Într-un articol anterior, discutam despre beneficiile tehnologiei 5G, aflată acum în faza de implementare (cu banda de 26 GHz în curs de licențiere anul viitor), insistând și pe probleme specifice de propagare a microundelor. Ceea ce lipsea în discuția respectivă era exact aspectul care doare cel mai mult cetățeanul de rând, să-i spun consumator, atunci când vine vorba de deplasări în diverse locații geografice: acoperirea rețelei.
Așa se face că, ori de câte ori mă gândesc la București, ajung să fac o conexiune aproape instantanee cu drumul de la Iași la București pe care-l făceam deseori cu mașina, prin Roman, un drum care mă frustra mai de fiecare dată când aveam de gând să-mi folosesc tableta pentru a descărca aplicații sau pentru rețelele de socializare. Nu numai că ambele activități consumă trafic, dar dacă nici conexiunea Internet nu este suficient de bună, adică prin uzitarea rețelei mobile – întrucât acoperire WiFi a drumurilor oricum nu există –, atunci descărcarea unei aplicații de zeci de MB poate însemna kilometri buni de parcurs (la o viteză de deplasare de aproximativ 100 km/oră).
Ideea este că, dacă pe tronsonul Iași – Bacău, eventual până la Adjud, acoperirea rețelei este oarecum rezonabilă, nesesizând întârzieri grave, pe tronsonul Vrancea – Buzău sunt tronsoane lungi de drum, totuși șosea europeană intens circulată (!), pe care nici măcar semnal nu există, iar unde există viteza de download pentru Internet este nerezonabil de mică. Mereu mă întrebam cum de e posibil să nu existe semnal, o întrebare rămasă și acum fără răspuns, ajungând chiar să mă întreb dacă nu cumva întrebarea mea este fără logică, la o adică poate nici nu ar trebui să mă întreb așa ceva, poate nici nu este necesar să acoperim cu rețea mobilă o șosea, fie ea cel mai important drum european care traversează România nord – sud prin Moldova (dinspre Ucraina, Polonia).
Așa se face că, printr-o frumoasă coincidență, am dat peste un site dedicat exact acoperirii mobile la nivel european, pe nume nperf.com. L-am descoperit în primăvara lui 2017, spre norocul meu făcusem la vremea respectivă niște screenshot-uri la câteva hărți. Acest site mi-a oferit atunci răspunsul la întrebarea mea retorică, moment în care avusesem și un prim șoc, pentru că, în contextul dezvoltării tehnologiei 4G la vremea respectivă, acum aflându-ne pe drumul adoptării 5G și altor tehnologii asociate (IoT, comunicații vehiculare, smart city), cu atâtea facultăți românești și colective de cercetare în domeniul telecomunicațiilor (inclusiv ETTI Iași, la care sunt afiliat), ultimul lucru la care m-aș fi gândit ar fi fost că, de fapt, noi, ca și țară, aveam reale probleme cu acoperirea mobilă. Desigur că nu este vina noastră, cei care eventual mai avem tangență cu domeniul Telecomunicațiilor, ci mai degrabă a operatorilor de telefonie mobilă, care nu au investit suficient într-o dezvoltare a rețelelor similară cu cea din Vest. Aici cred însă că cercetătorii români din domeniul Telecom ar fi trebuit să fie o voce și să ia atitudine față de această lentoare cu care se adoptă noile tehnologii în România, ceea ce aproape mă face să cred că România este, de fapt, o țară de consum. Dincolo de asemenea dezbateri filosofice asupra contextului local, hărțile salvate în 2017, de mai jos, evidențiază clar două lucruri:
- comparativ cu alte state dezvoltate ale UE, România avea o acoperire destul de slabă (lucru explicabil, dar și inexplicabil în egală măsură, funcție de perspectiva din care abordăm problema);
- în Vest, rețelele de comunicații mobile de ultimă generație se implementează prioritar pe tronsoanele de drum care străbat complet țara pe culoare clare (nord – sud, est – vest), mai ales autostrăzi.
Situația arată cu mult mai interesant în 2020, statele din Vest dezvoltându-și o acoperire aproape completă a teritoriului, în timp ce România încă pare a avea probleme cu modernizarea infrastructurii deja existente. Se poate remarca saltul tehnologic pentru Franța și Germania, state care au acoperire completă.
Franța – Bouygues Telecom
Franța – Orange Mobile
Franța – SFR Mobile
Spania – Orange Movil
Spania – Vodafone Movil
Spania – Movistar Movil
Polonia – Orange Mobile
Polonia – T-Mobile
Austria – T-Mobile
Austria – 3 Mobile
Ungaria – Vodafone
Ungaria – Telekom Mobile
Ungaria – Digi Mobile
Ungaria – Telenor
Cehia – Vodafone Mobile
Cehia – T-Mobile
Cehia – O2 Mobile
Germania – Vodafone Mobile
Germania – T-Mobile
Germania – O2 Mobile
România – Orange
România – Orange (detaliat 1)
România – Orange (detaliat 2)
România – Vodafone
România – Vodafone (detaliat 1)
România – Vodafone (detaliat 2)
România – Telekom Mobile
România – Telekom Mobile (detaliat)
România – Telekom Mobile (detaliat)
România – Digi Mobile
România – Digi Mobile (detaliat)
România – Digi Mobile (detaliat)
Aceste hărți – care demonstrează o Românie aflată în urma altor state vestice europene și la acoperirea mobilă – mă fac, poate pe bună dreptate, să mă întreb de ce trebuie să fim ultimii și la acest capitol, de ce membrii comunității academice din domeniul Telecom (inclusiv membrii IEEE) nu iau atitudine împotriva unei asemenea situații, respectiv cum de nicăieri în mass-media nu s-a abordat această problemă. Ca orice român care nu merge întotdeauna la București cu avionul, chiar mă interesează și îmi pasă dacă am acoperire mobilă într-un punct geografic oarecare de pe această hartă, întâmplător important pentru mine.
Și, apoi, nu trebuie confundată acoperirea mobilă pe care o prezintă public operatorii pe website cu cea reală din teren, una este să avem o acoperire radio pe o suprafață clar delimitată și alta este să avem servicii de calitate atunci când ne și deplasăm cu diverse mijloace de transport în interiorul acelei zone geografice. Cât timp nu am deloc semnal în unele porțiuni ale E85, se cheamă că nu am acoperire, indiferent de ce spun operatorii oficial pe site. Iar faptul că aceste hărți create independent arată clar contraste între statele UE și la nivelul României între operatori distincți, înclin să cred că aceste hărți sunt mai realistice decât cele furnizate de operatori (în scop comercial).
Cristian Andriesei, dr. ing.
Cadru didactic la ETTI Iași (Univ. Tehn. “Gheorghe Asachi”) și antreprenor, IEEE Senior Member
Dr. ing. Cristian Andriesei este romașcan, specialist în domeniul microundelor și securității hardware, activează în cadrul Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași, membru Senior al societății profesionale IEEE și proaspăt membru al AOM, Academy of Management. În acest an a candidat pentru funcția de Decan al Facultății de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației din cadrul Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași, candidatură despre care puteți citi un material în Ziarul de Roman la acest link.
Comentarii