Anul 1990 a fost primul din cei peste 20 de ani de promisiuni neonorate ale politicienilor, dar și primul an de furt și distrugere a industriei. Odinioară o zonă industrială importantă a țării, Romanul a devenit un oraș plin de șomeri proveniți de la fabrici considerate brusc "neprofitabile".  

În 40 de ani, populația Romanului s-a triplat, ajungînd de la aproximativ 25.000 de locuitori (în 1950) la 80.000 de locuitori (în 1990). Evoluția demografică se datora, în mare parte, faptului că Romanul devenise, în această perioadă, o zonă industrială importantă a țării. Acum, Romanul mai are în jur de 60.000 de locuitori, iar numărul lor continuă să scadă, dintr-un motiv simplu: orașul în care s-au născut nu mai are ce să le ofere, din punct de vedere al siguranței financiare sau al locurilor de muncă.

Anul 1990 a fost primul din cei 20 de ani de promisiuni neonorate ale politicienilor, dar și primul an de furt și distrugere a industriei din România, chiar cu știința acestora. În numai cîțiva ani, statul a pus aceeași "etichetă" tuturor fabricilor din Roman, anunțîndu-le ca fiind neprofitabile, fără piață de desfacere, ba chiar generatoare de "găuri" în buget, pe care nimeni nu le poate susține financiar. "Interesul național" s-a tradus, la acea vreme, prin cuvintele "privatizare", "vînzare" și, mai apoi "lichidare", în cazul celor mai multe dintre fostele intreprinderi ce au funcționat în Roman.

În anul 1991, Intreprinderea Mecanică Roman (IMR) a fost divizată, după mai bine de 70 de ani de activitate în domeniul producerii de mașini unelte. Din divizarea IMR au rezultat două societăți - Umaro SA și Fontax SA. Umaro SA avea, la momentul înființării sale, 3.500 de salariați. Din 1995, Umaro a intrat în impas financiar, din cauza creditelor bancare contractate pentru susținerea producției și pentru asigurarea salariilor, dar și din cauza scăderii volumului comenzilor. Planul de restructurare aplicat la Umaro începînd din 1996 nu a avut rezultatele scontate. În 2001, însă, omul de afaceri Culiță Tărîță a achiziționat Umaro cu 1,66 milioane de lei, angajîndu-se să achite și datoriile societății, ce însumau 6,2 milioane de lei. La începutul anului trecut, firma avea datorii totale de 13.030.936 lei, din care creanțele reprezentau 8.334.614 lei. Umaro încheiase anul cu o pierdere de 717.858 de lei și cu un număr mediu de 257 de salariați - de 12 ori mai puțini decît în momentul înființării societății.

Citiți și:

Industria Romanului, transformată în fiare vechi (II)

Industria Romanului, transformată în fiare vechi (I)