Un basarabean romaşcan depune mărturie

Inginerul Valerian Boţoc, fiu al Basarabiei, s-a întâlnit cu romaşcanii pentru a le povesti o pagină din istoria neamului.

muzeu 2Muzeul de Istorie din Roman (Casa Nevruzzi) a găzduit, vineri, 25 iulie, colocviul „Istoria trăită – Români refugiaţi din Basarabia”. Evenimentul a fost realizat în colaborare cu Arhivele Naţionale – Direcţia Judeţeană Neamţ, Consiliul Judeţean Neamţ, Primăria municipiului Roman, Complexul Muzeal Judeţean Neamţ, Asociaţia pentru Antropologie Urbană, filiala Roman. La manifestare a participat Daniel Pavăl, director la Arhivele Naţionale – Direcţia Judeţeană Neamţ, istorici, muzeografi, oameni de cultură. „Am răspuns unei cereri pentru că am vrut să învăţăm ceva din experienţa de viaţă a unor oameni care trăiesc alături de noi şi, totodată, să transmitem şi generaţiei viitoare aceste informaţii într-o formă orală şi, dacă se poate şi într-o manieră scrisă”, a spus muzeografa Iulia Butnariu, de la Muzeul de Istorie din Roman, moderatoarea întâlnirii.

„Tema colocviului de astăzi este legată de refugiaţii din Basarabia. Din păcate, dramele poporului nostru sunt destul de multe. Cele mai multe dintre acestea, fără a fi patetic, amintesc de suferinţa Mântuitorului nostru atunci când a făcut drumul către răstignire. Sunt sigur că invitaţii ne vor deschide mintea şi sufletul către lucruri şi întâmplări de puţini ştiute”, a spus, în cuvântul de deschidere, Constantin Cudalb, consilierul personal al primarului municipiului Roman, profesorul Laurenţiu Dan Leoreanu.

Muzeul de Isorie - basarabeni 5Inginerul Valerian Boţoc, fiu al Basarabiei, a povestit experienţele personale trăite. „Sunt un fiu al Basarabiei. Tata a fost de profesie preot, iar mama învăţătoare. Trăiam în comuna Albineţ, plasa Făleşti. Locuitorii satului erau răzeşi. Erau oameni muncitori, care aveau mult respect pentru principalii oameni ai satului: învăţătorul şi preotul, formatorii spiritualităţii româneşti. În ajun de Sfinţii Petru şi Pavel, a sosit la noi acasă caporalul Cucoş, care l-a chemat pe tata la Jandarmerie. Acolo, i-a spus că trebuie să treacă Prutul în numai două ore, dar nu înainte de a trage clopotele bisericii, pentru ca toată suflarea satului să ştie că vin bolşevicii. Ce să iei cu tine?! Oile erau la stână, vacile păşteau, oamenii se pregăteau de sărbătoare. Pe tata îl chema Pavel şi mama prepara bucate împreună cu câteva femei, pentru că aşteptam la masă a doua zi preoţi, învăţători şi rude. Locuiam într-o casă parohială cu patru camere. Am lăsat totul baltă. Aveam un cal cam nărăvaş, pe Muţachi, pe care tata l-a pus la căruţă. A adus doi saci de făină, o putină cu brânză, viţelul fătat în ajun şi a legat vaca de căruţă. Într-o căruţă trasă de un cal am luat o gospodărie întreagă. Am ajuns la pod la Bivolari, unde erau deja multe căruţe cu oameni. Unii erau pe bicicletele şi cu bagajele în mână. A doua zi, de Sfântul Petru şi Pavel, ruşii au aruncat în aer podul pe care am trecut. Este de reţinut atitudinea statului român faţă de refugiaţi. Astfel, toţi refugiaţii au fost redirecţionaţi, după profesii, către revizoratul şcolar – învăţătorii şi profesorii -, preoţii la cea mai apropiată episcopie, funcţionarii financiari  la Garda Financiară, iar plugarii la Camera Agricolă, pentru a fi repartizaţi pe moşieri, unde au primit locuinţă şi bani pentru întreţinerea copiilor. Armata a primit ordin să se retragă fără să răspundă la provocări. Toţi refugiaţii au primit locuinţă şi loc de muncă. Tata a fost trimis la Tupilaţi, la Parohia «Valea Albă», iar mama în învăţământ, la o şcoală. Ne-au dat două hectare şi jumătate de pământ. Oamenii, creştini adevăraţi, au început să vină la noi cu o gâscă, cu făină şi slănină, cu tărâţă şi lucernă pentru vacă. Prin comportament şi cuvânt, au arătat că sunt modele de oameni formaţi de acea generaţie de dascăli de care beneficia societatea românească la acea vreme”, a povestit inginerul Valerian Boţoc.

La întâlnire, muzeografa Iulia Butnariu a susţinut o comunicare intulată „Istorie orală şi discurs istoriografic”, iar profesoara Carmen Elena Diaconu, de la Liceul cu Program Sportiv Roman, comunicarea „De la pământ la cer: Basarabia – o lacrimă pentru neuitare”.


COMENTARII

WORDPRESS: 0