Prima paginăPolitica

Un cosmonaut mai puţin, un inginer-deputat mai mult

Dimensiune text

La aniversarea maturităţii depline, deputatul Dorinel Ursărescu mărturiseşte că a visat să ajungă aviator sau cosmonaut. A fost rebel în şcoală, dar bun la carte. Înainte de revoluţie făcea planuri cu soţia cum să fugă în străinătate. A ales să se lupte cu regimul comunist şi cu exponenţii lui de după revoluţie.

Deputatul PNL Dorinel Ursărescu nu consideră ziua de naştere ca pe o sărbătoare. Poate şi pentru că data de 29 ianuarie i-a adăugat în arhiva sentimentală şi o amintire… fizică. „Am amintiri contondente de la prima mineriadă, din 29 ianuarie 1990. Am avut un refuz organic faţă de regimul comunist, încă din studenţie, când făceam planuri cum să fug din ţară. Am ales un loc de muncă mai aproape de graniţă cu acelaşi gând, împărtăşit şi de cea care mi-a devenit soţie. Patricia a absolvit facultatea de engleză-franceză şi ne gândeam cu speranţă că «afară» ne vom simţi liberi şi ne vom descurca, eu fiind electrotehnist. Gândeam foarte pozitiv, aveam speranţe şi idealuri pe care regimul comunist le înăbuşea”, mărturiseşte deputatul romaşcan.

De copil visa să ajungă aviator sau cosmonaut, chiar dacă părinţii, apreciindu-i rezultatele şcolare, sperau să ajungă medic. „Am făcut electrotehnică din pasiune, devoram orice prindeam din acest domeniu şi eram bun prieten cu matematica şi fizica. Am fost un elev bun, spun profesorii mei, pentru care am o mare recunoştinţă şi respect, dar eram un rebel, mai ales în facultate, când am dat piept cu realităţile şi inerţiile sistemului. Mă gândeam doar să închei şcoala şi să plec”, spune Dorinel Ursărescu.

ursarescuSperanţa a venit odată cu revoluţia, dar a murit la fel de repede. „După alegerile din 20 mai, din Duminica Orbului, prevedeam restauraţia comunistă îmbrăcată în FSN. Crezusem că poporul român nu este aşa uşor manipulabil, erau semne, de pe vremea când ca student eram înjurat sau ameninţat pentru că nu mă înregimentam, că românii nu mai puteau suporta ororile regimului şi nici pe exponenţii lui. Acelaşi sentiment l-am avut la mitingul din 28 ianuarie 1990, moment în care partidele istorice, lideri de recunoaştere internaţională, intelectualitatea au făcut front comun, iar mass-media ne-a fost, atunci, alături. Iluziile noastre s-au spulberat la alegerile din 20 mai. Am făcut un consiliu de familie şi am decis că e mult mai simplu, corect şi demn din partea noastră să luptăm pentru idealurile noastre aici, în ţară, că trebuie să contribuim la formarea acelei categorii sociale conştiente, dedicate şi implicate”, rememorează deputatul liberal.

Timpul i-a confirmat alegerea făcută, confirmată şi de cei doi băieţi, despre care spune cu mândrie nedisimulată că-i sunt adevăraţi parteneri. „Toate lucrurile se discută şi rezolvă cu diplomaţie şi subtilitatea, şi din partea noastră, a părinţilor, dar şi ei au aceeaşi atitudine, sunt pozitivi. Nu vorbe multe, sfaturi sau îndemnuri, contează ceea ce faci şi cred că exemplul personal este cel mai bun model. Ne dorim ceea ce-şi doreşte orice om normal-sănătate şi să ne fim alături”, mărturiseşte Dorinel Ursărescu, la zi aniversară, când zeci de prieteni se anunţau în vizită, iar pe facebook avea sute de mesaje de felicitare.

Articol mai vechi

COMENTARII

WORDPRESS: 0