Sunt deștepți, muncitori și talentați, merită sprijin pentru a reuși în viață

Dimensiune text

Proiectul burselor Marsat, un parteneriat derulat de SC Marsat împreună cu Ziarul de Roman, pornește din nou la drum. Societatea Marsat Roman, prin managerul Vasile Balcan, susține performanța școlară și interesul tinerilor pentru o carieră de succes prin acordarea unor burse școlare, în valoare de câte 250 de lei pe lună, pentru zece tineri, pe perioada anului școlar 2013 – 2014. Pentru desemnarea celor zece bursieri va fi deschisă o nouă procedură de selecție, la care pot participa atât elevii care au mai beneficiat de burse Marsat în anii şcolari trecuţi, cât și orice alt elev care îndeplinește condițiile impuse de organizatori. Vă prezentăm în continuare poveștile tinerilor care intră în acest an în cursa pentru obținerea unei burse Marsat.

 

Arabu Teodora si Maria

Arabu Teodora si Maria

Portofoliu de artist, la 8 ani

Teodora și Maria Arabu sunt două surori care au toate șansele de a deveni cunoscute în lumea muzicii. Teodora are 8 ani și este elevă în clasa a III-a la Școala de Artă „Sergiu Celibidache” și de 3 ani cântă la pian. Maria este în clasa a II-a la aceeași școală și de un an studiază vioara. Cu toate că sunt abia la începutul unui lung drum dedicat muzicii, ele au obținut deja rezultate. Teodora participă din decembrie 2011 la cursurile permanente de perfecționare pianistică de la Centrul de Cultură Budești, timp în care a făcut un progres remarcabil, având confirmări atât din partea publicului care a ascultat-o de nenumărate ori pe scenele din oraș, cât și din partea juriilor  concursurilor la care a participat. După trei ani de pian, Teodora are un portofoliu impresionant: Marele premiu și diploma de excelență la concursul „Pro Piano România”, în februarie 2012, Premiul I absolut la concursul de pian „Carl Czerny”, la ediția din 2012 și la ediția din 2013, Premiul absolut de interpretare la Concursul de interpretare instrumentală „Piano Craiova”, Premiul I absolut la Concursul Internațional de Pian și Compoziție „Carl Filtsch”, iulie 2013, de la Sibiu. „Teodora Arabu merită din plin ajutorul și încurajarea celor din jur, pentru că este deja un model pentru colegii săi și un simbol pentru ceea ce ne dorim cu toții să vedem în noile generații: dăruire în muncă, curaj și voință, dorința vie de a dărui celorlalți din frumosul său sufletesc”, a spus maestrul Iulian Trofin, mentorul Teodorei la Centrul de Cultură Bodești. Doar cu un an de studiu la instrument, Maria se mândrește cu diplomele obținute la școală, atât pentru rezultatele obținute la învățătură, cât și pentru cele de la studiul instrumentului. Familia Arabu are toate șansele să înființeze un cvartet. Maria și Teodora mai au două surori mai mici, atrase deja de muzică: surioara care are 5 ani a ales deja vioara, iar cea mai mică dintre surorile Arabu, care are 3 ani nu s-a decis încă pentru instrument.

 

Narcisa Rusu

Narcisa Rusu

Fac naveta la liceu pe bicicletă

Pe ușa familiei Rusu, din Pildești, ies în fiecare zi, spre școală, trei fete. Toate trei fetele sunt eleve de liceu. Cele două surori mai mari sunt eleve la Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri” din Săbăoani, în clasa a X-a, respectiv a XI-a. Cea mai mică dintre ele, Narcisa, este în clasa a IX-a la Colegiul Tehnic „Petru Poni”. Ca să-și scutească părinții de cheltuiala cu abonamentul de autobuz, cele două surori mai mari fac naveta cu bicicleta, de la începutul anului școlar până în noiembrie, când dă frigul, apoi din martie sau aprilie, după cum e vremea, până la vacanță. „Abonamentele pentru toate trei fetele costă 360 de lei pe lună, 280 de lei pentru Narcisa, care vine la Roman, și câte 90 de lei pentru fiecare din fetele care merg la Săbăoani. A fost alegerea ei să meargă la Colegiul Tehnic „Petru Poni”, pentru că a vrut specializarea protecția mediului”, a spus mama fetelor. „Vreau să dau examen de admitere la medicină și la această specializare sunt multe ore de biologie”, a spus Narcisa Rusu. Ea a absolvit Școala din Pildești cu media 9,86 și a avut la admiterea la liceu media 9,03. Mama Narcisei nu lucrează, iar tatăl său, care muncește în construcții, a plecat la sfârșitul lunii august în Cipru, cu speranța că va găsi un loc de muncă bine plătit. „Am vorbit cu el la telefon și ne-a spus că ofertele de muncă sunt puține și că probabil se va întoarce acasă până la sfârșitul anului”, a spus mama Narcisei Rusu.

 

Cretu Andra (stg.) și Enache Denisia (dr.)

Cretu Andra (stg.) și Enache Denisia (dr.)

Înger păzitor pentru victimele accidentelor

Andra Crețu este elevă în clasa a XI-a la Liceul Tehnologic „Vasile Sav” la profilul matematică – informatică. Este pasionată de matematică, de informatică și, în general, de științele exacte, și se relaxează desenând. „Acum nu mai avem desen la școală, dar desenez de câte ori am timp, când sunt tristă, dar și când sunt foarte fericită. Nu cred că sunt neapărat foarte talentată, dar îmi place și am un caiet special de desene, pentru sufletul meu”, a spus Andra. Recunoaște însă că timpul pe care îl acordă desenului este din ce în ce mai scurt. „Cea mai mare parte a timpului mi-o petrec pregătindu-mi temele de a doua zi. Îmi ajut și părinții, îmi place să gătesc și chiar mă pricep la asta. O zi pe săptămână, după ore, merg la Centrul de zi „Iubire și speranță” și îi ajut pe copiii care frecventează centrul. Facem teme împreună, îi mobilizăm să participe la tot felul de activități”, spune Andra Crețu. A întinde o mână de ajutor este una dintre calitățile Andrei. „Aș vrea să urmez cursurile Facultății de kinetoterapie din cadrul Universității de Medicină și Farmacie din Iași. Am ales această specializare pentru că vreau să vin în sprijinul oamenilor care se recuperează după accidente, să îi ajut să se întoarcă cât mai repede la o viață normală”, a spus Andra.

 

Voluntariatul a învățat-o meserie

Denisia Enache este elevă în clasa a XI-a A la Liceul Tehnologic „Vasile Sav”, la profilul matematică – informatică. De loc este din Bozieni și pentru că distanța de la Bozieni la Roman este prea mare pentru a putea face naveta în fiecare zi, părinții au ales soluția de a plăti o gazdă în oraș. „Trecerea spre liceu a fost dificilă, mi-a venit greu să mă acomodez și cu programul de liceu și cu faptul că nu eram acasă”, spune Denisia. Aceasta nu a împiedicat-o însă să învețe foarte bine la școală și, după ce își face temele, să aibă timp să îi ajute și pe ceilalți. „O dată sau de două ori pe săptămână merg la Centrul de zi de la „Iubire și speranță”. Îmi place foarte mult să lucrez cu copiii. Consider că fiecare dintre noi ar trebui să-și facă timp pentru voluntariat, indiferent de domeniul în care se implică, pentru că nu putem trăi singuri. Când faci voluntariat înseamnă că îți pasă de cei din jur”, spune Denisia. Pentru că îi place foarte mult să lucreze cu copiii, ea ar vrea să fie educatoare. „Am avut de multe ori ocazia de a sta cu copii, am fost bonă de ocazie pentru vecini, pentru cunoștințe. Mi-am dat seama că îmi place și vreau să fiu educatoare, să fac din asta o meserie”, a spus Denisia Enache.

 

Cristina Popescu

Cristina Popescu

Gemenele premiante de la „Petru Poni”

Cristina și Paula Popescu sunt gemene și eleve în clasa a XII-a la Colegiul Tehnic „Petru Poni”, la specializarea economic – servicii. Cristina are cea mai mare medie din clasă, iar Paula o urmează îndeaproape, diferența dintre ele fiind de doar câteva sutimi. Ca să ajungă la școală, fetele fac pe jos aproximativ 40 de minute, pentru că locuiesc în Horia și traversează aproape întreg orașul până să ajungă la liceu. Deși este foarte departe, din prima lor zi de eleve la liceu au ajuns totdeauna primele în clasă. „La început a fost cam greu, pentru că nu eram obișnuite să mergem așa de mult pe jos și ne luam o marjă de siguranță, să nu întârziem. Cu timpul însă ne-am obișnuit și chiar ne place să fim primele în clasă”, spune Cristina. De altfel, cele două fete sunt primele la aproape toate activitățile care se desfășoară în clasă, deși nu seamănă ca două picături de apă și nici nu au preferințe comune. „Între noi nu funcționează telepatia, așa cum am auzit de multe ori spunându-se despre gemeni. Suntem diferite și ținem fiecare la personalitatea sa. Dacă se întâmplă ca în vreo dimineață să constatăm că ne-am luat haine la fel, una dintre noi merge și se schimbă”, spune Cristina Popescu. Chiar dacă nu au preferințe comune, cele două fete se completează și lucrează în echipă. „În vacanța de vară am lucrat împreună pentru examenul de bacalaureat, la limba română și la matematică. A fost foarte bine, acolo unde nu știam eu, mă ajuta Paula, acolo unde nu se descurca ea, o ajutam eu”, spune Cristina. Din păcate, tatăl celor două surori a murit anul trecut, răpus de o boală incurabilă. Cele două fete au rămas doar cu mama, care este angajată la o firmă de confecții. Familia nu-și permite prea multe, din punct de vedere financiar, dar Cristina și Paula speră să poată face studii superioare. Amândouă vor să dea examen de admitere la Academia de Studii Economice, dar la secții diferite: Cristina la contabilitate și informatică de gestiune, iar Paula la finanțe – bănci. „Îmi plac foarte mult contabilitatea, economia, am învățat cu mare plăcere și cu ușurință disciplinele de specialitate și asta aș vrea să fac și în continuare”, spune Cristina.



COMENTARII

WORDPRESS: 0