Articol publicat în data de: mie, 03 Aug 2016



Trăirea liniştită a „Neliniştii”

 

ciobanu gheorghe am 03Lirica muşatină duce mai departe tradiţionala ei încărcătură de interogaţii poetizate, generate de existenţa umană şi de existenţialismul viziunii cotidiene al fiinţării. Asistăm la un „non-stop” poetic, deschizător de originalitate spontană şi sensibilitate, de arhitecturi versificante şi adîncimi, toate făcînd, dintr-un Roman „Muşat”, un Roman „rimat”, o insulă a meditaţiilor, aflată într-un ocean al tehnofiliilor.

În librăriile de lîngă noi, un alt „lîngă noi”, versificat, aparţinînd profesoarei de literatură Cecilia Bănică Pal, semnat cu realismul timpurilor noastre – „Nelinişti fireşti” – grafiat contemporanic prin arta „penelului” lui Haidu şi toate întruchipate tipografic de către tînăra şi mult afirmata Editură locală, „Muşatinia”. O suită de altitudini, pornite de la un gînd al autoarei şi devenite arcade ale înălţimilor artistice. Să adăugăm şi „faţa nevăzută” a evenimentului spiritual, faptul că autoarea „Neliniştilor” e, alături de Emilia Țuţuianu şi Felicia Dumbravă, în coordonarea, aureolată de reuşite, a Editurii de mai sus. O Editură care îşi merită, ca o denumire secundă, chiar titlul acestei tipărituri, din „neliniştea firească” a căreia s-au zămislit, într-un timp foarte scurt, atîtea apariţii alese.

Și dacă ilustrarea plastică a volumului redă, prin autorul ei, Haidu, nepotolita fiinţare a existenţei, întruchipată în primul termen al titlului, în schimb, cea de a doua parte a acestuia – firescul – e redat şi complex, dar şi în extaz, prin pastelajul semnat de Sabin Pal. Toate acestea, şi liric, şi plastic, ca şi prin alcătuirea de arcadă a conţinutului literar, întregul fiind desfăşurat între o prefaţă – semnată de Academician profesor universitar doctor Tudor Ghideanu – şi o postfaţă, conferă volumului atributele unei realizări editoriale deosebite, apartenentă unui fericit „non-multum sed multa”.

cecilia banica pal nelinisti firesti 2Poezia autoarei noastre e, în acelaşi timp, şi o „Poetică” a secolului, în care, nu de mult, am păşit, o „Ars vivendi” într-o lume în care pluralul calitativ se singularizează tot mai mult. „Continentele” de stil şi de viziune ale trăirilor lirice de odinioară se pulverizează acum, prin creaţia multora, ca şi prin aceea a lui Pal, în arhipelaguri solitare, în insule euthanasiene, de o necesară şi o impresionantă prezenţă robinsonică. Autoarea, după o îndelungată şi discretă observare, fără a-şi părăsi permanentul ei zîmbet „matern”, apelează la un criticism de esenţă, totul fiind, pînă la urmă, o sinceră şi omenească împletire de estetic cu etic. E mai mult o constatare decît o condamnare, un „nu te supăra”, dar, mi se pare că „nu prea bine”. O alternare subtilă de „mamă – mamă” şi „mamă – cetăţeancă”, ce ne aminteşte, pe plan muzical, de acel pasaj dual, raportat la o altă ipostază feminină şi aparţinînd uverturii „Coriolan” de Beethoven.

Poeta se îndepărtează cu greu de candoarea acelui imponderabil „ieri”, înţelege, realist, disonanţele unui „azi” şi are o mare încredere într-un „mîine” pe care îl amînă mereu. De altfel, aceasta este şi filosofia ei asupra existării, dizolvînd cele trei dimensiuni ale lui „a fi”, într-o stare monovalentă, acea a lui „este”. La fel preferă a considera, ca pe un tot apropiat, alăturarea dintre „aici” şi „dincolo”, sau „acum” şi „după”. E o existenţă intimă, negeometrizată, asemănătoare cu „ograda”, plină de verdeaţă şi cu poarta doar trasă, într-o parte a căreia se odihneşte, între copaci, căsuţa tăcută a unor foşti bunici, care, în toată viaţa lor, au îndrăgit cumpătarea şi pe oameni. Oameni care, mai presus de orice, trebuie să trăiască, alături de toţi ceilalţi, frumos şi firesc.

 

de Gheorghe A.M. CIOBANU – text publicat în luna septembrie 2005

 

 

 

Lasă un comentariu

XHTML: Html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>