Prima paginăReligie

Un odor de mare preț din zestrea Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului. Felonul Sf. Ioan Hrisostomul – cel mai vechi veștmânt din țară

Pr. dr. Aurel Florin Țuscanu - Roman

Un odor de mare preț din zestrea Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului. Felonul Sf. Ioan Hrisostomul – cel mai vechi veștmânt din țară

Dimensiune text

 

În tezaurul Muzeului Eparhial de la Roman se păstrează un felon (veștmânt liturgic) despre care tradiția spune că ar fi aparținut Sfântului Ioan Gură de Aur, exponat considerat astăzi cel mai valoros obiect de cult din zestrea Eparhiei. Potrivit tradiției, acest felon ar fi fost expediat împreună cu alte odoare bisericești, aduse de la Patriarhia Constantinopolului, unui domnitor moldav. Cea dintâi mențiune documentară referitoare la acest felon datează din anul 1653, atunci când patriarhul Macarie al Antiohiei a vizitat Moldova și a poposit  câteva zile la Episcopia din Roman.

Arhidiaconul Paul din Alep, însoțitor și cronicar al patriarhului, în cunoscutele și interesantele sale însemnări de jurnal, privitoare la ceea ce au văzut în timpul șederii în Moldova, a consemnat multe lucruri inedite din viața noastră bisericească. După ce expune motivul care l-a determinat pe patriarh să oprească la Focșani (acesta fiind în drumul spre București) și să se întoarcă din nou la Roman, acesta a dorit să se întâlnească cu noul domnitor al Moldovei (Gheorghe Ștefan), care se afla temporar la reședința de la Episcopia Romanului.

Iată jurnalul cronicarului Paul din Alep: „Patriarhul se văzu silit a merge la Beiu (domn) la poliția Roman, care este și ea o reședință domnească și pe care patriarhul nu o văzuse încă (…) Ne-am întâlnit cu el (domnul) și i-am dat patru daruri, anume: o pereche de perne brodate, o sticluță de mir, un covor și două feluri de săpun (…) după liturghia sărbătorii Sf.Mihail, Beiul (domnul) a dat domnului nostru patriarh un ospăț” [1].

Aflăm totodată că Patriarhul Macarie al Antiohiei a zăbovit la Episcopia Romanului aproximativ trei săptămâni. În ziua de 13 noiembrie 1653, la sărbătoarea Sf. Ioan Hrisostomul (Ioan Gură de Aur), patriarhul se afla în Catedrala Episcopală din Roman. Paul de Alep ne dă unele amănunte în legătură cu ceremonia religioasă desfășurată cu acel prilej aici:

„Am asistat la sărbătoarea lui Hristostom la care se adună mult popor. Episcopul (Anastasie al Romanului, 1644-1658 n.n.) a fost înveșmântat în felonul lui Ioan Hroistostomul, precum se ține obicei în toți anii, la ziua acestui sfânt. Acest veștmânt a fost trimis, în dar, de către un patriarh de Constantinopol lui Ștefan cel Bătrîn (domn al Moldovei, 1394-1399 n.n.), care îl dete, ca ereditate, zisei Episcopii, pentru a fi păstrat în marea mănăstire a Paraschevei (Catedrala Episcopală n.n.)”[2].

Prin urmare, aflăm că în anul 1653, felonul se afla la Episcopia Romanului, unde, în ziua pomenirii Sfântului Ioan Hrisostomul (13 noiembrie), exista tradiția ca ierarhul locului să slujească Liturghia înveșmântat cu el. Fără îndoială, cronicarul Paul de Alep va fi cerut mai multe informații în legătură cu acest veștmânt, de când se păstrează aici, de unde provine, cine l-a donat și în ce împrejurări a ajuns aici, mai ales că Sf. Ioan Gură de Aur era născut în Antiohia, care era și patria sa.

Răspunsurile primite vor fi fost neclare, poate doar cele câteva mărturii ce se păstrau prin tradiția orală și anume: că ar proveni de la Patriarhia Constantinopolului; că a aparținut Sf. Ioan Hristostomul, că a fost donat de unul dintre patriarhi domnitorului Moldovei, Ștefan cel Bătrân [3].

Unii istorici care s-au ocupat de trecutul Episcopiei Romanului (Pr. Scarlat Porcescu, Dr. Marina Sabados) susțin că acest veștmânt ar fi fost destinat lui Ștefan cel Mare, deoarece acest domn a fost mitizat în perioada medievală, fiind îmbrăcat în aură de legendă și tot ce era valoros și vechi îi era atribuit lui.

Primul istoric bisericesc care s-a preocupat temeinic de felonul Sf.Ioan Gură de Aur, de acest veștmânt păstrat de secole la Episcopia din Roman, a fost episcopul cărturar Melchisedec Ștefănescu, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. De bună seamă că ierarhul a văzut veștmântul și s-a documentat în privința acestuia până când a publicat „Chronica Romanului și a Episcopiei de Roman”, vol.I (1874), cunoscând și ceea ce consemnase în jurnalul său Paul de Alep; însemnările acestuia fiind deja publicate la acea vreme de B.P. Hașdeu.

Episcopul Melchisedec face câteva observații deosebit de importante legate de acest veștmânt, și anume că acest odor prețios, păstrat la Episcopia din Roman, era așezat într-o cutie acoperită cu sticlă și pecetluită în Catedrală. Din păcate, nu există niciun document istoric care să ateste originea felonului, în afară de ceea ce amintește arhidiaconul Paul din Alep, în jurnalul său, la 1653.

Spre deosebire de cronicarul antiohian, care aflase din tradiția locală date despre proveniența acestui felon, precum că ar fi fost donat de către un patriarh al Constantinopolului domnului Moldovei Ștefan cel Bătrân, episcopul Melchisedec menționează altceva, și anume că acest veștmânt ar fi fost trimis, împreună cu alte daruri prețioase, domnitorului Alexandru cel Bun și mitropolitului Iosif I Mușat al Moldovei, de către un împărat din familia Paleologilor, iar Alexandru cel Bun le-ar fi dăruit Mănăstirii sale „Sfânta Vineri” (Catedrala Episcopală Sf. Cuv. Parascheva) din Roman, unde a fost înmormântată mama sa, Cneaghina Anastasia, dar completează că, fără documente care să confirme proveniența, „tradiția aceasta nu are valoare”.

Într-adevăr, tradiția nu are valoare de document istoric, dar este un argument puternic, bazat pe mărturiile celor vechi și de aceea aceasta nu trebuie înlăturată. Știm că în secolul al XV-lea, în timpul domniei lui Alexandru cel Bun și după acesta, au fost aduse în Moldova de la Constantinopolul asediat de otomani, de la Muntele Athos și din alte locuri, diferite daruri, preponderent obiecte de cult, unele deosebit de valoroase, în schimbul unor ajutoare și danii, oferite de către evlavioșii domni moldoveni.

Din păcate, pentru obiectele de cult care țin de așa-zisele arte minore, cum a fost de pildă Epitaful de la biserica Sf. Nicolae din Iași, admirat, în același an – 1653 – de același cronicar călător, Paul din Alep, cel care ne-a lăsat indicația că prețioasa țesătură era un dar al lui Ioan al VI-lea Cantacuzino pentru Muntele  Athos (probabil pentru Mănăstirea Vatopedul), dar nu avem documente însoțitoare care să ateste originalitatea, așa cum se întâmplă și cu felonul atribuit  Sf. Ioan Hristostomul de la Episcopia Romanului [4].

Bizantinologul Alexandru Elian considera posibilă și reală, aducerea în Moldova, în secolul al XV-lea, a unor icoane și a altor obiecte de cult, de către unii călugări din sudul Dunării [5].

Potrivit tradiției, icoana Maicii Domnului „Hodighitria” de la Mănăstirea Neamț și icoana Sf. Ana de la Mănăstirea Bistrița au fost trimise domnitorului Alexandru cel Bun și soției sale Ana, de către împăratul bizantin Ioan  al VIII-lea Paleologul și împărăteasa Ana.

Tot atunci, în împrejurări neclare, poate va fi fost adus și felonul Sf. Ioan Gură de Aur la Episcopia din Roman! Dacă acest veștmânt ar fi fost adus cu câteva decenii înainte de a-l vedea Paul de Alep, negreșit slujitorii de la Catedrala Episcopală a Romanului ar fi cunoscut și povestit detaliat împrejurările în care veștmântul a ajuns aici. Sunt deci motive care conduc la concluzia că vestmântul fusese trimis la Roman cu mult timp înainte; odată cu el venind și tradiția care spunea că a aparținut Sf. Ioan Hrisostomul.

Analizându-l temeinic, specialiștii au stabilit diverse ipoteze. Poate o analiză de laborator ar putea data și determina perioada sigură când a fost lucrat.

Prima prezentare a felonului, însoțită de două desene (față-verso), ne-a lăsat-o episcopul Melchisedec, în binecunoscuta sa lucrare monografică „Chronica Romanului și a Episcopiei de Roman”, vol. I, București, 1874:

„La partea de sus, felonul are forma triunghiulară. Amândouă laturile, cea dinainte și cea din spate au aceeași lungime de doi coți și jumătate, iar lărgimea paralelă este de patru coți și un rup. La partea de sus are o deschizătură rotundă, împrejurul grumazului, garnită cu un chenar de fir, cusut cu măiestrie și cu două găitane roșii de încheiat. De la deschizătura grumazului se lasă în jos o spintecătură până la poale, garnită de amândouă cu un chenar de fir galben, lat de un deget, amândouă dinaințile se împreună cu nasturi de aur. Poalele împrejur sunt garnite cu chenare de aceeași formă ca și cel de la grumaz. Fața este formată din cusături, cu mătase și fir bun, în trei culori: roșu, verde și albastru. Câmpul îl formează o materie subțire de mătase, având sub ea de bază o pânză de fuior, de care sunt prinse cusăturile. Mantia aceea subțire, însă, a distrus-o timpul, încât astăzi cusăturile stau numai pe pânză. Ornamentele cusute nu sunt altceva decât două feluri de cruci, cusute cu multă proporție și eleganță. Iar în partea deasupra spinării are un ornament cusut în formă rotundă înconjurată cu chenar de aur și cu mărgăritare, la mijloc reprezintă chipul Mântuitorului Hristos binecuvântând”[6].

O nouă cercetare și prezentare a acestui inestimabil veștmânt aparține distinsei cercetătoare Dr. Marina Ileana Sabados, în albumul dedicat Catedralei Episcopale din Roman (1990), precum și istoricului bisericesc, preotul Scarlat Porcescu, în cuprinzătoarea lucrare „Episcopia Romanului” (1984) [7].

Aceștia  au descris într-o altă manieră felonul Sf. Ioan Hrisostomul: Veștmântul liturgic sub forma unei mantii, ce se închide în față este din mătase albă, iar dublura din pânză de cânepă. Prin țesătura de fond apar ca motive dominante: trifoiul cu patru foi și crucea rectangulară din galon, lucrate în fire de aur și mătase galbenă. Numărul mare de cruci, din câmpul felonului, i-a adus denumirea de „polistavrion”. Pe spatele veștmântului a fost aplicat ulterior un medalion brodat, ce-l înfățișează pe Mântuitorul Hristos Pantocrator binecuvântând. Acesta este brodat în fire de aur, mătase și perle, fiind încadrat într-un cerc. Marginea de sus a felonului, în formă circulară, este ornată cu un chenar cusut deasemeni cu fire de aur și mătase roșie. Spre deosebire de feloanele utilizate în cadrul cultului în secolele XIX-XX, acest felon are ceva specific, anume că se închide în față, începând de la piept până la poale, cu nasturi aurii. Chenarul deschiderii circulare de sus se repetă atât la poale, cât și la marginile încheiate în față [8].

În loc de concluzii

Felonul atribuit Sf. Ioan Gură de Aur, aflat astăzi în zestrea Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, a suscitat nu doar controversate opinii asupra originii sale, ci și admirația celor ce l-au putut cerceta sau a celor care și-au îndreptat privirea asupra lui de-a lungul veacurilor.

În timpul călătoriei patriarhului Antiohiei  Macarie prin Moldova (1653), arhidiaconul Paul de Alep a consemnat în jurnalul său câteva date importante despre existența acestui veștmânt liturgic la Roman, aceasta fiind și prima mențiune documentară despre prețiosul veștmânt al Sf. Ioan Hrisostomul.

Astăzi, felonul ce s-a păstrat cu evlavie de-a lungul secolelor în zestrea Episcopiei Romanului, pe care și nobila sa legendă îl învăluie în mister că ar fi aparținut  Sf. Ioan Gură de Aur, reprezintă un odor bisericesc de o inestimabilă valoare istorică și artistică, asemănându-se stilistic broderiilor moldovenești din perioada sa cea mai fecundă, secolele XV-XVI  [9].

 


[1] Călători străini despre Țările Române, vol V, București, 1976, p.103.
[2] Ibidem, p.104.
[3] Scarlat Porcescu, Episcopia Romanului, Editura Episcopiei Romanului și Hușilor, Roman, 1984, p. 363-365.
[4] Alexandru Elian, Moldova și Bizanțul în secolul al XV-lea, în „Cultura moldovenească”, p.167.
[5] Idem
[6] Melchisedec Ștefănescu, op.cit., p. 364-365.
[7] Marina Ileana Sabados, Catedrala Episcopiei Romanului, Roman, 1990, p.121 ; Scarlat Porcescu, Episcopia Romanului, Roman, 1984, p. 363-365.
[8] Anuarul Eparhiei Romanului, 1936, p.58-60.
[9] Marina Ileana Sabados, Catedrala Episcopiei Romanului,… p.121

 

 

COMENTARII

WORDPRESS: 0