„Trăiri pentru azi, cu gîndul la mîine”

„Trăiri pentru azi, cu gîndul la mîine”

 

ciobanu gheorghe am 03La o nouă primăvară cosmică, s-a răspuns în aceste zile, prin „premiera” expoziţională la „Muzeul de Artă” romaşcan, cu universul inedit al unei grafii primăvăratice: Heliana Adalgiza Rotariu. Apartenentă acestei vetre muşatine, care a dăruit frumosului artistic cohorte de nume şi piscuri de gînd, tînăra plasticiană vine acum, în faţa publicului, pentru a şaptea oară, cele mai multe dintre aceste prezenţe desfăşurîndu-se dincolo de frontierele patriei. O adolescenţă abia începută, însoţită, din plin, de rodnicia matură a unui talent deosebit.

Helianei, lumea i se întruchipează cu o claritate categorică şi cu o anatomie aflată departe de obişnuit, pornind cu un existent monovalent şi apropiindu-se de infinitul existenţial. De aici acea mineralizare grafială a lui „a fi”, o epurare quasitotală a cotidianului şi o maree premeditată de simboluri. Autoarea cuteză, cu curaj contemporan, să proiecteze jeturi ortogonale de limpezime, peste abisurile, greu descifrabile, ale unei metaexistenţe de moment, ceea ce a determinat-o, de la început, să apeleze la limbajul dual al graficii. O alăturare nonconformistă de un „plein-air”-ism vizual şi un „impresionism” al semnificaţiilor.

Grafica Helianei, dacă privitor pare a fi, la început, interogativă, ea este întrutotul saturată de concluzivitate. „Peniţa” ei a pătruns în prea multa lumină a lui „dincolo”, unde domnia unui „imperativ” Kantian pare a fi una „categorică”. E acolo o monovalenţă optică şi o revărsare puternică de fotoni, care au conferit retinei autoarei posibilitatea să surprindă structuri şi relaţii existenţiale, numai de ea văzute. Dar, spre a ajunge la această la această inedită „hartă a existenţei”, s-au dat la o parte plusul de existent şi pojghiţa de obişnuit, rămînînd în faţa noastră, ca un necunoscut, nebănuitele şi multiplele conexiuni ale „realităţii” imediate.

heliana rotariu 02Și „laboratorul” de creaţie îi este personal. După ce se opreşte la un anumit „inedit de situaţii”, Heliana îşi constituie un „dicţionar grafic” de simboluri şi un evantai foarte larg de corelaţii. Are o viziune concentrică asupra spaţiului în lucru, ceea ce conferă întregului stocaj de prefigurări metaforice o unitate impresionantă. Apelează la întregul eşafodaj de plinuri şi goluri, de curburi şi rectilinii, sau de diagonale şi cartezianism, ceea ce face ca lucrările sale să se constituie în universuri independente şi echilibrate, chiar şi atunci cînd unele au în ele anatomia unui pseudo-colaj.

O dominantă a expoziţiei e şi acea diversitate tematică, acea absenţă a unor „familii” subiectuale. La „Simetrie” numai se apelează la formula unui „diptic” inversat. În rest, de la complexitatea galactică din „Misticism” şi din „Mîini”, sau de la densitatea de „aqua-forte” din „Peisajele M şi m” şi pînă la reducţionismul din „Ironie”, întreaga suită grafică expusă emană nota de singularitate şi de inedit, prezentă la fiecare lucrare. „Materia” liniară e uimitor de diversă, fie că e zbuciumată de convulsiuni relaţionale, fie că e saturată de un lirism pur. O diversitate care, datorită polivalenţei ei, declanşează în jur o largă revărsare de pluriinterpretări şi de „ars aperta”.

Grafia tinerei Heliana este matură, categorică şi nu rezultativă, alăturată unui simţ al proporţiilor, aproape sculptural. De aici, poate şi natura firească a simbolisticii folosite, lipsită de orice solemnitate. Iar atunci cînd zăboveşte mai mult la anatomia corpului uman, un corp neînfiorat de zbaterile unui suflet profund, desenul ei este şi aici extins pe un spectru larg de reprezentare, pornind de la purismul prerafaelit şi ajungînd pînă în anticamera expresionismului, o elansare pe parcursul căreia nu vor lipsi nici polarizarea de lumină şi nici simbolistica unor denumiri.

Părăsind expoziţia plasticienei Heliana Rotariu, te însoţeşte gîndul că noul secol îşi afirmă deja personalitatea, deşi e abia la început. O expoziţie la care ai venit să-ţi dai un răspuns propriu şi de la care, însă, pleci învăluit de interogaţii, ce par a deveni şi acestea tot mai întrebătoare.

 

de Gheorghe A.M. CIOBANU – text publicat în luna martie 2003

 

 


COMENTARII

WORDPRESS: 0