Emotiv când vine vorba să povestească despre el, Mihăiță devine sigur când vine vorba despre teatru. „Îmi doresc foarte mult să fiu admis în trupa de teatru „Gong”. Îmi place foarte mult să fiu pe scenă, poate o să ajung un actor adevărat”, spune Mihăiță. Până atunci, joacă rolul principal în piesa de teatru pe care o vor prezenta, în ultima săptămână de vacanță, copiii care frecventează Centrul de zi al Asociației „Iubire și speranță”. A mers în fiecare an la cercurile de la Clubul copiilor, la artă decorativă, la muzică și pictură și abia așteaptă ziua de 1 octombrie pentru a merge din nou, de această dată la karting și la calculatoare.

„Scofeturi înseamnă dulciuri scumpe”

Toată familia trăiește din 700 de lei pe lună. Lista cu necesarul de cheltuieli a familiei depășește ca sumă mult ceea ce câștigă. Așa că, de mici, copiii au învățat să se mulțumească cu ceea ce se poate. Adică nu cu prea multe. La școală și la grădiniță au câțiva biscuiți în ghiozdan pentru pachețel. „Trebuie să fie și ei în rând cu ceilalți copii, când e pauza mare trebuie să scoată ceva din ghiozdan să mănânce. Câțiva biscuiți, o eugenie. Nu ne permitem scofeturi”, spune Magdalena Daraban, mama celor trei băieți. „Ce sunt acelea scofeturi ?” întreabă Bogdan și până să răspundă mama, Mihăiță pune lucrurile la punct. „Scofeturile sunt dulciurile scumpe”. Cum ar fi, de exemplu, ciocolata sau alte bomboane decât mentosanele. Dacă ziua trece, mai cu câțiva cartofi, mai cu masa de la Asociația „Iubire și speranță”, la care merg cei doi băieți de școală, să cumpere de îmbrăcat și de încălțat pentru cei trei băieți e o mare provocare pentru familia Daraban. „Când avem câțiva bani în mână, nu știu ce să cumpăr mai întâi. Chiria e 80 de lei pe lună, trebuie să o plătim, apoi butelia, curentul. Telefon nu avem, nici fix, nici mobil, că nu ne permitem. De haine, de rechizite, nu ne ajung banii niciodată. Nu spun că nu le iau, dar niciodată la timp, când începe școala. Le iau cu picătura, câte un caiet, câte un creion”, spune mama. Ce nu spune ea, dar spun copiii, cu inocența vârstei și fără să le fie rușine că sunt săraci, este că singura pereche de încălțăminte a mamei este o pereche de șlapi, pentru că ceilalți papuci s-au rupt. Când nu au de nici unele, orice ajutor, cât de mic, pentru familia Daraban este binevenit și îi poate face pe cei trei frățiori din familia Daraban să treacă de fiecare zi cu inima mai ușoară.

Comentarii

WORDPRESS: 1
  • mos craciun 11 ani ago

    Voi confundati invatatul cu biscuitii !
    Nu e nici o indoiala ! Mai bine ajutati-i la tabla inmultirii ! Scoala nue un loc de mincat biscuiti.