„Ziarul de Roman” reînvie speranța: Are 16 ani și nicio bucurie

Învierea lui Iisus Hristos este sărbătoarea bucuriei, a luminii și a speranței. În prag de sfântă sărbătoare, împreună cu „Ziarul de Roman”, la ușa inimii dumneavoastră vor bate oameni mai puțin norocoși, cărora viața nu le-a adus prea multe bucurii. Împreună, le putem aduce zâmbetul pe buze și putem reînvia speranța că poate exista o lume mai bună, iar schimbarea poate începe cu fiecare dintre noi.

 

 

Povestea Izabelei pare desprinsă dintr-un scenariu de film cu final tragic, dacă nimeni nu îi va da o mână de ajutor. Are 16 ani, dar mii de necazuri care o apasă. A fost privată de educație și, de multe ori, chiar de dragostea părintească. La vârsta la care alte fete merg la școală, se duc la un film sau colindă magazinele, Izabela este mamă-surogat pentru frații mai mici și ajutor de nădejde în gospodărie. Doar atât. Fără a merge la școală, fără a avea teme, fără a îndrăzni că, vreodată, va pleca din satul în care s-a născut și va avea o viață mai bună în altă parte.

„Izabela Nicoleta Barta provine dintr-o relație de concubinaj anterioară căsătoriei. A trăit împreună cu mama până la vârsta de șase ani, apoi a fost cerută de tatăl natural, din Râșnov, județul Brașov”, a afirmat Vasile Vartolomei, asistentul social al comunei Pâncești. Doar că plecarea la Râșnov nu a însemnat o viață mai bună pentru Izabela. Deși tatăl ei a înscris-o în clasa întâi, nu a avut grijă ca micuța să termine nici măcar primul an de școală. În urmă cu doi ani, mama ei, Marta Dascălu, a aflat de la cunoscuți că Izabela trăiește pe stradă, fiind abandonată de tatăl care o dorise lângă el. A adus-o acasă, în satul Ciurea, și i-a oferit un acoperiș deasupra capului, pe care Izabela îl împarte cu frații ei, pe care mama îi are cu actualul soț, Vasile Dascălu. Sunt patru la număr și toți trăiesc într-o casă care stă să se dărâme, într-o curte aproape goală: Denisa-Maria are 11 ani, Irinel-Vasilică are nouă ani, Elena are patru ani, iar Teodora are doi ani și jumătate. Din fericire, Denisa și Irinel au fost dați la școală și se duc cu drag, zi de zi, la Pâncești, acolo unde învață.

Pentru Izabela, însă, șansa la educație pare la fel de departe ca Romanul de comuna în care locuiesc cu toții. „Venitul total al familiei însumează alocația de stat – 210 lei, ajutorul social – 317 lei și puținii bani pe care îi obțin prin prestarea de munci ocazionale, de sezon, sau din cultivarea a 50 de ari de teren. Tatăl copiilor ar vrea să muncească, și-a exprimat de mai multe ori dorința aceasta, dar locuri de muncă pe plan local nu sunt, iar abonamentul ar costa 200 de lei pe lună”, a spus Augustin Holmanu, primarul comunei Pâncești.

Pentru Izabela există a doua șansă. Dar are nevoie de ajutor. Vrea să învețe, se uită cu tristețe și cu dorință la cărțile fraților ei, dar părinții nu au cu ce să o dea la școală, fiindcă pentru ea școala ar începe în octombrie, doar la Roman, într-un program intensiv de învățare. La Iepuraș nici nu îndrăznește să viseze, iar Paștele înseamnă doar că nu va mai munci atât de mult, ca în zilele în care este nevoită să lucreze pământul, împreună cu mama ei și cu soțul acesteia.

[sam_ad id=”127″ codes=”true”]


COMENTARII

WORDPRESS: 1
  • Dan 6 ani

    Eu zic să puneți niște poze mai mici pe site ca nu cumva să se înțeleagă ceva din ele.