Articol publicat în data de: Dum, 10 Iul 2016




Unităţi din subordinea Diviziei 7 Infanterie „Roman” decorate cu Ordinul „Mihai Viteazul” în primul război mondial

 

Anul acesta, la data de 15 august, se împlinesc 100 de ani de la intrarea ţării noastre în Primul Război Mondial. Unităţile militare din subordinea Diviziei 7 Infanterie „Roman” au avut un rol extrem de extrem de important în realizarea şi apărarea Marii Uniri de la 1 decembrie 1918. Din păcate, tributul de sânge al ostaşilor din această mare unitate romaşcană a fost foarte mare. Istoricul Sorin Grumuş vă propune, prin intermediul Ziarului de Roman, o serie de materiale privind contribuţia ostaşilor care au încadrat această mare unitate de elită a Armatei române, pentru realizarea acestui deziderat naţional: „România Mare”.

Ordinul "Mihai Viteazul" clasa a III-a, 1916

Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a, 1916

 

image003

Furajera Ordinului „Mihai Viteazul”

 

Ordinul „Mihai Viteazul” este cel mai înalt ordin de război românesc, fiind instituit de Regele Ferdinand I, în anul 1916, prin Decretul Regal nr. 2968 din 26 septembrie, pentru a răsplăti faptele excepţionale de război ale ofiţerilor şi unităţilor militare care s-au distins prin acte de bravură şi eroism în faţa inamicului. Ordinul „Mihai Viteazul” există pe trei clase: clasa I, a II-a şi a III-a, numărul membrilor acestui ordin fiind nelimitat. Iniţial, nu a avut un regulament, aşa că forma decoraţiei pentru modelul 1916 nu era prevăzută într-un act regal, astfel că modul de conferire al decoraţiei şi portul acesteia s-a stabilit în acea vreme, prin uz.

Însemnul ordinului clasa a III-a, 1916, era o cruce din argint aurit, în centrul acesteia găsindu-se cifrul regelui Ferdinand I, iar deasupra coroana regală cu o dimensiune de 20 de milimetri lungime. Pe revers, crucea de 40 de milimetri este smălţuită tot în albastru şi poartă inscripţionat anul „1916”. Panglica era din moar roşu-vişiniu închis, lată de 37 de milimetri, având pe fiecare latură o bandă din fir de aur lată de trei milimetri.

Ofiţerii, subofiţerii şi trupa din unităţile militare decorate cu Ordinul „Mihai Viteazul” purtau ca element de ţinută distinctiv Furajera Ordinului „Mihai Viteazul”. Aceasta a fost instituită de Regele Carol al II-lea prin Decretul Regal nr. 328 din 10 februarie 1931. Însemnul consta dintr-un şnur de 80 de centimetri, din care o porţiune de 60 de centimetri era împletită în trei, în culorile panglicilor ordinului (vişiniu şi auriu), iar o porţiune de 20 de centimetri era şnur simplu. Extremitatea împletită avea în capăt o treflă din şnur neîmpletit, cu laturile de circa patru centimetri, în timp ce, la cealaltă extremitate, furajera se termina cu un cui de furajeră metalic, eloxat în auriu.

În timpul Primului Război Mondial, 42 de unităţi militare au primit Ordinul „Mihai Viteazul”, printre care şi patru regimente din compunerea Diviziei 7 Infanterie „Roman”.

I. Regimentul 14 Dorobanţi „Roman” – decorat la 10 mai 1931 de către Majestatea Sa Regele la Patriarhie, în Bucureşti, cu Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a, Înalt Decret nr. 1525 din 2.05.1931:

„Pentru vitejia şi dispreţul de moarte de care au dat dovadă ofiţerii şi trupa regimentului, în luptele de la Csikszereda, Olah, Odorheiu, Kisfalud, în înaintarea vertiginoasă din Transilvania şi apoi stăvilind înaintarea inamicului în localităţile Agaş, Valea Ciobănaşului, Asău, Tunelul Goioasa şi Vârful Ederii (august – noiembrie 1916), capturând foarte mulţi prizonieri. În noiembrie 1916, a luat parte la marea bătălie de la Argeş-Neajlov, repurtând succese la Crânguri şi Brăniştari, iar între 14 – 30 decembrie 1916, regimentul luptă cu aceeaşi vitejie la Motnau, Podul Lacului, Coteşti, Dealul Dulei, Dealul Hoţilor, Vităneşti şi Găgeşti. În zilele de la 1 – 6 ianuarie 1917, câştigă o frumoasă victorie contra trupelor bavareze, cucerind cotele 773 şi 672 de la Pralea. Între 25 iulie şi 13 august 1917, regimentul ia parte cu mari succese în luptele din Valea Oituzului şi Valea Slănicului, oprind prin contraatacuri înaintarea inamicului, care era cu mult superior. În 1918 – 1919, respinge trupele ucrainene din Maramureş şi, apoi, ia parte la operaţiunile contra forţelor ungare din Munţii Apuseni, ocupând Satmar, iar la 31 iulie 1919 în fruntea trupelor trece Tisa la Kiskore, urmărind şi dezarmând ultimele unităţi inamice, după care, apoi, intră în Budapesta”.

Drapelul Regimentului 14 Dorobanți "Roman” - model 1922

Drapelul Regimentului 14 Dorobanți „Roman” – model 1922

 

II. Regimentul 4 Artilerie „Roman” – decorat la 19 noiembrie 1921, de către Majestatea Sa Regele, la Palatul Regal din Bucureşti, cu Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a, Înalt Decret nr. 3659 din 30.08.1920:

„Pentru vitejia şi avântul de care au dat dovadă ofiţerii şi trupa regimentului în luptele de la Moghioruşi, Ghimeş (16 august 1916), Csikrakos, St. Tamaş-Benzed, Kecsetkisfalud (15-17 septembrie), Valea Trotuşului, Valea Sulţei, Ciobănaşului, Valea Uzului, Valea Argeşului, Otopeni (noiembrie), Odobeasca, Lacul Baban, Lacul Calicului, Străoani, Vităneşti Găgeşti (decembrie 1916), Pralea, Mănăstirea Caşin (ianuarie – aprilie 1917), Valea Slănicului, Coşna, Ungureanu, Cireşoaia şi Târgu Ocna, în 1917, precum şi în luptele contra maghiarilor de la Maramureş, Sighet, Hadat, Also-Sopar, Varsoles, Mateszalka, Vamos Percs, Ladany, Canalul Hortobagy, Tisafured, Ur Negyes, Ur Batosi, Nagy-Kalo şi Orase-Szalo, în 1919”.

Prin Ordinul de zi nr. 2717 din 9 noiembrie 1922, Regele Ferdinand I a devenit comandantul onorific şi cap al Regimentului 4 Artilerie „Roman”, iar prin Decretul regal nr. 3204 din 9 septembrie 1930, Regimentul 4 Artilerie a fost denumit „Regimentul de artilerie de gardă”, unitate de elită a armatei române.

De remarcat este faptul că deasupra mormântului Eroului necunoscut din Monumentul Eroilor de la Măgura Ocnei, ce are pe frontispiciu cuvintele: „Spuneţi generaţiilor viitoare că noi ne-am făcut datoria!”, se află drapelele de luptă ale Regimentului 15 Dorobanţi „Războieni” şi ale Regimentului 4 Artilerie „Roman”, două dintre unităţile militare din compunerea Diviziei 7 Infanterie „Roman” care au dus greul războiului de pe frontul de la Oituz.

Drapelul Regimentului 4 Artilerie, model 1922

Drapelul Regimentului 4 Artilerie, model 1922

 

III. Regimentul 27 Infanterie „Bacău”, decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a la Palatul Regal din Iaşi, la data de 27 mai 1918. În cadrul Înaltului Decret Regal nr. 4351 din 22 octombrie 1920 se arată:

„Pentru vitejia şi avântul de care au dat dovadă ofiţerii şi trupa regimentului, în luptele de la Pralea, în iarna anului 1917, când după o luptă crâncenă corp la corp au respins pe inamic la cota 773, Bordeiul lui Mihai şi cota 779, capturând prizonieri şi mitraliere. În luptele de la Cireşoaia în iulie 1917, când inamicul înaintase cu forţe superioare la aripa dreaptă a Diviziei 7, Regimentul 27 Infanterie contraatacă cu furie trupele vrăjmaşe respingându-le, restabileşte situaţia şi capturează 200 prizonieri, trei mitraliere şi un tun. În ziua de 28 august, atacă cu avânt cota 707, Pârâul Fânaţului – Bisericii – Cireşoaia şi, cu toate pierderile grele suferite, liniile de asalt înaintează sub focul violent de baraj al artileriei duşmane, până la 50 metri de poziţia inamică, unde fixează pe un nou front, pe care se menţin apoi, cu toate contraatacurile disperate ale vrăjmaşului.”

 

IV. Regimentul 4 Vânători, decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a la data de 10 mai 1917, pe platoul de la Hipodromul Iaşi. În conţinutul Înaltului Decret nr.17 din 10 ianuarie 1917 se precizează:

„Pentru vitejia şi elanul de care au dat dovadă atât ofiţerii şi trupa acestui brav regiment, în luptele extrem de grele pe care le-au dat la Parajd în Transilvania, la Uz, Călugăreni şi Odobeşti.”

 

Valul de respect şi admiraţie de care se bucurau ostaşii noştri la terminarea Războiului pentru Întregirea României în rândul populaţiei oraşului Roman era foarte mare. Elocvent în acest sens, este şi discursul reputatului profesor Nicolae Apostol, personalitate marcantă a oraşului, ţinut în faţa cetăţenilor şi a ostaşilor întorşi de pe front:

„…Noi, care suntem în faţa voastră, ar trebui să luăm poziţia de drepţi, noi, care n-am fost pe front înfruntând gloanţele, noi care n-am îndurat foamea şi frigul în tranşee… Noi trebuie să înghenunchem înaintea voastră, ostaşi”!

 

Bibliografie:
– STĂNESCU, EUGEN, PREDA,GAVRIIL, COSMA, MIRCEA, STĂNESCU, IULIA, Cavaleri ai ordinului militar de război” Mihai Viteazul”, Editura SALGO, Sibiu, 2012;
– Muzeul Militar Naţional „Ferdinand I”- Colecţia ” Drapele şi stindarde”;
– Pr. dr. Aurel Florin Țuscanu, Un om devotat catedrei – profesorul Nicolae Apostol, în vol. Din istoria oraşului Roman – 621 ani de la prima atestare documentară, Societatea culturală „Roman Muşat”, Papirus Media, Bucureşti, 30 Martie 2013.

_________________________________

Material realizat de Sorin Grumuş, istoric.

Sorin Grumuş este romaşcan. După absolvirea Liceului Teoretic „Roman-Vodă”, a urmat cursurile Institutului de Intendenţă şi Finanţe de la Sibiu, pe care le-a finalizat în 1983. Ulterior, a urmat cursurile Facultăţii de Relaţii Internaţionale. A scris numeroase articole în reviste militare.

Din aceeaşi serie:
– 100 de ani de la moartea căpitanului poet Nicolae Vulovici
Sublocotenent de rezervă Petru Popescu, erou al Războiului pentru Întregirea României

 

 

 

Lasă un comentariu

XHTML: Html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Site-ul www.ziarulderoman.ro utilizează cookies. Dacă doriți mai multe informații privind cookies, accesați link-ul Mai multe informații despre cookies!

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close