Alături de numeroase alte tradiţii culturale ale Urbei noastre, să ne oprim şi la aceea a Revistelor cu conţinut religios sau laic, publicaţii care s-au impus, la vremea lor, iar, după trecerea anilor, au devenit „personaje” neegalate, în Arhiva literară a poporului nostru. Să amintim dintre acestea doar „Cuvîntul dăscălesc”, „Solia”, care, din multe puncte de vedere, repeta muşatinic neegalata „Gândirea” de la Cluj, sau adolescentina „Școala nouă”, a romanvodistului Ibrăileanu.
O revistă culturală a trebuit să fie, de la începuturile ei, nu numai purtătoare de pagini scrise, ci să posede şi o „arhitectură” artistică, atrăgătoare şi inedită ca formă, pregătind, astfel, spaţiul de lîngă cititor, spaţiu în care acesta să abordeze apoi şi sumarul ei. Se poate astfel vorbi de o estetică a prezentării unui conţinut literar, de o „Artă a redării şi transmiterii Artei literare” – A.R.T.A – de acest „prima volta” al exteriorului de natură „design”.
Intrată în circuitul publicisticii de altitudine de anul trecut, noua revistă de cultură „Melidonium”, editată de „Asociaţia Culturală George Radu Melidon” şi onorată de Editura romaşcană „Muşatinia”, a atras atenţia unui public foarte larg, şi ca întruchipare plastică, precum şi ca diversitate complexă de conţinut.
Să ne-o imaginăm ca existentă în mîna noastră, doar de cîteva clipe. Sîntem cuceriţi, privind-o şi răsfoind-o în „allegro”, de „tectonica” ei plastică. Un copertaj deosebit ne determină să mai amînăm deschiderea ei, spre interior. O emblemă triadică – Vestala, Colonada antică şi Blazonul în litere rococo – cuprind între ele, într-o simetrie inedită şi o cromatică solarică, imagini „culturale” din oraşul nostru. Un „exter” superlativ, ce se extinde şi pe celelalte pagini ale coperţii, ele purtînd, de la început, un motto repetabil, redat cu litere de o mare eleganţă.
Interiorul impresionează prin abundenţa foilor şi grafia originală a paginilor, toate purtînd, miniaturizat, emblemele clasice de pe copertă. În schimb, fiecare pagină îşi are „fizionomia” ei vizuală şi ca diversitate grafică la titluri, şi ca multitudine labirintică de cum sînt aşezate „edificiile” textuale. Privirea ne este oprită mereu de dispunerea aleatorică a numeroase chenare, discret cromatizate.
Interiorul revistei noastre are o grijă permanentă şi de retina cititorilor. Multiple reproduceri foto, dar şi mai numeroase grafieri, însoţesc abundent succesiunea de articole. Ultimul număr al ei se bucură de prezenţa fericită a doi graficieni ai Romanului: Constantin Bârjoveanu şi Iosif Haidu. Tot vizualic, să mai remarcăm şi grija editurii de a începe fiecare material cu portretul – foto, în micro, al autorului, transmiţîndu-se, astfel, cititorilor, impresia că dialoghează, „faţă în faţă”, cu semnatarii textelor.
După această primă „răsfoire”, mai mult plastico-vizuală, a lui „Melidonium”, cititorul îşi prefigurează un timp mai prelung şi purcede la citirea revistei. Urmează cea de a doua „întîlnire” cu desăvîrşirea spirituală, parcurgînd un „Sumar” variat şi de profunzime. O lectură a unor creaţii „de zile mari”, de la eseu, la poezie, de la documentaric, la portrete şi de la istorie locală, la creaţii literare. Sînt şi pagini bogate în sacralitate, precum şi texte cu cerinţe didactice actuale. Din loc în loc, casete mici cuprind în perimetrul lor intim, înşiruiri de gînduri profunde, sau galaxii de-un larg vizionarism. Un „Melidonium” spre care se îndreaptă preţuirea întregii noastre Urbe. Mai mult şi către revistă şi spre Matricea ei – Editura „Muşatinia” – precum şi la cei ce au făurit-o şi o realizează – Emilia Țuţuianu-Dospinescu şi colaboratorii.
Un „Melidonium” ce-şi merită, deplin, un „Ave”!
de Gheorghe A.M. CIOBANU – text publicat în luna martie 2010
Comentarii