Sub nămeți… sunt oamenii

Sub nămeți… sunt oamenii

 

deszapezire-32A fost întâi zăpada răscolită ce a lăsat în urmă drumuri înfundate și blocate, trotuare înzăpezite și oameni nemulțumiți. Pe urmă au fost medici și pacienți răsculați, fiecare cu reproșuri și fiecare privind strict prin prisma lui. Toți s-au simțit nedreptățiți. Toți se consideră într-un fel sau altul victime politice și aruncă vina pe un edil sau altul. Nici nu mai contează coloratura politică. Fiecare vede lipsa de strategie și eficiență. Desigur, soluțiile lor, ale criticilor,  erau mai bune. De la mic la mare, lumea arată cu degetul oriunde în altă parte decât spre sine. Mi-aș fi dorit ca toate discuțiile astea să fi fost din capătul lopeții, dar nu. Nici nu știți ce minuni pot face două mâini harnice cu o singură lopată. Și două astfel de mâini, puse lângă alte două mâini, și tot așa, pot rezolva ceva. Măcar pe trotuarul din fața casei sau pe cel de lângă bloc.

Ne-am obișnuit cu un grad maxim de comoditate și așteptăm de la alții. Îi comentăm pe cei de la ajutorul social că nu prestează muncă în folosul comunității și ne considerăm mai buni doar pentru că suntem plătitori de taxe și impozite. Chiar suntem mai buni? Chiar ne pasă sau ne place doar să aruncăm pisica în curtea altuia?! Măcar ăia de la „social” au scuze, că, din toți cei care primesc bani de la stat și trebuie să presteze muncă în folosul comunității, vreo 80% au patalama de scutiți, pe motiv de boală. Noi, ăștilalți, ce scuze avem? Că, din toți vinovații, noi suntem cei mai cei. I-a tras cineva de mânecă pe cei care trebuie să ne rezolve problemele sau să modifice legea dacă ea este „strâmbă”? NU!

Realitatea e că, an de an, ne declarăm bucuroși de iarnă, dar dacă iarna ar putea fi cu zăpadă doar unde ne convine, vai, ce bine ar fi! Numai că Doamne-Doamne n-a făcut nici o astfel de convenție cu noi și, ca și până acum, la anul are să ningă, din nou, peste tot. Întrebarea este dacă vom fi vreodată pregătiți de iarnă?! Câți bani ar costa primăriile dacă s-ar evacua zăpada din localitate cu totul? Câți bani ar costa dacă s-ar topi? Dacă nu se cară, nu e bine. Dacă se cară de peste tot, dă faliment orașul. Dacă se cară de la vecinul și de la mine nu, iar este supărare. Fiecare crede că problema lui este mai importantă. Oamenii cer Primăriei, Primăria cere firmei, firma cere oamenilor din subordine… unuia i se pare că muncește mai mult decât colegul… Totul se reduce la oameni, slavă Domnului, pentru că, dacă am fi conduși de roboți, nu am mai avea pe cine da vina, pentru că ei nu ar auzi. Nimic. Și nici nu le-ar păsa.

Dar noi, ăștialalții, putem să punem umărul, să ne organizăm și să facem mai mult? Da! Și de ce n-o facem? Ori nu putem pentru că nu vrem să luăm atitudine să arătăm noi că putem, ori ne e prea lene să facem altceva decât să bârfim.

Se va topi și acest subiect, pentru că va veni vara, iar vara nu e niciodată ca iarna.
Kalia

 

 


COMENTARII

WORDPRESS: 0