Spitalul restaurant

Bolnavii de la Spitalul de Psihiatrie „Sfântul Nicolae” au parte, în fiecare zi, de un meniu ca de restaurant. Bucatele se fac cu numai zece lei pe zi, alocaţia de hrană a unui bolnav psihic.

În vreme ce, în majoritatea spitalelor din România, aproape toţi bolnavii sunt nemulţumiţi de calitatea hranei, un spital din Roman, cu fonduri puţine şi cu personal şi mai puţin, reuşeşte să dea o lecţie de gastronomie. Este vorba de Spitalul de Psihiatrie „Sfântul Nicolae”, unde cei 128 de pacienţi au parte de un meniu care ar face invidios orice bucatar de la restaurant. Directorul spitalului, medicul psihiatru Anca Hâncu, spune că, deşi alocaţia de hrană pe zi pentru un bolnav este mică, angajaţii încearcă să diversifice cât mai mult meniul, dar cu încadrarea în suma alocată. Șeful instiuţiei sanitare spune că marea problemă este lipsa de personal de la bucătărie, astfel că, uneori, şi pacienţii mai dau o mână de ajutor. Mulţi dintre cei internaţi aici sunt cazuri sociale, bolnavi care au o altă lume şi de care rudele nu se interesează cu anii.

Zece lei pentru un meniu de restaurant bucataria03

Marţi, 17 septembrie, puţin trecut de ora 14. Pacienţii de la Spitalul de Psihiatrie „Sfântul Nicolae” se întorc de la masă. Mai întâi femeile, apoi bărbaţii. După cum explică medicul Anca Hâncu, se procedează aşa pentru că în sala de mese nu încap toţi cei 128 de pacienţi. Pentru mulţi dintre pacienţii de aici, izgoniţi de rude, sau lăsaţi aici, pur şi simplu, mesele din spital reprezintă o adevărată binecuvântare. La masa de prânz au avut ciorbă cu pulpe de pui şi cartofi franţuzeşti. Iar calitatea hranei nu poate fi pusă la îndoială, pentru că în sala de mese, unde s-a spălat deja pe jos şi străluceşte de curăţenie, miroase dumnezeieşte. Pentru cină se pregăteşte lapte cu tăiţei şi peşte. „Din păcate, avem o mare problemă cu personalul angajat la bucătărie. Avem doar trei bucătari şi niciun îngrijitor care să-i ajute. Avem trei îngrijitori angajaţi, dar aceştia sunt pentru secţii. În aceste condiţii, bucătarii trebuie să facă totul: să cureţe zarzavatul, să gătească, să spele vase, să spele pe jos. Chiar şi aşa, ei reuşesc să facă o treabă excelentă. Pentru a suplini lipsa de personal, am fost nevoiţi să ne dotăm mai bine. Am achiziţionat cuptoare, o maşină de spălat vase, un feliator pentru carne şi cam tot ce ne trebuie pentru a uşura munca bucătarilor. Uneori, îi mai ajută şi pacienţii la spălat vase. Le prinde bine, pentru că ergoterapia (n.red. – terapia prin lucru) este una dintre metodele de tratament pe care le folosim”, spune medicul Anca Hâncu.

bucataria02În aceste condiţii, nu e de mirare că, atunci când vine ora mesei, pacienţii întârziaţi pe holuri se grăbesc spre sala de mese, să nu rateze prânzul. Directorul spitalului de psihiatrie explică faptul că, spre deosebire de spitalele mari, unde şi numărul de pacienţi este mai mare, aici cantitatea de mâncare este mai mică, la fel ca şi sumele alocate. Aşa se face că instituţia sanitară se poate aproviziona direct de pe piaţa locală cu produse proaspete, prin cerere de ofertă. „La fiecare două săptămâni, ne aprovizionăm cu legume proaspete şi la preţuri mult mai bune. Dacă am avea mai mulţi bucătari, ne-am permite meniuri mai complexe. Dar, acum, pe fiecare tură este un singur bucătar. De regulă, dimineaţa se dă la masă un ceai cu puţin şi gem sau brânză, iar în jurul orei 10 se mai dă o gustare – care poate fi o plăcintă sau o gogoaşă. La prânz se serveşte borş cu perişoare sau ciorbă de pasăre, la primul fel, şi musaca sau piure ori pilaf cu carne la fel doi. Sunt multe variante de meniu. În fiecare zi avem carne la masă, iar de două ori pe săptămână – peşte. Cina are şi ea două feluri şi are diferite combinaţii de salate, lactate şi proteine. Pentru că sunt mai agitaţi, aceşti bolnavi trebuie să mănânce mai mult”, explică medicul psihiatru Anca Hâncu.bucataria04

Alocaţia de hrană pe zi pentru un bolnav este de zece lei, iar în fiecare lună spitalul alocă în jur de 30.000 de lei pentru hrană.  Meniurile sunt întocmite săptămânal de către asistenta şefă a spitalului, care a făcut şi cursuri de nutriţie. „Este o alinare pentru aceşti pacienţi, cei mai mulţi dintre ei fiind cazuri sociale. Din păcate, serviciile sociale din cadrul unor primării nu prea funcţionează, pentru că nu se interesează de soarta lor. Sunt şi multe drame. De exemplu, avem o pacientă, fostă profesoară, care, din cauza afecţiunii psihice, a încăput pe mâna unor escroci care au lăsat-o fără apartament. Sunt mulţi pacienţi neajutoraţi care au căzut pradă infractorilor. Sunt alţi bolnavi pe care rudele îi lasă la noi şi nu se mai interesează de ei decât atunci când vine vorba de vreo moştenire”, a mărturist medicul Anca Hâncu.


Articol mai vechi

COMENTARII

WORDPRESS: 0