Viața lui Miguel de Cervantes

Viața lui Miguel de Cervantes

 

Cu toții am auzit despre Miguel de Cervantes, unul dintre cei mai buni scriitori din istorie, autorul faimoasei cărți “Don Quixote”. Cu toate acestea, foarte puțini oameni cunosc întreaga sa poveste și care a fost impactul real al lucrărilor lui asupra istoriei.

Într-o perioadă în care mințile noastre sunt concentrate doar pe știri politice și stresul cotidian, să luăm un răgaz pentru a onora memoria unuia dintre cei mai influenți artiști din istorie!

Prin urmare, cine este Miguel de Cervantes?

Miguel de Cervantes Saavedra s-a născut în 29 septembrie 1547 (se presupune), în Alcalá de Henares, Spania. Multe lucruri nu sunt cunoscute despre viața faimosului scriitor, în afara faptului că a crescut într-o familie săracă și s-a mutat adesea dintr-un oraș într-altul.

Se presupune că a fost studios și câteva instituții de învățământ de la vremea respectivă sunt bănuite ca fiind cele care l-au instruit, însă niciuna nu poate fi dovedită cu certitudine.

În anul 1569, Cervantes fuge în exil la Roma. Motivul plecării este și el un mister, numeroase teorii existând despre motivația artistului; în orice caz, nu era deloc ieșit din comun ca aspiranți ai lumii artistice să se ducă în Italia pentru a studia în profunzime ariile de interes. Experții lucrărilor lui afirmă că o cunoștință amplă a literaturii italiene poate fi observată în operele scriitorului.

Peripețiile celui mai mare scriitor spaniol

În anul 1570, Miguel se înscrie în armată, iar după un an are ocazia să participe la luptă – navighează pe Marquesa, parte din flota spaniolă ce a învins Imperiul Otoman în bătălia din Lepanto. În lucrarea poetică “Viaje del Parnaso” (1614) (“Călătoria către Parnaso”), acesta relatează întâmplările lui din armata.

Cinci ani mai târziu, într-o expediție dinspre Napoli către Barcelona, corabia lui este asaltată de pirații otomani și ajunge prizonierul lor timp de cinci ani. Ulterior, părinții lui reușesc să îl ajute cu banii de răscumpărare, dar acesta rămâne profund traumatizat de cele întâmplate.

Această perioadă a reprezentat inspirația pentru multe dintre scrierile lui, în special “Povestea Captivului” din Don Quixote și două piese de teatru: “El trato de Argel” (Viață în Alger) și “Los baños de Argel” (Temnițele din Alger). Există și alte referințe către acest moment în viața sa, însă niciunul nu are un caracter explicit autobiografic.

Lucruri puțin cunoscute despre Miguel de Cervantes

Pe lângă istoricul lui impresionant, Cervantes a lăsat o moștenire mult mai vastă decât este cunoscută de publicul larg.

El este unul dintre pionierii jocului de cărți Blackjack. În lucrarea sa, “Rinconete y Cortadillo” (1613), acesta expune pentru prima dată regulile faimosului joc cunoscut astăzi.

Cartea lui cea mai cunoscută, “Don Quixote” (1605/1615) este a doua cea mai tradusă carte, după Biblie. Pentru că a avut o influență atât de profundă asupra istoriei, adesea spaniola este referita ca “la lengua de Cervantes” (limba lui Cervantes), iar el mai este numit “El príncipe de los ingenios” (Prințul glumelor).

În afară de lucrările sale, Cervantes ne-a oferit ca moștenire și foarte multe expresii inventate de el. Printre acestea, se numără și: “por la muestra se conoce el păño” (proba budincii o faci mâncând-o) și “quien anda mucho y lee mucho, sabe mucho y ve mucho” (cine merge mult și citește mult știe multe și vede multe).

Deși este unul dintre cele mai cunoscute nume din istorie, aspectul sau fizic rămâne un mister până în ziua de azi. Singurele informații pe care le avem despre înfățișarea lui provin chiar de la el, în prologul cărții “Novelas ejemplares” (1613) (Nuvele exemplare). Fragmentul spune cum acesta avea părul șaten, fruntea netedă, ochii luminoși și nasul curbat.

Cel mai faimos portret pictat este cel făcut de Juan de Jáuregui, un pictor, poet și cărturar. Într-adevăr, Cervantes a menționat în prologul din cartea “Nuvele exemplare” că singura persoană care ar putea să îl picteze este chiar Jáuregui. Această operă de artă poate fi găsită în prezent la Academia Reală Spaniolă (Real Academia Española, REA), însă pentru critici rămâne o enigmă, existând încă dubii cu privire la autenticitatea ei.

 


COMENTARII

WORDPRESS: 0