Articol publicat în data de: lun, 31 Oct 2016



Un Molière… „cu voie”, Mușatin

 

ciobanu gheorghe am 03Aplauze și flori la Casa de Cultură, de la romașcani, la romașcani. Formația de teatru mușatină, beneficiara regiei contemporane a lui Radu Vatavu, a oferit din nou o premieră: „Doctor fără voie”, a lui Molière.

O sală arhiplină, un public plin de vulcanism spectacologic. Regele scenei comice a Europei – Molière – a fost adus „cu voia” regizorului, în secolul nostru, în costumație clasică, dar cu „puseuri” paradisiace, la ce mai este pe la noi, „acum”. Un caleidoscop stilistic, care, deși pluralic, a fost „turnat”, cu măiestrie, în armătură de vitraliu.

Într-o piațetă, aflată la răscruce de străzi, amabila intrigă din „Doctorul…”, s-a desfășurat în aer liber, dar cu conveniențe de salon. Față în față, două clădiri în stil normand, trimiteau în scenă și-i primeau, pe protagoniștii, ce trădau, prin jocul lor, că sunt din sud.

Regia a ținut seama, în primul rînd, de manierismul protocolar de la Curtea Bourbonilor de acea „coregrafie” dominantă ce îi însoțea pe cei în dialog. Astfel, în toate cele trei acte, ambianță de Versailles, redusă la nivel de provincie și adaptată pentru scenă. În schimb, limbaj și gestică de-atunci.

Trei trageri de cortină, trei încrucișări de străzi într-o aceeași piațetă și trei „polifonii” de gestică, de pălării cu boruri largi și de bastoane „bătăușe”. Un Molière, la el, acasă, cu un balet, nu coregrafic, ci mai mult epic, doar. Limbaj specific, de atunci, la Curțile atîtor Ludovici. De remarcat pălărioara de „alchimist” a lui Sganarelle, cel „fără voie”, „doctor”, dar „regizor”, „cu voie”.

În viziunea sa scenică, acesta din urmă îl pendulează pe Molière, cînd cu un secol înainte, cînd la contemporaneitate, om și timp. Astfel, sînt scene, ce ne duc la londonezul „The Globe” al lui Shakespeare, cînd personajele se duc sau vin din sală, dialogînd cu cei de la cortină.

În altă scenă, un intermezzo cu „can-can”, cînd autorul atîtor „doctori” de epocă, pleacă de la Versailles și „trage o fugă” la „Moulin Rouge”. Și mult mai mult, cînd Molière e „de al nostru”, cu ludovici și clientela cea de azi. Pe fugă, dar suficient, cursiv și bine corelat.

Tot ca la Curte e și abundența de personaje, ca o extremă inversă la Ibsen sau Cocteau. Ei numeroși, dar jocul lor, de „unu”, fiecare din ei, fiind „molièren”. Recreator, regizor, interpret – Radu Vatavu – a dominat pe scenă, de la A la Z. Aplauze și pentru toți și pentru cîte unul, la cei ce-au fost, „cu voie” lîngă „doctor”: Mariana Levărdă, Dorina Pintilie, Elena Mintenaș sau Ana Dumitrache, precum și Cornel Foghel, Dan Ailincăi, Gheorghiță Iancu, Nicu Ștențel, Liviu Cojocărescu sau Alexandru Lezeu. Decorul, Cornel Varniote, coregrafia, Mihai Păduraru, coloana sonoră, Cornel Lupeș. Salvatorul sufleur, Maria Vatavu. Și, ca întotdeauna, directorul de scenă, Ilie Constantin. Din nou, la toți, aplauze cu „bis”.

Plecăm de la mult prețuita gazdă – Alexandru Doru – cu imaginea unui Molière clasic și actualizat, cu interpretarea nepereche a unei lucrări de odinioară, în manieră de „comedia dell arte”, cu curajul costumației Țigăncii, cu traiectoriile coregrafice ale pălăriilor, cu entuziasmul exploziv al spectatorilor, pe scurt, cu amintirea unei realizări scenice OK.

 

de Gheorghe A.M. CIOBANU – text publicat în luna iunie 2012

 

 

 

Lasă un comentariu

XHTML: Html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Site-ul www.ziarulderoman.ro utilizează cookies. Dacă doriți mai multe informații privind cookies, accesați link-ul Mai multe informații despre cookies!

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close