Studentele gemene de la „Grajduri”

Cele două fete gemene din cei 12 copii ai familiei Manașcu (foto – Teodor Manașcu) au urmat studii superioare. Cei mai mulți dintre copiii de la „Grajduri” își întrerup studiile liceale pentru a se „căsători” și a deveni părinți. Preotul Mihăiță Popovici, păstorul sufletelor din această comunitate de la marginea Romanului, inițiază acțiuni pentru reîntoarcerea în bănci a copiilor care au întrerupt școala.

 

Povestea tinerilor din România care luptă zilnic cu asprimea vieții, cu mentalitatea familiei și cu o etichetă pe care le-o lipește frecvent societatea ar putea fi o veritabilă lecție dată politicienilor. Despre viața țiganilor din marginea orașului, loc simbolic numit „Satul Olimpic” sau, simplu, „Grajduri”, nici un romașcan nu se așteaptă să audă ceva bun. O strînsură de săraci, veniți de unde i-a adus vîntul, care devin ascultați și înțeleși, de cele mai multe ori, înaintea alegerilor. Nimeni nu s-a implicat activ și ferm atunci cînd copiii acestei comunități au avut șansa să urmeze un liceu sau, surprinzător, au intrat la o facultate. Cazurile a două familii de țigani din comunitatea de la marginea Romanului ar putea fi un semnal pentru politicieni pentru schimbarea legilor, pentru ca acești tineri să-și înalțe și înnobileze durerea unei vieți trăite pe muchie de cuțit cu speranță.

 

Șansa gemenelor Manașcu

 

Cele două fete gemene ale lui Teodor Manașcu (55 ani) – Georgeta și Olguța – sînt singurele din comunitatea de țigani de la „Grajduri” (foto dreapta) care au urmat studii superioare. Acest lucru s-a datorat, într-o mare măsură, și părinților. Înainte de 1990, tatăl fetelor a lucrat pe șantierele de construcții din Roman, iar mama – la Fabrica de Tricotaje din oraș. Pînă să ajungă în locuințele sociale din marginea orașului, familia Manașcu a locuit mulți ani în inima orașului, în apartamente închiriate. Cînd copiii au început să vină, Teodor Manașcu s-a gîndit să caute o casă pe pămînt, în care să locuiască tot cu chirie. Nu mai era loc într-un apartament de bloc pentru cei 14 copii ai familiei. După 1990, veniturile acesteia au început să scadă. Teodor Manașcu a trebuit să-și găsească altceva de lucru, după ce zece ani de muncă grea. șantierul a fost închis. „Viața noastră nu mai era ca înainte. Lipsurile erau din ce în ce mai mari. Lucram cu ziua, tot în construcții, dar cîștigurile erau ocazionale. Soția a avut, cu ani în urmă, un accident de muncă și nu a mai lucrat. Apoi, s-a îmbolnăvit de inimă după ce casa de pe ștefan cel Mare, în care am locuit cu chirie ultima oară, a luat foc și l-a văzut pe copilul cel mic în flăcări. Soția nu s-a putut acomoda niciodată cu gîndul că trebuie să locuim la «Grajduri». Nu mai era o altă posibilitate pentru că nu aveam bani„, povestește Teodor Manașcu.

Din cei 12 copii rămași în viață, șase fete și șase băieți, fetele gemene Georgeta și Olguța au avut un cu totul alt destin. În anul 2003, ele s-au aflat printre cei 60 de copii care au beneficiat de un proiect finanțat de Uniunea Europeană care viza reintegrarea în societate a copiilor proveniți din familii nevoiașe, abandonați sau crescuți în orfelinate. Acest proiect a însemnat amenajarea și darea în folosință, pe 9 iulie 2003, a 12 locuințe de tip familial în zona Favorit. Într-unul dintre aceste apartamente au locuit și gemenele Georgeta și Olguța Manașcu. Mediul și condițiile pe care fetele le-au găsit aici au fost suficiente impulsuri pentru a-și depăși condiția. Fetele au absolvit, în 2008, Grupul școlar Agricol „Ion Ionescu de la Brad” din localitatea Horia. Nu s-au mulțumit cu atît. Olguța a absolvit Facultatea de Agronomie, iar Georgeta – Facultatea de Textile din Iași. „Noi nu puteam să le susținem financiar. Pentru ele, acest proiect a fost o șansă. Au întîlnit un alt mediu, oameni care le-au ajutat să-și împlinească visul, să ajungă unde sînt acum„, spune Teodor Manașcu.

Gemenele Manașcu s-au reîntîlnit cu toți frații anul trecut, la înmormîntarea mamei, care avea numai 47 de ani cînd s-a dus în ceruri. „Mi-am pierdut soția anul trecut. Au venit și gemenele la toate pomenirile pe care le-am făcut. Le simt că vin cu inima strînsă aici„, recunoaște Teodor Manașcu.

 

A dat liceul pentru „căsătorie”

 

Beatrice Ionela Buliga (foto stînga)) este un copil care, peste cinci luni, va aduce pe lume un copil. Nimic din înfățișarea și vorbele lui Beti, cum îi spun apropiații, nu trădează originea și mediul în care trăiește de 16 ani. Mai are trei frați, o soră de șapte ani și doi băieți, de 3 ani și opt luni și unul de 12 zile. Beti a urmat cursurile gimnaziale la școala nr. 2 din Roman. „Mi-a plăcut foarte mult la școală. Am «luat» la liceu cu media 7,35. Cu două-trei zile înainte de a termina semestrul I, am renunțat la școală. M-am măritat, cum se zice la noi„, explică Beti. Familia fetei – mama de 33 ani și tatăl de 40 de ani – și-a dorit ca Beti să plece în străinătate, la o nepoată de-a lor. „Nu știam ce face exact verișoara mea în afară, dar aflasem că are deja un copil. Mi-a fost teamă să merg într-un loc necunoscut”, spune Beti. Cum familia începea să facă presiuni asupra fetei, aceasta a găsit înțelegere la familia lui Ciprian Pandelea, bărbatul cu care are copilul. „Stau la soacra mea, pentru că mama nu-l acceptă pe bărbatul meu„, spune Beti. Cei doi viitori părinți se pregătesc pentru momentul cînd se va naște copilul. „Ciprian a lucrat la țevi un an și trei luni. A depus mai multe CV-uri pentru a-și găsi un loc de muncă. Sperăm ca, pînă se naște copilul, să găsească ceva de muncă„, spune încrezătoare Beti. Pentru copil, tînăra vrea o altă viață. „Vreau să aibă o copilărie frumoasă, departe de locurile astea„, spune Beti.

Din cauza mentalității și a cutumelor acestei etnii, și frații Capmare – Andreea și Bogdan – au întrerupt liceul în clasele a IX-a, respectiv a X-a, dar numărul copiilor care întrerup cursurile liceale este mult mai mare.

 

Cutumele țiganilor înving educația

 

Se spune că acolo unde este „întuneric”, apare și păcatul. Este considerat mai puțin culpabil cel care a săvîrșit păcatul, decît cel care îl lasă în „întuneric”. Preotul Mihăiță Popovici (foto dreapta), cel care păstorește această comunitate, este singurul „străin” acceptat cu adevărat într-o lume cu reguli nescrise. Activitățile pe care preotul Popovici le desfășoară în cadrul proiectului „Vreau să învăț”, începute de un an, își vor vedea efectele pe termen lung. Despre cele două cazuri prezentate, preotul Popovici vorbește deschis. „Cazul gemenelor Manașcu este demn de toată lauda. Ele au avut șansa de a cunoaște un alt mod de a trăi. S-au îndrăgostit de o viață normală. Chiar dacă au păstrat legătura cu familia, au negat întotdeauna această zonă. Cazul Beti este unul frecvent în această comunitate. Am ținut la Beti ca la propriul copil. Ea a frecventat Centrul de zi «Iubire și Speranță» și s-a evidențiat întotdeauna prin modul de a se comporta și de a participa la activitățile educative care se inițiau în centru. Mi-aș dori ca ea să continue liceul, chiar dacă, în curînd, va avea un copil. Eu voi mai discuta cu ea și sper să o conving să-și termine liceul. Cu cît mai repede, cu atît mai bine pentru ea. Este o fată isteață, muncitoare și este păcat că aceste cutume ciudate, cum e căsătoria la vîrste atît de fragede, pun capăt prea curînd școlii. E greu să schimbăm cutume și mentalități, dar cred că un efort conjugat ne-ar permite să ajutăm acești copii. Personal, am intervenit pentru doi dintre copiii care au abandonat cursurile, de 11 și 13 ani, pentru a se reîntoarce la școală. Am acceptul directoarei școlii nr. 8 în acest sens„, a spus preotul Popovici.


COMENTARII

WORDPRESS: 0