Prima paginăSocial

Un jurnalist la închisoare: Viața de dincolo de gratii [FOTO]

Dimensiune text

În Penitenciarul Bacău sînt încarcerate 112 persoane din județul Neamț. Dacă participă la programele și activitățile organizate de diverse instituții, deținuții primesc diplome ca oricare alt cursant și beneficiază de reducerea pedepsei. Mulți dintre deținuți lucrează la Primăria Bacău, la întreținerea spațiilor verzi. Pentru munca lor, deținuții sînt remunerați.

 

 

Cînd am ajuns la Penitenciarul Bacău, ploua. Din exterior, instituția părea mică. Am sunat și, în cîteva clipe, s-a auzit cum cineva trage zăvorul. Era angajatul penitenciarului  care ține evidența tuturor celor care intră sau ies din pușcărie. După ce am trecut de porțile înalte, deodată, penitenciarul a părut mai mare.

În fața ochilor s-a ridicat silueta altor clădiri, la fel de cenușii ca și vremea de afară. Imediat după ce m-am legitimat, am lăsat la poartă toate obiectele personale, cu excepția celor trecute pe aprobarea primită de la director. În penitenciar nu ai voie să intri cu telefon mobil, cu cartele SIM, cu cosmetice sau cu sticle de parfum.

Oricum, dacă încerci să-l păcălești pe agentul de la poartă, te dă de gol detectorul de metale. Primul detector prin care am trecut era prevăzut și cu monitor, astfel că elementele ascunse pot fi depistate cu ușurință. De acolo, s-a descuiat o altă ușă. Am ajuns în curtea interioară. De jur-împrejur se văd doar gardurile înalte, „decorate” la vîrf cu sîrmă de tip „NATO”, cu ghimpi. Din curtea interioară am mers în zona în care sînt ținuți minorii. Un alt detector de metale și o altă poartă încuiată alimentează dorința de a pleca de acolo cît mai repede. În curtea destinată minorilor apar și primele raze de soare. Clădirile sînt văruite în alb, iar undeva este amplasat un coș de baschet. Intrăm în școală.

Puțini știu că penitenciarele au și școli. „Este organizată la fel ca orice altă instituție de învățămînt. Avem peste 20 de profesori care predau aici, iar coordonarea o face directorul școlii, o persoană diferită de directorul penitenciarului. Școlile din penitenciare au fost înființate în urma unui program de alfabetizare al Ministerului Educației„, îmi explică inspectorul Adrian Novac, purtătorul de cuvînt al Penitenciarului Bacău.

 

Școala din închisoare

 

Într-o clasă, patru elevi învață despre… inimă. Sînt la ora de biologie, iar profesoara îmi spune că doi dintre elevi sînt în clasa a șaptea, iar ceilalți doi, în clasa a opta, chiar dacă au între 18 și 20 de ani.
În comparație cu elevii pe care îi are la clasele din școlile din oraș, aici, atenția profesorului asupra fiecăruia dintre cursant este mai mare.
Din păcate, puțini dintre elevi vin cu interes la ore și prind drag de studiu. „Noi trebuie să fim atenți aici, pentru că nu avem voie cu cărți și caiete în camere„, îmi zice unul dintre elevi.
Cei care au făcut școala „afară” îi ajută la treabă pe angajații penitenciarului. „Fac curat în camere, văruiesc, vopsesc… Minorii au posibilitatea, în anumite limite, de a-și înfrumuseța camerele pentru un plus de confort„, afirmă purtătorul de cuvînt al Penitenciarului Bacău.

Penitenciarul pentru Minori și Tineri Bacău custodiază persoane arestate preventiv de sex masculin și feminin, tineri și minori, cu cauze pe rolul instanțelor judiciare din județele Bacău, Neamț, Vaslui, Iași, Vrancea, Buzău, Botoșani și Suceava, persoane condamnate de sex feminin, tineri și minori, din toate regimurile de executare cu cauze pe rolul organelor judiciare din județele menționate și persoanele condamnate de sex masculin din regimul deschis, care sînt folosite la activități productive.

 

Condiții „de lux”

 

Condițiile din Penitenciarul Bacău sînt, dintr-o anumită perspectivă, mai bune decît cele din libertate. Reprezentanții închisorii recunosc că sînt recidiviști care comit infracțiuni pentru a ajunge din nou în penitenciar, date fiind condițiile mai bune decît cele de acasă, mai puțin libertatea de a alege ce faci. Conform legii, în detenție, temperatura ambientală nu trebuie să coboare sub 19 grade Celsius, deținuții trebuie să aibă acces la informații și cîte trei mese pe zi. În ceea ce-i privește pe minori și pe tineri – adică persoane cu vîrsta cuprinsă între 18 și 21 de ani – monitorizarea se face și asupra stării fizice. Pentru o evoluție corectă, deținuții pot face exerciții în sala de forță și pot să-și îmbogățească bagajul de cunoștințe în bilblioteca închisorii. Cumulate, aceste condiții înseamnă un trai mai bun decît în libertate pentru mulți dintre pușăriași.

De altfel, nu puține sînt cazurile în care închisoarea a însemnat, în mod paradoxal, accesul la educație. După ce termină clasele minim obligatorii, pușcăriașii pot să învețe o meserie prin programele educative care se defășoară în cadrul penitenciarului.

Deținuții se pot califica în diverse meserii, cum ar fi tîmplar sau bucătar. Alți deținuți au învățat să împletească, să coase goblenuri sau să picteze. De altfel, mai mulți pereți ai penitenciarului sînt pictați de un fost deținut. „Era talentat, după cum se vede și din lucrările pe care le-a realizat. Avea doar trei degete la mîna dreaptă, dar picta așa„, își amintește inspectorul Adrian Novac. Același deținut a pictat, parțial, și capela Penitenciarului Bacău. Este o capelă ortodoxă în cadrul căreia slujește un preot, angajat al Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP).

Din sectorul în care sînt ținuți minorii, accesul către sectorul femeilor se face tot printr-o poartă încuiată și păzită și tot după ce ești verificat.
Cele mai multe camere arată îngrijit. În fiecare cameră sînt cîte șase deținute. Acestea trebuie să se înțeleagă cînd vine vorba de curățenie, de cît de mult aerisesc camera sau ce vor să urmărească la televizor.
În camera 508, într-un colț, pe o masă joasă, e o fotografie. Aparține uneia dintre deținute, fotografia fiind a unei persoane dragi. De altfel, femeia se distinge de celelalte. Este aproape cochetă, cu hainele curate, îmbrăcată atent, după reguli pe care le respecta și „afară”. Îmi atrag atenția ochelarii cu rame scumpe, cerceii fini, inelul de aur și ceasul de firmă. Are în jur de 50 de ani, părul îi este vopsit și este pensată.

O întreb cum se îngrijește și îmi spune că poate face acest lucru datorită condițiilor, care sînt mult mai permisive decît în 2001, cînd a intra ea pe poarta penitenciarului. Adică au voie să dețină un ruj, o pensetă, lucruri total interzise în urmă cu zece ani.

Face pușcărie pentru că și-a bătut o prietenă pînă a omorît-o, dar nu vrea să mai vorbească despre ceea ce s-a întîmplat. Din fericire, afară a avut parte de educație și acum are sprijinul familiei, familie care o așteaptă cu drag acasă, în luna iulie.

 

„Libertatea e ca aerul”

 

Alte deținute arată mai neglijent, dar acest lucru este o consecință a modului în care au ales ele să trăiască ori a relației cu familia și a atitudinii rudelor. Silvia Șarban este din comuna Crăcăoani, județul Neamț. Are 48 de ani, dar ultimii 12 ani i-a petrecut după gratii. În luna noiembrie 2000, Silvia a omorît un băiețel de 11 luni. „Eram un pic băută. Am fost la spital să iau acasă copilul surorii mele. Am ieșit cu copilul din spital, dar, pe drum, mi-am dat seama că acela nu este nepotul meu. L-am abandonat pe marginea drumului și eu am plecat mai departe. După două ore, copilul  a murit de frig„, povestește Silvia Șarban. Spune că regretă fapta, dar o acuză și pe una dintre verișoare. „Mi-a pus ceva în băutură și nu am mai știut ce fac. De acolo mi se trage toată nenorocirea„, este convinsă Silvia.

Pentru ea, închisoarea nu a însemnat doar ispășirea pedepsei. Aici a învățat să scrie și să citească, aici a beneficiat de asistență medicală. I s-au extirpat ambii sîni, în urma unor operații care au survenit după un diagnostic de cancer. Acum este din nou bolnavă, la ficat, și urmează să fie internată la Jilava: „Am vorbit cu domnul doctor să mă interneze după Paști. Poate vine și la mine cineva în vizită„. Speră să-și aducă aminte cineva și de ea, deși familia a cam abandonat-o: „Soțul s-a recăsătorit, iar de băiat nu mai știu nimic. Mai am o fată, dar ea nu vine la mine în vizită, fiindcă trăiește rău cu soțul ei„.

Ultima vizită pe care a avut-o a fost în luna mai 2011. Atunci, fiica ei și o altă rudă au vrut să o convingă să vîndă casa rămasă moștenire de la părinții Silviei. „Între timp, ei au mai vîndut o casă pe care o aveau în Roman. Nu am fost de acord. E casa de la mama mea și vreau să am unde să mă întorc atunci cînd am să ies„, spune Silvia.

Cînd vine vorba de părinți, ochii i se umplu de lacrimi: „Îmi lipsesc mult. Au murit cît eu eram aici… E foarte greu. Îmi lipsește libertatea. Libertatea e ca aerul. Aici e bine, dar nimic nu se compară cu a fi liber„. Și numără zilele pînă în 2014, cînd va putea să pășească dincolo de gratii, dacă instanța decide să-i reducă o parte din pedeapsă.

În Penintenciarul Bacău sînt încarcerați, din județul Neamț, 95 de bărbați, 13 femei și patru minori. Dacă participă la programele și activitățile organizate de diverse instituții, deținuții primesc diplome ca oricare alt cursant și beneficiază de reducerea pedespei. Mulți dintre deținuți lucrează la Primăria Bacău, la întreținerea spațiilor verzi. Pentru munca lor, deținuții sînt remunerați. O parte din bani ajunge în bugetul penitenciarului, iar o parte ajunge în contul personal al deținutului. Cu banii din cont, persoana privată de libertate poate face cumpărături la magazinul din incinta închisorii și îi poate suna pe cei dragi. Toate tranzacțiile se fac în baza unui card personal, care este folosit la plata produselor în loc de cartelă telefonică și pentru accesarea infochioșcurior din închisoare, prin care se oferă accesul la legislație și alte informații de interes.



COMENTARII

WORDPRESS: 0