Sfântul Vasile cel Mare, prima sărbătoare a noului an

Dimensiune text

În prima zi a noului an, Biserica Ortodoxă Română îl sărbătoreşte pe Sfântul Vasile, una dintre cele mai mari personalităţi ale lumii creştine, un mare învăţat, un ascet cu înaltă viaţă duhovnicească, un vrednic duhovnic şi un mare filantrop. Slujbele de Anul Nou vor cuprinde rugăciuni de mulţumire şi de intrare în Noul An.

 

 

Sfântul Vasile s-a bucurat de o cinstire deosebită din partea credincioşilor, bogata sa activitate pe plan teologic, pastoral şi social conferindu-i supranumele de „cel Mare”.

Sfântul Vasile cel Mare s-a născut în jurul anului 330, în Cezareea Capadociei, într-o familie evlavioasă. De la o vârstă fragedă, Sfântul Vasile a primit o educaţie creştină aleasă. Iubitor de învăţătură, Sfântul Vasile şi-a îmbogăţit cunoştinţele învăţând în şcolile din Cezareea, Bizanţ şi Atena. A dus o luptă aprigă, prin scris şi cuvânt, luminând creştinătatea şi apărând dogma Sfintei Treimi. Pentru a înţelege mai bine tainele vieţii monahale, Sfântul Vasile cel Mare a călătorit în Siria, Palestina, Egipt şi Mesopotamia. La întoarcerea din acest pelerinaj, în anul 358, alături de mănăstirea de maici întemeiată de sora sa, Macrina, Sfântul Vasile a pus bazele unei mănăstiri de călugări. Sfântul Vasile a fost hirotonit preot în anul 364, iar şase ani mai târziu a devenit episcop al Cezareei Capadociei, funcţie pe care a deţinut-o timp de nouă ani, până la trecerea la cele veşnice, la 1 ianuarie 379, la vârsta de 50 de ani. De-a lungul întregii sale vieţi, Sfântul Vasile s-a remarcat prin opera sa filantropică. Dovadă stau numeroasele instituţii de asistenţă socială pe care le-a înfiinţat.

Sărbătoarea este dominată de practici şi ritualuri magice şi păstrează şi astăzi unele semnificaţii mistice, asociate cu începerea unui nou ciclu de viaţă. În tradiţia populară, Sfântul Vasile apare ca unul dintre sfinţii care au făcut minunile cele mai mari, fiind păzitor de duhuri rele.

 

Preoţii petrec noaptea dintre ani în Casele Domnului

 

Toate lăcaşurile de cult din Roman vor fi deschise în noaptea dintre ani. Oficierea slujbelor de Anul Nou nu este o practică veche, ci una recentă, instaurată începând cu anul 2000. „Slujba de Anul Nou a fost impusă de Patriarhia Română, la trecerea în anul 2000, considerat de oameni un an de cotitură, un an apocaliptic”, a declarat preotul Mihăiţă Popovici, parohul Bisericii „Precista Mică” din Roman.

Slujba de Anul Nou se va săvârşi după o rânduială liturgică, din care vor lipsi moliftele Sfântului Vasile, rugăciuni care alungă duhurile rele şi dezleagă eventualele vrăji aruncate asupra credinciosului. „În Biserica Ortodoxă Română s-a abuzat de moliftele Sfântului Vasile, care nu sunt altceva decât rugăciuni de exorcizare, de alungare a demonilor. În biserica veche, aceste rugăciuni nu se făceau oricând şi oriunde, ci erau săvârşite în anumite biserici, de către preoţi delegaţi de episcop, pentru persoanele care se dovedeau într-adevăr a fi posedate de diavol. Fiind cunoscută evlavia poporului nostru, oamenii au solicitat aceste slujbe, în multe rânduri, în aşa măsură încât s-a ajuns la un abuz. În cadrul Bisericii Romano-Catolice, aceste exorcizări sunt date în grija unui preot şi se fac numai după un studiu amănunţit asupra persoanei în cauză, realizat chiar împreună cu un psiholog, pentru a determina cauzele devierilor de comportament al acesteia. Aceste exorcizări trebuie făcute printr-un act liturgic care nu trebuie să fie public, ci efectuat într-un cadru intim. Obiceiul săvârşirii acestor în rugăciuni în seara de Anul Nou s-a legat de faptul că, în prima zi a anului calendaristic, se serbează Sfântul Vasile cel Mare, fiind un omagiu adus acestuia„, a precizat preotul Popovici.

Deoarece s-a considerat că aceste rugăciuni de exorcizare nu-şi au rostul, Sfântul Sinod a luat decizia că cea mai potrivită slujbă în noaptea trecerii dintre ani este cea a Acatistului Domnului nostru Iisus Hristos, urmată de rostirea rugăciunii de mulţumire şi de rugăciunea de intrare în Noul An. Slujbele au o durată diferită de la o biserică la alta, aşa încât credincioşii pot schimba registrul de comportament, din cel sobru, al rugăciunii, la cel de petrecere, din stradă.


COMENTARII

WORDPRESS: 0