HomeSocial

Un tânăr romaşcan luptă cu o boală necruţătoare

Marian Bejan este un tânăr de 32 de ani, din Roman, pentru care ultimii cinci ani din viaţă au însemnat o luptă neîntreruptă contra morţii.

Marian Bejan este un tânăr romaşcan plin de speranţe, pentru care viaţa a fost un drum plin de încercări. Din 2010 a primit diagnosticul de „Limfom Hodgkin clasic – scleroză nodulară”, iar de atunci, viaţa sa nu a mai fost la fel. Într-o zi, la 27 de ani, în luna noiembrie 2009, Marian a început să tuşească. A luat tratament, dar tusea se amplifica. În februarie 2010 a mers la Iaşi, la o clinică particulară, pentru a face o tomografie. „Din acel moment, lumea mea s-a descompus. Mi s-a recomandat imediat puncţie sau biopsie din mediastin, deoarece aveam mari formaţiuni nodulare. Am plecat de urgenţă la un spital din Târgu Mureş. Ajungând acolo, am fost trecut imediat pe lista de intervenţii chirurgicale, diagnosticat fiind cu «tumoră mediastinală dreaptă gigantă polilombată»”, povesteşte tânărul Marian Bejan.

După încă o lună de aşteptări, a primit rezultatele de la examenul histopatologic. Verdictul a venit ca un  trăznet pentru Marian şi familia sa – suferea de boala „Castelman de tip angiofolicular”, o boală deosebit de rară, pentru care nu era un tratament bine definit. „Am cerut să mi se dea lamele şi blocurile de parafină, pentru a repeta examenul histopatologic în altă parte. Am plecat în Bucureşti, la Institutul «Victor Babeş», pentru a afla daca nu cumva se greşise la diagnostic. După încă o lună de aşteptare, nelinişte, teamă, dar şi speranţe, am aflat că, într-adevăr, se greşise diagnosticul, iar acum am aflat că, de fapt, sufăr de «Limfom Hodgkin clasic – scleroză nodulară tip II BNLI, cu arii pseudosinciţiale», un diagnostic nu foarte bun, însă pentru care se ştia un tratament exact”, spune Marian.
A plecat din nou la Bucureşti, la Spitalul de Urgenţă „Doctor Agrippa Ionescu”, unde a început chimioterapia, specifică diagnosticului pe care îl obţinuse la Institut. Deşi au urmat zile de coşmar, cu senzaţii de vomă, discomfort total, când simţea că sfârşitul este aproape, Marian a fost ajutat de familie să treacă peste cele cinci sedinţe de chimioterapie. Din păcate, după tot acest chin, în momentul în care a repetat examenul tomografic, pentru a vedea dacă tratamentul avea efect, rezultatul a fost îngrozitor, întrucât nu se vedea nici cel mai mic efect benefic, nu dispăruse niciunul nodul, iar tumora nu se micşorase deloc. Cu ajutorul familiei, Marian a reuşit să treacă şi peste acest moment şi a decis să meargă mai departe.

Marian BejanA căutat răspunsuri în Ungaria

Observând că prima cură de chimioterapie nu a avut succes şi având două diagnostice diferite puse în România, Marian a crezut că este din nou o greşeală şi a decis să meargă în Ungaria, la Institutul Naţional de Oncologie. „Am venit acasă, în Roman, şi am aşteptat rezultatul analizelor. După o lună şi jumătate, a venit răspunsul identic cu cel dat de Institutul din Bucureşti – aveam Limfom Hodgkin. Întrucât Spitalul de Urgenţă Doctor Agrippa nu a avea o secţie specializată în Hematologie, am fost transferat la Spitalul Clinic Colțea din Bucureşti. Acolo am început imediat chimioterapia, cu Beacopp. Mergeam lunar în Bucureşti pentru tratament. După trei luni de chin, a urmat o nouă tomografie. Din păcate, nici această cură nu a adus nicio ameliorare. Familia, prietena mea de atunci şi toţi cei apropiaţi m-au încurajat să merg mai departe. Întors la Roman, am discutat telefonic cu medicii şi am hotărât să încep o nouă cură de chimioterapie. Acestea se petreceau în noiembrie 2010”, îşi aminteşte tânărul romaşcan.

Un tratament experimental recomandat în Italia l-a făcut să spere la vindecare

După o nouă cură, mai agresivă, după care a slăbit zece kilograme, după ce l-au lăsat puterile şi nu se mai recunoştea în oglindă,Marian a acceptat verdictul medicilor care au hotărât să îi facă un nou examen la computerul tomograf. Din păcate, rezultatul a fost negativ, la fel ca cele dinainte. Atunci, Marian a căzut într-o cruntă disperare. „Medicii nu mai ştiau ce să mai zică, nu înțelegeau de ce nu răspundeam la nici un tratament de chimioterapie. A doua zi după aflarea rezultatului, un medic a venit la mine şi mi-a sugerat să merg în Italia pentru a obţine o altă opinie. Aşa am ajuns la «Istituto di Ematologia e Oncologia Medica Seràgnoli, Policlinico S. Orsola». Medicul de acolo mi-a recomandat un tratament experimental, însă, pentru acesta, trebuia să mai fac în ţară autotransplant de celule stem”, povesteşte Marian Bejan.

Deşi cunoştea implicaţiile şi riscurile acestei proceduri, tânărul nu avea de ales, aşa că, întors în ţară, a mers la Institutul Clinic Fundeni. După un tratament chinuitor, care i s-a aplicat pentru a obţine acele celule stem, dar în timpul căruia au apărut şi alte complicaţii, Marian a crezut că nu va scăpa viu. Cu ajutorul lui Dumnezeu şi al celor apropiaţi, a ajuns şi în ziua în care trebuia sa i se recolteze acele celule. După două săptămâni a fost externat, însă trebuia să continue chimioterapia până când era programat pentru autotransplant. „Au urmat trei săptămâni fără vizite, cu un tratament dur, în care starea mea se deterioara, când putere nu mai aveam, nu mai mâncam, aveam greaţă, vărsături, crampe, leşinuri, halucinaţii, simţeam că mă sting. Pe 3 iunie am primit autogrefa – celule stem hematopoietice, după care, a doua zi, mi s-a dat un tratament numit BCNU, timp în care am suferit hipotensiune, tahicardie, eritem şi vertij. Trebuia să mestec cuburi de gheaţă continuu, cam două ore şi jumătate, pentru a nu mi se arde mucoasa. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am trecut şi peste asta, însă au urmat tratamente de revenire”, mărturiseşte tânărul.

Pe 15 iunie 2011 a fost externat. Deşi Marian nu mai era cel de dinainte, familia şi prietenii i-au fost alături şi l-au susţinut să meargă mai departe. După câteva zile, trebuia să vadă dacă autotransplantul a avut rezultate, aşa că s-a internat din nou la Spitalul Clinic Colțea, din Bucureşti, pentru evaluare. A făcut tomografie, însă rezultatul era mai rău decât înainte de autotransplant. Întrucât examinarea nu era foarte concludentă, i s-a recomandat o examinare PET-CT . După ce a făcut şi această examinare, a primit un răspuns fulgerător. Starea i se înrăutăţise dramatic. Cancerul se răspândise în 15-16 locuri din organism. Medicul a dat din cap, semn că nu mai sunt mari şanse de supravieţuire, mai ales că făcuse atâta chimioterapie. 

Tratamentul experimental costa zeci de mii de euro

Singura variantă mai rămăsese tratamentul experimental din Italia. S-a luat legătura cu medicii de acolo şi a fost programat pentru data de 24 noiembrie 2011, la începerea primei cure. Aici a intervenit o problema acută, cea financiară. Acel tratament nu exista în ţară şi nu i s-a putut acorda certificatul E 112, care îi dădea posibilitatea de a folosi asigurarea de sănătate. Marian era nevoit să plătească acest tratament, avionul, spitalizarea, sumă pe care nici el, nici familia sa nu şi-o permitea. În final, cu ajutorul mai multor oameni de suflet, a reuşit să facă rost de banii necesari. Tratamentul se desfăşura pe perioadă de 16 cure şi se făcea cu Brentuximab Vedotin SGN 35, un anticorp monoclonal. După trei cure, Marian a făcut din nou o examinare PET/CT. Abia după doi ani şi jumătate de chin au apărut primele rezultate pozitive. Tumorile s-au micşorat, iar unii ganglioni apăruţi după autotransplant au dispărut. A reuşit, în final, să strângă suma necesară pentru acest tratament, pe care l-a încheiat la sfârşitul anului 2012. Între timp, dar şi după aceea, a fost nevoit să facă multiple examinări PET/CT, care, însă, nu îi arătau rezultatele dorite. În august 2013, a început un tratament naturist, cu speranţa că îi va ameliora starea de sănătate, însă nici acela nu a avut rezultatul scontat.

Marian este absolventul Seminarului Teologic Sfântul Gheorghe din Roman şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Oradea. Însă, petrecând atât de mult prin spitale, s-a îndrăgostit de halatele albe, aşa încât, în septembrie 2013, s-a înscris la Școala Postliceală Sanitară Moldova din Roman, departamentul Asistenţi Medicali Generalişti.

Pe 12 martie 2014, Marian Bejan a făcut din nou un PET/CT, care a scos la iveală faptul că boala sa nu a dispărut, ci se află, în continuare, în progresie lentă. De aceea, medicii i-au recomandat să înceapă din nou chimioterapia, nu înainte de a consulta medicii din Italia. Acum, Marian are nevoie din nou de sprijin financiar pentru a continua lupta contra bolii. Până acum, sumele cheltuite s-au situat în jurul a 200.000 de euro. Fiecare zi de spitalizare din Italia îl costa 2.000 de euro. Cine doreşte să îl ajute pe Marian poate contribui cu o donaţie, pe numele Bejan Marian Ioan, prin transfer bancar în conturile:

CONT RON IBAN RO41BPOS28207197052RON01

CONT EURO IBAN RO73BPOS28207197052EUR01

Pentru cei din străinătate, CODUL SWIFT este BPOS ROBU. Conturile sunt deschise la BancPost, filiala Roman.

Comentarii

WORDPRESS: 3